Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 510 din 24 mai 2012        Toate Articolele Autorului

Puterea tainică a cuvântului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„România este patria noastră şi a tuturor românilor.  
 
E România celor de demult şi a celor de mai apoi.  
 
E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să fie”.  
 
Barbu Ştefănescu Delavrancea  
 
Se vorbeste in ultima vreme despre existenta a doua Romanii; cand afirma acest lucru un politician, majoritatea oamenilor se gandesc imediat la faptul ca exista o majoritate saraca din punct de vedere material si o minoritate imbogatita rapid mai mult pe cai nedrepte, iar cand acelasi lucru este rostit de un om de cultura care-si continua gandurile vorbind despre Romania  
 
„profundis” este cu totul altceva . Ne vin in minte si se inlantuiesc perfect, tulburatoare imagini ale unui film mental, unic pentru fiecare, din care nu lipsesc incursiuni comune, generate de ceea ce s-a eternizat de-a lungul timpului, izvorate din credinta si traditie impletita cu mitologia.  
 
Sigur, pentru a sesiza, a constientiza mesajul realitatii esentiale, a universalului omenesc, trebuie sa te nasti haruit si sa ai in genomul tau gena programata sa raspunda sentimentelor si ritmurilor cosmice.  
 
Multi si anonimi sunt cei ce inca din vremuri imemoriale pana spre zilele noastre, au slujit constient sau mai putin constient, acestui destin al marilor sinteze, bazate pe descifrarea semnificatiilor si simbolurilor, pornind de la fapte de viata vizibile, palpabile, care se desfasoara in jurul nostru, pentru care trebuie sa ai „ochi de vazut si urechi de auzit”..  
 
In mintea lor au inteles si acceptat atat cele ce tin de firea omeneasca, deopotriva cu cele ce tin de firea dumnezeiasca, imbogatind radacinile adanci indreptate spre cer prin care vin sevele  
 
-energii imperceptibile- ce hranesc lumea substantei, a perceptibilului, conferindu-i taria pietrei si nestramutarea muntelui.  
 
Ma voi referi drept pilda, la unul din romanii geniali, a carui opera este recunoscuta si pretuita ca valoare universala, el reusind sa introduca si sa realizeze un act de inalta vibratie artistica, prin aducerea la cunostinta lumii a particularitatii sufletului romanesc, si anume C. Brancusi. De ce? vei intreba ... ; pentru simplul motiv ca este cel care a descris in putine cuvinte impactul operei sale, (in cazul nostru impactul cuvantului) si fenomenul de tip feed-baek ce ia nastere intre creator (orator) si consumatorul de arta (ascultator).Iata ce afirma el:” In drumul spre universal am aflat si calea spre cugetul si sensibilitatea aceluia care contempla sculpturile mele. Si el va adauga, prin propriul lui spirit, framantat, trezit spre frumos, o multime de impresii, de sugerari creatoare. Si va colabora, si se va infrati cu mine in acele clipe. Imi va imbogati creatia.”  
 
Un fel de replica, scrisa la distanta in timp, pentru cel ce „stie sa vada” este concluzia lui J. Bergier: „ Pentru cine stie sa vada, coincidentele poarta vesminte de lumina”.  
 
Zoe Dumitrescu Busulenga, este una din fiintele umane care a purtat vesminte de lumina, pentru ca a facut sa iradieze Cuvantul, adica exact acea esenta din care sau prin care am fost ziditi.  
 
Nici un om nu se naste intamplator. El (ea) se naste in locul si mijlocul poporului care-l merita, pentru care la randu-i are obligatia morala sa risipeasca ceata, sa faca drum si spatiu larg luminii binecuvantate a cugetului, si doamna profesoara a implinit aceasta cu prisosinta, intr-o vreme cand „ intunericul” necunoasterii prin omitere ameninta sa ia in stapanire plaiurile sufletului.  
 
