Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Puteai refuza un asemenea bărbat?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Puteai refuza un asemenea bărbat?  

 

Dacă petrecerea avea loc peste câteva zile o apuca studiul cu febrilitate, iar petrecerea era socotită un trofeu, indiferent dacă o prevedea reuşită sau nu, la aspectul acesta nici nu se gândea. Dacă cheful preceda învăţatul, din nou se arunca în braţele imense şi captivante ale cunoaşterii. Nu-i era simpatic băiatul, dar era un altfel de decor faţă de aerul sărăcăcios al camerei din cămin. Din punct de vedere uman era acceptabil. Mai ieşea din monotonia internatului studenţesc, unde nu era permis nici unui străin să pătrundă, iar toţi din interior doreau să cucerească exteriorul. Ce băieţi? Ce părinţi? Nu intra acolo nici o persoană de alt sex, nici măcar aparţinătorii! Abia şi-a putut strecura prietena din Cluj, curioasă de atmosfera din cămin, a doua oară nu a mai dorit să vină. Deşi acest mod de viaţă avea şi avantaje: vroiai- nu vroiai te ascultau fetele din cameră, vroiai- nu vroiai primeai sprijin de la cele mai multe, chiar şi cartele pe o cină sau mic dejun, pe lângă faptul că puteai considera această comunitate o piatră de încercare pentru adaptabilitate. Nu-ţi permiteai luxul unei gazde, doar invidia faţă de clujeni… deşi unii aveau confort, alţii mai multă libertate. Cum era mai bine? - aşa nemulţumit! Astfel aveai la ce aspira mereu. Oamenii mulţumiţi nu aspiră la nimic, doar la perpetuarea zilei în curs.  

-Dar am să vin cu prietena! - punea condiţia de la bun început.  

-Cu atât mai bine şi eu voi chema nişte prieteni, afişa băiatul un zâmbet amical.  

Accesoriile pentru o ţinută mai elegantă le găseau uşor, variantele erau extrem de finite. După lucruri obişnuite, prezentări, poveşti scurte, glume cu perdele trase, s-a stins repede lumina, nici nu ai apucat să te cunoşti cât de cât cu partenerul tău întâmplător. Pe vremuri se crea o lumină de atmosferă, acum de loc, întuneric şi basta.  

N-o atrăgea un tango la sentiment, neavând resursele necesare, nu se putea distra nici cu ceilalţi, care se pierdeau într-o contopire legănată. Iar să te bagi în emoţiile cuiva, ar fi fost nepoliticos… în felul acesta a acceptat cu uşurinţă invitaţia amicului în cealaltă cameră, unde măcar era lumină de o culoare nedefinită. Băiatul părea inofensiv şi binevoitor, chiar timid, şi oricum nu era singură cu el în casă. Totuşi a rămas surprinsă când a văzut că amicul a făcut pregătiri speciale pentru persoana ei, care putea fi oricine de fapt, zărind nişte tăvi cu prăjituri, cafele şi pahare pentru lichior. A gustat din toate să nu-l refuze, pălăvrăgind despre lucruri neînsemnate, după care el, care avea înscrisă în codul genetic încercarea, s-a apropiat de ea s-o sărute şi s-o plimbe pe alte culmi sau cărări. Situaţia i s-a părut penibilă, artificială… parcă se aflau pe o barcă şi el i-ar fi cerut să sară împreună în apă şi ea nu înţelegea sensul unei “sărituri”, nici “împreună” cu un semi-necunoscut. Nu ştia cum gândeşte el despre viaţă, nu ştia dacă gândeşte… ce fel de aşteptări mai are înafara celor evidente? Devenea tot mai pronunţat o entitate pe care n-o ştia, dar nici nu dorea s-o cunoască.  

-Plec, s-a hotărât dintr-o clipă într-alta.  

-Nu te duce, o ruga insistent băiatul, uite, facem ce vrei tu numai să fie bine. Dar ea îşi căuta deja prietena şnuruită de noul prieten, încât se vedea că ar fi o cruzime smulgerea ei dintr-o siluetă dublată.  

-Bine, atunci plec numai eu, zise Ana, gustul amar încercând să-l acopere cu o voce impersonală. I-a şi văzut înfulecând prăjiturile pregătite în mod special într-o cameră specială.  

-Dar, ce vei face, e trecut de 12 şi dacă te duci la cămin te vor scrie pe lista neagră? – suna cuvenit de îngrijorată întrebarea prietenei.  

-Mă descurc eu, spuse Ana şi a ieşit în răcoarea nopţii.  

