Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Ilie Marinescu         Publicat în: Ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Psihologia fericirii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Mă deranjează fericirea sau nefericirea?
 
Care este scopul tău în viaţă în afară de a trăi şi a te bucura? Cauţi fericirea şi de cele mai multe ori nu găseşti decât mizerie şi moarte, cum bine spunea Blaise Pascal. Recunoaşte că atunci când îţi spune o prietenă că este fericită, simţi că îţi produce o stare de invidie sau nelinişte. Lacrimile ei de fericire pot fi pentru tine tot atâtea lacrimi de nefericire. Eu îi spun celui nefericit să fie liniştit, deoarece fericirea nu există. Dispreţuind fericirea altora, dai dovadă mai degrabă de prostie decât de răutate, iar prostia dăunează grav fericirii. Fericirea nu depinde de avere sau de rangul social, este inutil să iei locul celui puternic sau să-i smulgi privilegiile. Atunci să te mulţumeşti cu soarta pe care o ai?

Cineva îmi spunea că se mulţumeşte cu condiţia pe care o are, dar în acelaşi timp vorbea despre un prieten că nu-i mai ajung casele. În loc să se gândească la o schimbare şi să-şi modifice aşteptările, îşi crease în mintea sa o altfel de fericire. Să existe oare diferite fericiri de la o clasă socială la alta? 

Trebuie să doreşti să fi fericit şi să faci ceva în acest sens. Dacă vei rămâne în poziţia unui spectator imparţial, indiferent, lăsând uşile deschise în speranţa că va intra fericirea fără să întreprinzi nici cel mai mic efort, tristeţea este cea care-şi va face apariţia şi te va copleşi melancolia. Cu ani în urmă şi eu aşteptam fericirea, acum o construiesc cu fiecare clipă din viaţa mea. M-am trezit la treizeci de ani, însurat şi cu un copil, incapabil să mă bucur de viaţă, copleşit de grijile şi dorinţele mele, instabil, nefericit. Am trecut cu soţia mea prin numeroase crize destul de grave, mai ales din punct de vedere al stării ei de sănătate. Am început să reflectez. Până atunci, aşteptam fericirea care venea sau pleca după bunul ei plac, la fel ca un perpetuum mobile. La un moment dat, am înţeles un lucru foarte simplu, nu depuneam nici un efort pentru a fi fericit, crezând că ea va veni oricum. Mă luptam din greu la serviciu încercând să asigur confortul material al familiei, dar nu făceam nimic pentru fericirea mea: n-aveam nici un gând, nici o metodă, nimic. Ei bine, simplul fapt de a înţelege acest lucru mi-a fost suficient pentru a începe să mă schimb. Pentru a conştientiza că fericirea e importantă, am luat decizia de a depune eforturi şi a-mi face timpul necesar pentru a ajunge la ea: toate acestea au dat roade în cazul meu, însă cu sacrificii pe măsură. 

Ai un plan ideal de fericire?
 

Dacă ţie nu-ţi place fericirea, nu fă şi altora silă; simţi mai multă nefericire atunci când nu reuşeşti să găseşti fericirea, sau chiar o nemărturisită invidie? Dacă nu ai ştiut niciodată să fii fericit, suportă-i cel puţin pe cei care încearcă să fie altfel. Problema este dacă cei rasfăţaţi de soartă, îţi pot smulge o clipă de bucurie, dacă consideri cruzimea timpului ca fiind vinovat pentru faptul că nu ţi-a oferit decât o viaţă ratată de la bun început. Rănile multiple ale vieţii cotidiene: demoralizarea, hărţuirile şi grijile, enervarea şi resentimentele, principalele piedici în calea fericirii, nu sunt „adevărata nefericire”. Îţi spui adesea: „eu nu trăiesc, eu supravieţuiesc; nu ştiu să profit de viaţă, sunt totdeauna dezorientat, mereu e ceva care nu merge, mă roade câte o supărare, mă lupt todeauna cu nefericirea, şi am sentimentul că toate se întâmplă numai din cauza mea, şi că în ungherele minţii mele se fabrică tot felul de astfel de gânduri”. Poate la bătrâneţe vei regreta că nu ai ştiut ce să faci cu fericirea şi îţi vei spune: „am fost laş la tinereţe, mi-a fost frică de viaţă. Totul se plăteşte…”  

Dacă nu ai găsit încă răspunsuri la cum să găseşti fericirea în fiecare zi, eu îţi voi da câteva recomandări ce fac parte dintr-un program ce cu siguranţă te va ajuta să depăşeşti cele mai grele momente din viaţa ta, având convingerea că le vei aplica fără a necesita un efort considerabil din partea ta, ba din contră, sper să-ţi facă plăcere. În primul rând trebuie să te trezeşti în fiecare dimineaţă întrebându-te: Cum vei reuşi atunci când te trezeşti, să zâmbeşti la prima oră a dimineţii, chiar dacă nu ai motive întemeiate? Vei putea să te întâlneşti în ziua respectivă cu un prieten apropiat, cu vreo persoană plăcută sau interesantă? Ce surpriză plăcută să-i pregăteşti partenerului de viaţă astăzi? Vei reuşi să schimbi ceva din lucrurile pe care le faci în mod obişnuit când soseşti acasă de la serviciu? Poţi adresa un cuvânt de mulţumire unei singure persoane cel puţin în fiecare zi? Încearcă acum să notezi pe o foaie de hârtie câte din cele câteva întrebări ai dus la bun sfârşit şi câte nu. Continuă acest exerciţiu zilnic ca pe o rutină şi rezultatele nu vor întârzia să apară. 