Salvarea lumii vine prin cultura si religie, se stie, dar lumea este constituita din persoane si fiecare trebuie sa inteleaga ca trebuie sa se salveze(mantuie) pe sine si sa-i influienteze prin personalitatea sa pe cei din jur, mai putin initiati sau mai vulnerabili. Acest act de „salvare a sufletului” nu se face doar cand ai ajuns in agonie pe patul de moarte, ci este o suma a actiunilor tale faptuite de-a lungul intregii vieti.  
 
A primi de la destin bucuria de a fi dascal si a raspandi lumina in mintile atator generatii de elevi si studenti mi se pare deosebit, semnificativ.  
 
Mi-amintesc cum am cunoscut-o pe doamna profesoara Zoe Dumitrescu Busulenga inca din vremea cand eram eleva la actualul liceu " Zinca Golescu" (fost Scoala Medie nr 2 ) Pitesti, cand domnia sa, in calitate de cadru didactic la Universitatea din Bucuresti, a venit si a conferentiat la Casa de Cultura a orasului, pe tema: "Ion Creanga, Homer al romanilor".  
 
Cum eram o eleva care ma remarcasem la olimpiada de limba romana, am fost nominalizata (practica vremii) de profesoara mea de limba si literatura romana, doamna Livia Popa, (careia ii aduc un prinos de calda si duioasa amintire) sa particip la acest eveniment cu adevarat cultural, (perioada 1962-1966).  
 
Sala Casei de Cultura era arhiplina. Erau acolo elevi de la toate liceele din oras si studenti de la Institutul pedagogic.  
 
Intr-o perioada cand se vorbea mai mult de "realizarile marete ale socialismului" intr-un limbaj de lemn, discursul academic al doamnei profesoare rostit fluent, cu o dictie perfecta, chiar impatimit, nuantat, cu un debit verbal accelerat, sau cu momente de suspans uneori, in timp ce privirea era indreptata undeva in sus,- vadind un adevarat har oratoric- si o vasta cunoastere (cultura), m-a marcat pentru multa vreme, intelegand poate atunci pentru totdeauna, ca valoarea autentica a unui neam nu se poate sterge printr-o doctrina vopsita, si adevaratii oameni valorosi sunt cei care exprima cu adevarat trairea si simtirea neamului lor, asa cum a facut-o inegalabilul Creanga, cu dezinvoltura, fara efort, pentru ca poseda aceasta calitate nativ, fara sa-si dea seama pe deplin de adevarata sa valoare, de comoara inestimabila reprezentata de mintea si harul sau, si putea sa ramana un hatru si bun povestitor pentru cercul de cunoscuti, cum poate multe talente ale acestui neam s-au pierdut. Stim bine ca a scris la indemnul marelui Eminescu, cel care cunostea literatura universala, dovezi fiind traducerile sale, poetul fiind cel care si-a dat seama de nestematele povestirilor prietenului sau, cu adevarat Homer al romanilor.  
 
Stim de asemeni cu totii ca in vremurile acelea nu se putea face nici macar aluzie la religie, poate era amintit cuvantul spre a o infiera. Sa fi simtit noi toti ca discursurile sale veneau dintr-un profund miraculos ce anunta viitorul monah (intelectual –monah) raspunzand unei insetari a noastre de sacru desprins din mit? Sa ne fi transmis atunci subtil ca adevarata cultura este cea  
 
care are in interiorul ei credinta in Dumnezeu, cea care este insamantata cu sacralitatea?  
 
Nu este cazul sa analizez acum si aici opera lui I Creanga, dar ramane loc pentru doua intrebari retorice simple, asa cum si-a incheiat marea profesoara disertatia sa, si anume:  
 
a) pe buna dreptate ce ar fi grecii fara Homer?  
 
b) dar romanii fara Ion Creanga?  
 
Elena Armenescu  
 
August 2006 – Bucuresti  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Puterea tainică a cuvântului / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 510, Anul II, 24 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!