 

Era singură în faţa stelelor. Cobora strada pe lângă gurile negre ale porţilor, amintindu-şi atenţionarea cuiva, nu te duce niciodată foarte aproape de porţi, răufăcătorii te pot trage înăuntru fără să vadă nimeni. Şi-a continuat drumul luând în stăpânire strada şi urmărind traiectoria stelelor care o păzeau… făcea planuri, dacă se duce la cămin se alege cu o consemnare, iar la trei puncte negre urma să fie chemată la decanat, n-avea chef de aşa ceva… mai bine merge la gară şi stă acolo până dimineaţa. Între timp o contraria acest sistem de reguli, regimul de cămin o obliga să hoinărească o noapte întreagă decât să accepte o întârziere nocturnă. O maşină care tocmai trecea lângă ea a făcut cale întoarsă, ajungând şoferul lin de partea ei după un calcul matematic perfect.  

-Bună seara. Sunt medic, te pot ajuta orice problemă ai avea, i se adresa un bărbat cu o voce sigură şi prietenoasă. Ana nici nu se uita la el la început, apoi simţea nevoia să-i explice că nu are nicio suferinţă, doar că vrea să-şi petreacă noaptea… în gară… din vorbă în vorbă paralelă cu traiectoria tocurilor şi a pneurilor, doctorul a convins-o să se urce în maşină… ce se poate întâmpla? - evalua situaţia Ana cu un fin seismograf interior. Nimic. Şi îl ruga, dacă tot i-a venit în ajutor, s-o ducă până la gară.  

-Ce gară, exclama străinul, hai să vedem cât e ceasul?... este aproape unu noaptea… când poţi intra în cămin fără să ai probleme?  

-Pe la şapte dimineaţa.  

-Bine, atunci avem şase ore la dispoziţie. Dacă nu ai nimic împotrivă, acest timp îl putem petrece şi în maşină, discutând despre una-alta, iar dimineaţa te duc la cămin… ce zici de propunerea mea?  

Anei i s-a părut mai mult decât generoasă ideea şi totuşi aştepta din moment în moment seismul să-i confirme suspiciunea. Doctorul se dovedea foarte sociabil, obişnuit cu o clientelă diversificată şi după câteva întrebări, Ana putea comunica cu el fără mari dificultăţi, explicându-i în primul rând ce caută noaptea singură pe străzi, asta numai să nu-şi închipuie străinul ceva urât despre ea. Părerea altora întotdeauna era importantă.  

Doctorul conducea lejer, povestea foarte relaxat, zicea că e ginecolog (brrrrr, se gândea fata…) şi a fost mutat disciplinar din Gherla la Cluj pentru că a vrut să ajute pe cineva din punct de vedere profesional. Pe vremea aceea nu era admis orice ajutor profesional peste anumite limite, doar când cazul devenea disperat şi nici atunci întotdeauna. Au murit multe fete şi femei… şi pentru ce? Că nu li s-a recunoscut dreptul de a alege momentul când să devină mame. Dar cine poate şti cel mai bine când doreşte o femeie să devină mamă, dacă nu ea însăşi? O poţi obliga?... Mai mult despre acest subiect nici nu a vrut să afle fata, cunoştea vremurile şi legile aspre privind sarcina, natalitatea, securitatea.  

Maşina aluneca în noapte către periferia oraşului fără nici un impediment, nu era nimeni pe străzi. Doctorul a oprit şi o ruga pe Ana să aştepte un moment până merge la portbagaj… ACUM ACUM… vine seismul! … Fata îl urmărea cu privirea, norocul ei că nu văzuse pe vremea aceea atâtea filme cu crime, că altfel s-ar fi îngrozit de ce i se putea întâmpla în orice moment, dar ea era extrem de încrezătoare în oameni şi avea convingerea că dacă ea este bună şi civilizată, nici alţii nu pot fi altfel cu ea.  

Doctorul s-a întors cu o plasă plină pe care a vărsat-o în braţele ei… ea se minuna de avalanşa de săpunuri străine, englezeşti, oare de unde avea el aşa ceva?... poate a fost în străinătate… creme de faţă fine… şi umbrele. O ruga să aleagă… Ana şi-a ales o umbrelă cu frunzele toamnei în toate culorile, întotdeauna admira peisajul galben-verde-roşu-ruginiu-portocaliu al decorului de la sfârşitul verii. De ce a primit cadourile? - că i s-au oferit cu o generozitate deschisă fără meschinării, argumentele momentului îi susţineau impresia.  

Simţea, că oraşul se îndepărtează de ei (oare până unde ar fi dus-o dacă nu-l oprea? … poate chiar până la stele din acea noapte).  