Ce eforturi faci pentru a fi fericit?
 

Fericirile care se repetă sunt foarte adesea rodul unei asceze. Nu în sensul creştin de „privare”, ci în sens etimologic, în greacă askesis înseamnă exerciţiu. Fericirea nu se decretează, nu se convocă, ci se cultivă şi se construieşte puţin câte puţin, în timp. La unele persoane, aceste eforturi sunt pur şi simplu abia sesizabile, fiindcă au devenit un mod de viaţă. Atunci trebuie să îţi baţi joc de ceea ce spuneam mai sus, de tipul „un gând fericit pe zi”? Desigur, sfaturile mele în privinţa fericirii pot fi iritante, atunci când nu eşti dispus să le asculţi, atunci când nu eşti în aceeaşi dispoziţie cu autorul care le propune. Tu, cititorule care citeşti aceste rânduri, poate ai uneori impresia că fericirea care ţi se propune este sufocantă, că te va strivi sub greutatea ei, mai ales că, te va face să-ţi pierzi puţin din personalitate, fiindcă ţi se pare că eşti unic mai degrabă în suferinţa ta decât în momentele de fericire. 

Fericirea ca un ascensor.
 

Ai constatat uneori că satisfacerea nevoilor tale nu înseamnă neapărat fericire. Tot ceea ce poate favoriza fericirea ta şi starea de bine poate determina şi stresul: banii, copii, munca, viaţa de cuplu etc. Aceste „surse” pot uşura accesul la fericire, construind o anumită temelie, însă nici nu creează nici nu garantează fericirea. Câte cupluri cu stare materială prosperă declarate ca fericite nu sfârşesc printr-un divorţ? De câte ori nu ţi-ai spus când ai avut un eşec sau ai întâmpinat dificultăţi: că eşti un nimeni, că nu o să reuşeşti niciodată, că ar fi mai bine să te laşi păgubaş. Dacă laşi fericirea să depindă de alte persoane, de un statut, de bunuri materiale, te vei expune suferinţei şi decepţiilor. De aceea este bine uneori să depui eforturi şi pentru a nu deveni prea dependentă de…fericire. Plimbă-te mai mult cu ascensorul să vezi cum te simţi mai bine: când eşti sus, sau cănd ajungi cu picioarele pe pământ. 

Savurează din plin fericirea.
 

Atunci când lucrez cu o parte din clienţii mei pe tema fericirii, mă folosesc de patru verbe cunoscute de noi toţi: a fi, a avea, a face, a aparţine. Fericirea ta cotidiană poate fi împărţită aproape exclusiv în aceste categorii: - a fi: este suficient să deschizi ochii, să te bucuri că exişti, că eşti sănătos. Am cunoscut persoane cu disabilităţi care nutreau, la fel ca şi cele pe care le catalogăm ca fiind normale, acelaşi sentiment de fericire că există; - a avea: este fericirea de a poseda, fie o carte, fie un obiect drag, de a avea un iubit sau o iubită, etc. Mulţi dau curs acestui verb după cantitate şi nu după calitate, iar atunci când cantitatea sucombă calitatea, se întreabă de ce acest verb la ei nu funcţionează; - a face: este fericirea de a face o faptă bună pe zi, de a munci, de a vorbi cu prietenii, de a construi, de a face pe cel de lângă tine fericit; - a aparţine: este fericirea de a aparţine unei familii, de a lucra în mijlocul unui grup care te respectă, de a fi iubit de prieteni. Iată, patru tipuri de fericire atât de simple şi elementare, încât le uiţi repede. Exerciţiul constă în a deschide ochii efectiv asupra lor şi delectează-te cu binefacerile pe care ţi le oferă viaţa. 

Fericirea nefericitei
 

O prietenă de-a mea, de câte ori ne întâlneam la o cafea, nici nu apucam să savurez din cafea, pentru că începea să-i critice pe cunoscuţii noştrii comuni, lăsând deoparte calităţile lor şi de cele mai multe ori vorbindu-i de rău. Uneori eram convins şi eu că ceea ce spunea era corect, chiar amuzant, dar întotdeauna era vorba de critică, de parcă aceştia îi făcuse-ră cel mai mare rău. Într-o altă zi, la sfârşitul întâlnirii noastre i-am spus direct, fără nici un fel de menajament că nu a făcut decât să denigreze toate persoanele despre care vorbisem, şi pe loc a început să-mi atribuie şi mie tot felul de invective. Dşi ne lega o prietenie veche, de atunci, nu ne-am mai vorbit, fiecare probabil văzându-şi de treburile sale. Presupun că acum mă vorbeşte şi pe mine de rău altora. Mă gândesc că poate avea nevoie să-şi hrănească propria nefericire cu defectele altora, nu pentru a se bucura ci pentru a se folosi de ele. Era probabil singurul ei mod prin care considera că aşa se liniştea sau se simţea mai bine cu privire la propria-i persoană şi la propriile-i imperfecţiuni. Recomandarea mea este cât se poate de simplă: bucuraţi-vă de fiecare clipă şi viaţa voastră va fi ca o rază de lumină pentru cei din jur. 
  
Psiholog Mstrd. Ilie Marinescu, Bucureşti, România
  
  
Referinţă Bibliografică:
Psihologia fericirii / Ilie Marinescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ilie Marinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ilie Marinescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!