Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Floarea Cărbune         Publicat în: Ediţia nr. 854 din 03 mai 2013        Toate Articolele Autorului

PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PAŞTELE-ÎNVIEREA DOMNULUI  

 

Paştele, Învierea Lui Iisus Hristos,este una din cele mai mari sărbători la români. O sărbătoare care marchează şi momentul în care Primăvara îşi reintră în drepturi, când totul capătă viaţă şi natura renaşte după iarna geroasă.  

În Sud, Primăvara vine mai devreme decât în restul ţării. E superbă natura care revine la viaţă: muguri, boboci, mâţişori, miei, păsărele dansând pe crengi, jocul dragostei, trezirea la viaţă…Îmi reamintesc că, înainte de începerea Postului Mare, era Săptămâna Brânzei, cea mai dragă săptămână pentru mine. Bunicuţa destupa putina cu brânza care avea un gust extraordinar. N-am mai simţit, niciodată, după plecarea de acasă, acel gust. La Lăsata Secului aveam mai multe preparate din brânză. Postul care începea se mai numea şi „Păresimile Paştelui”. În lunea ce urma numită şi Luna curată, se curăţa casa, purificându-se prin tămâiere, apoi se instala războiul de ţesut, iar bunicuţa se apuca de lucru.
Bunicuţa ţesea pânza fină pentru cămaşa de Paşti al lui bunicuţu, dar şi pentru ia ei, pe care aveau să le îmbrace la Paşti. Pe cămaşa lui bunicuţu Marin erau cusute „şabace”, iar pe ia, albă ca zăpada, a dragei bunici, râuri cu flori la muscă(cruciuliţe). Peste cămaşă, bunicuţu se încingea cu „betele” făcute de mama lui, străbunica Mara sau cu brâul roşu, ţesut tot de ea. Brâul era ornat cu mărgeluţe albe cusute cu dragoste şi migală, de pe vremea când era încă flăcău.  

În Postul mare începeau „sărindarele”: În fiecare sâmbătă, până la Sâmbăta lui Lazăr, bunicuţa Petra se ducea la biserică cu boboroade, colivă şi vin pentru pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Pleca cu noaptea-n cap, şi revenea în zori. După ce preotul sfinţea coşniţa cu tot cea avea pentru pomenirea înaintaşilor, dar şi a copiilor ei chemaţi la Domnul, mergea în cimitir unde aprindea, la crucile de pe mormânt, ca fiecare femeie, una sau mai multe lumânări, tămâia locul de veci, apoi „împărţea”, ceea ce adusese, la vecine, rude, cunoştinţe. La fel făcea şi restul femeilor. În acea zi, mă trezeam de dimineaţă, postându-mă la geam… unde o aşteptam. Când o zăream la orizont, alergam înaintea ei şi, până acasă , ronţăiam ce era mai bun în coşniţă. Sora mea nu mai avea loc de mine. Eu vămuiam prima… coşniţa bunicii, şi asta sâmbătă de sâmbătă, în Postul Mare.  

În cele 40 de zile, nimeni nu gătea altceva decât mâncare de post: varză călită, fasole bătută cu garnitură de „troşie”( corcoduşe puse la murat într-o putină specială), sfeclă fiartă cu mujdei, coleş (ciulama) din zeamă de sfeclă de zahăr, fasole fiartă cu sfeclă, urzici, praz şi ridichi negre(„cârnaţi” şi „brânză” după cum glumeau ţăranii din Purani), mâncărică de gutui sau prune afumate.  

Săptămâna de dinaintea Paştelui se numeşte Săptămâna Mare, fiind cea mai aspră săptămână de post. Bunicuţu, în Joia mare, Vinerea (numită Vinerea Neagră) mare şi Sâmbăta Mare ţinea Post Negru până la apusul soarelui.  

Când eram în clasa a cincea mergeam la Denii, dar după aceea, şcoala ne-a interzis a mai merge. Acasă, în Săptămâna Mare, ne adunam cu mic şi mare şi ne apucam de curăţenie generală. Mămica spăla perdelele şi şervetele(ştergarele), lipea şi văruia casa, apoi ştergea geamurile. Noi, copiii, ajutaţi de bunicuţu, munceam în curte şi grădină: greblam frunzele căzute, bunicuţu curăţa pomii de crengile uscate şi de frunzele cu dăunători. La sfârşit, adunam gunoiul într-o grămadă mare şi-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam şanţul de la poartă. După aceea, tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podişca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale şi nu să băltească.  

În Joia Mare se înroşeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paşte. La slujba de Înviere, unele femei (care aveau persoane trecute dincolo fără lumină) aduceau câte un cocoş alb şi o lumânare lungă, adunată în formă de colac, care ardea până la terminarea slujbei. La sfârşit, femeia dădea cocoşul de pomană unei persoane mai nevoiaşe, unei văduve sau văduv.
Sărbătoarea Paştelui ne aducea bucuria în suflet, căci eram copii fără griji. Părinţii se străduiau să ne cumpere haine şi încălţări noi. De Paşti, fiecare copil se fălea cu ceea ce părinţii îi cumpăraseră. Şi maturii se înnoiau din cap până-n picioare, ca simbol al primenirii trupului şi sufletului la care se adăuga şi Împărtăşania primită după spovedire. Când mergeam să luăm Paşte, era ca la o defilare. Pe drumul spre biserică ni se încrucişa calea cu cei care luaseră Paştele deja. Noi le spuneam: să-l purtaţi sănătoşi!, iar ei ne răspundeau: Hristos a Înviat!  

Când ajungeam la biserică ne închinam la icoane, apoi mergeam şi luam o lingură de Paşte. La ieşire, de la uşa bisericii şi până la poartă, de o parte şi de alta, erau oameni cu coşniţe în care aveau tot felul de bunătăţi. Fiecare ne împărţea câte ceva. La poartă erau câţiva bărbaţi cu butoaiele de vin din care dădeau câte un pahar la fiecare bărbat şi femeie, copiii fiind tăiaţi de la porţie. Vinul era cumpărat dintr-un sat vecin, special pentru această zi, localitatea noastră neexcelând în vinuri.  

Paştele pe care îl luam era pus în străchini şi consta din pâine şi vin sfinţite. La fiecare strachină se găsea câte o lingură….În ziua aceea, bărbaţii şi flăcăii ciocneau ouă roşii. Erau ouă, special alese, pentru întrecerea aceasta. Se spunea că sunt ouate de găini înainte de a se hrăni cu iarbă, întrucât numai aşa puteau avea coaja tare. Câştiga cel care avea ouă roşii, tari... Câştigătorul se întorcea acasă cu câte 20-30 de ouă roşii…. Era ca o întrecere cavalerească. Şi alesul ouălor potrivite presupunea cunoaştere şi pricepere…
 

Referinţă Bibliografică:
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 854, Anul III, 03 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!