L-a rugat să întoarcă maşina, doctorul s-a conformat numaidecât, iar peste câteva clipe o îndemna să coboare ca să schimbe locurile… ACUM ACUM vine seismul… şi să vină la volan s-o înveţe să conducă… Ana surprinsă şi de această propunere picată din senin sau din experienţa doctorului care lucra peste schimb, a acceptat relativ uşor, şi aşa nu avea ce face până dimineaţa. A fost prima dată când a pus piciorul pe ambreaj, pe care nu l-a simţit chiar din prima clipă, apoi a început să apase pe pedală cu mai mare atenţie şi grijă, ocupată fiind cu pedala, maşina şerpuia între cele două margini ale străzii într-un stil barbar, noroc că nu era nici o altă maşină în circulaţie, ambele benzi fiind ale lor, iar Ana se plimba cu maşina pe ambele benzi, până când doctorul a atenţionat-o să vireze cu mişcări mărunte, fine ale volanului… Volanul, ca şi femeia, sensibil la intervenţii… Ana conformându-se pe loc, a observat că se poate încadra pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni maşina… dar stătea extrem de încordată pe scaun şi vorbea doar puţin şi haotic, îl acuza pentru răspunderea pe care i-o pune în spinare… dar bucuria creştea în ea treptat, se simţea tot mai satisfăcută că era în stare să facă ceva, ce n-a crezut că poate până acum, o inunda un val cald de recunoştinţă pentru necunoscutul de lângă ea, cu care nu apucase să danseze niciun tango în noapte.  

-Hai te rog, să oprim şi să preiei tu volanul, că ne apropiem de oraş şi să nu fie vreo problemă… Era uluită de performanţa ei şi-i mulţumea pentru încrederea investită atât de spontan.  

Pe neobservate s-a făcut dimineaţă, doctorul a condus-o până la marginea campusului studenţesc.  

-Aş vrea să mă întâlnesc cu tine… după masă la trei… când se deschid magazinele, vreau să-ţi cumpăr o pereche de pantofi eleganţi… ce zici, vrei să vii? Fata nu putea spune nu sau că se mai gândeşte, a acceptat întâlnirea cu o alunecare politicoasă a capului spre confirmare. Puteai refuza un asemenea bărbat?  

 

În cameră fetele s-au adunat în jurul ei să asculte povestea neverosimilă a nopţii şi să admire cadourile primite… toate lucrurile şi locurile străine erau supraevaluate pe acea vreme… dacă românul nu avea voie să călătorească în străinătate. Când a deschis umbrela, Ana ştia că nu va avea umbrelă mai frumoasă niciodată, nici nu a avut. Peste câteva zile la o pană de curent s-au furat toate umbrele puse la uscat pe culoarele căminului, între care şi a ei. Acum este convinsă, pana de curent a fost provocată, altfel de ce nu s-au găsit umbrelele asupra nimănui la ieşirea din cămin, a fost un furt bine organizat. Cadourile le-a păstrat cu recunoştinţă multă vreme fără să le consume.  

Fetele invadate de curiozitate, vroiau să-l vadă neapărat. Una era chiar invidioasă pe ea:  

-Că nu pot întâlni şi eu un asemenea bărbat! – striga revoltată cu sânge secuiesc.  

-Dar dacă tu crezi, că eu mă voi duce la întâlnire, atunci te înşeli, să ştii.  

-Vrei să spui că laşi pierdută o asemenea ocazie? – întreba colega contrariată.  

-Nu am motive pentru care aş ieşi cu el… a fost o noapte frumoasă şi atât… nici măcar n-a încercat să mă sărute şi bine a făcut… mă dădeam jos din maşină imediat… dar cred că a înţeles corect motivul pentru care am plecat de la petrecere şi nu dorea să forţeze lucrurile.  

La insistenţele colegelor, care nu mai puteau de curiozitate, a căzut de acord să meargă cu ele în apropierea locului de întâlnire. Nimeni nu credea că el va fi acolo, nici chiar Ana. Dar bărbatul aştepta la locul indicat tot mai nerăbdător, iar după 15 minute de stat fără nici un rezultat, a plecat. Ana se uita după el cu compasiune… era un bărbat nici prea înalt, nici prea scund, nici prea tânăr, nici prea bătrân, dar avea inimă… săracul, îi era milă şi îi era ruşine, parcă l-ar fi trădat.  

Ana ştia că doctorul avea multe secrete în viaţă pe care ea nu avea cum afla, chiar şi motivul cadourilor lui. Generozitatea îl făcea suspect în ochii ei. Se uita lung după el, chiar cu părere de rău, dar era convinsă că doctorul va găsi explicaţia corectă pentru comportamentul ei. Doar despărţirea îi putea reda prestigiul.  

 

Suzana Deac  

Referinţă Bibliografică:
Puteai refuza un asemenea bărbat? / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!