Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Eugen Evu         Publicat în: Ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

Pseudo-eseu: Recapitulare despre femeie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Femeilor cu numele de Maria 
  
Poate că mitul creaţiei, care afirmă că femeia este creatura secundară, a pecetluit un destin, o stigmă, cum spuneau anticii greci. Dealtfel acolo, în mitul originar, se află o stigmă şi mai teribilă, esenţială, o sentinţă de fapt, atribuită divinităţii creatoare, Elohim*. Aşa zisul „ păcat originar”. Însă acest păcat este în mod frecvent înţeles eronat, prin laicizare şi efecte sincretice, interculturale, ca fiind unul erotic: fructul interzis din care Eva ar fi muşcat se referă la unul din cei doi pomi ( arbori fructiferi, evident ai unui cod, ai unei parabole, cel al „ conştiinţei binelui şi răului”.Înţelegem deci că omul adamic, originar, cel ce trăia ( prin programul genomic originar aproape o mie de ani, a încălcat interdicţia acelui program genetic, probabil deviind de la o condiţie a „ inocenţei paradiziace”, ca fiinţă perfect integrată în natură ( poate telepatică?) –iar mitologia şi Vechiul Testament ebraic pretind că acest act de abatere a fost comis de Femeie, incitată de Diavolul, „ şarpele vechi cel viclean care era atunci pe pământ”. 
  
Cum a fost cu adevărat este, după milenii, subiect al disputelor dintre religii, cercetători. Cert este că femeia stă dintotdeauna sub semnul Vinei, al culpei primordiale, ceea ce face inegalitatea dintre bărbat şi femeie o eternă şi dramatică ireconciliabilitate. 
  
Cum ştim, mitul- religia Fecioarei Maria ( Miriam) avea să modifice acest Datum, să consacre religios prin creştinism, un al cod al întemeierii şi deci al devenirii umanului; omul născut din Fecioară ( virgină) adică Fiul ( Filio) –printr-o intervenţie- operaţie numită de biblie „ adormire” ( remember adormirea lui Adam, (Domnul l-a trimis pe Adam într-un somn adânc, „ spre a extrage „ din coasta sa” femeie, pereche feminină, adică Eva, tradus din ebraica veche „ Viaţă” ( v. Geneza)- este deopotrivă Fiu al Omului ( născut din trup de Femeie – şi Fiu al lui Dumnezeu ( Tatăl Ceresc) – anume prin Duhul Sfânt.Descrierea acelei „ adormiri- anestezii şi asistarea actului de către arhanghelii Gabriel şi Uriel- lasă impresia unei operaţiuni a unor geneticieni. 
  
Revenind la culpabilizarea, prin influenţarea femeii născătoare prin împreunare cu bărbatul,de către Satan- Şarpele, poate o entitate reptiliană( ?!)- („care era atunci pe pământ”) - unii spun că ar fi vorba de un „ înger căzut”, dintre cei numiţi în Biblie „ Fiii Cerului” ( Geneza idem, vezi şi Cartea lui Enoch, Epopeea Enuma Eliş, tablele de lut ars din Sumer descifrate de Zecharia Sitchin ş.a.)- este cert că Femeia a fost stigmatizată ca o fiinţă secundară, damnată astfel a fi supusă bărbatului ( roabă, ţiitoare, amantă, obiect al plăcerii, accesoriu al hedonismului în diversele spaţii culturale ale civilizaţiilor). 
  
Poate că în primitivism, a predominat o eră îndelungă şi Femeia Mater, Geea, Matriceală, aşa zisa Venus, care era consacrată ca Idol: stau mărturie arheologică nenumărate amulete, statuete şi talismane magice, descoperite pe tot globul; acea Venus- Mater era idealizată ca simbol al Fertilităţii: trup mare, cu forme pline, cu sâni mari optimi pentru alăptare.Dar in illo tempore, în tribalism. Femeia a ( re) decăzut ( a fost din nou stigmatizată de către vraci, şamani, apoi de preoţimea ce conlucra cu puterea, la condiţia de făptură secundară.Această frustrare însoţeşte Femeia, chiar când ea a fost divinizată, printr-un efect pervers ( pentru psihologie e clar! ) – dincolo şi dincoace de diferitele atitudini ale societăţii, prin istorie, până în zilele noastre. 
  
Femeia în Islam este departe de a fi egală cu cea din Occident, cum bine ştim. În Biblie, V.T.- femeia era deopotrivă adorată însă cu scop fertilizator: Solomon, David, etc – aveau sute de femei pe care le inseminau în mod ritualic: vezi „ Cântarea Cântărilor”, imn cu scop implicit iniţiatic, stimulator. În alte culturi şi civilizaţii, în orientul mijlociu şi cel îndepărtat, femeia a fost mereu obiect- accesoriu de plăcere, asociat cu cel de fertilitate, după porunca divină „ înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul”! Ca să nu mai vorbim despre arta şi ştiinţa (!) antică a iniţierilor de tip sexual, Kamasutrele, ( India) ori cele abundent etalate pe frontispiciile palatelor din jungla Cambodgiei, ş.a. 
  
Desigur, femeia dintotdeauna a fost şi sclava existenţei familiale, a fost şi prostituata din peşteră, din pădure, din colibe ori din palate. A fost şi „ zeiţa” din umbră, sau semizeea, care a pretins că l-a născut pe „ fiul” cu un zeu, sau un înger, vezi paradigma în celebrele cazuri de bărbaţi mari ai istoriei.  
  
Venind lapidar în istoria imediată.Bunicile noastre au fost cu adevărat eroine, zeiţe ale casei dacă vreţi, dar şi sclave ale instituţiei familiale.” Idola” Venus de altădată, a fost şi născătoare de prunci, şi lucrătoare agrară, şi ţiitoare, a însoţit bărbatul şi la plug, la semănat şi secerat.Toate acestea s-au numit dragoste. Iar mai corect zicând, Sacrificiu. 
  
Nu demult,în stalinism, la extrema nazismului, care stimula egal de dement, procreatura în scop eroico- rasist, apoi bolşevismul marxist- leninist de implant la români, femeia a primit tot felul de bizare atribute- sintagme: femeia de serviciu, femeia muncitoare ( şantieristă), femeia „ egală cu bărbatul”, „ tovarăşa de viaţă”, iar la extrema demenţei totalitare, „ femeia savant de renume mondial” şi „ femeia erou al muncii socialiste”, femeie mamă- eroină”. 
  
Nu se poate uita oroarea unui altfel de „ eroism”, acela ce a urmat decretului lui Ceauşescu, de a se interzice întreruperea de sarcină, chiar când acesta era periclitată medical; s-au născut sute de mii de distrofici, şi au murit sub interdicţia asistenţei medicale civilizate, ca într-un infern grotesc al nebuniei „ înmulţirii pentru a stăpâni”, recte a „ programelor” de spor al populaţiei ( prin decret prezidenţial) – pentru a asigura forţele de muncă „ patriei” de ieri, recte carnea de tun ( şi de haremuri moderne, de iatacuri sau de şosele suspendate, carnea de tun de azi, exportată în exodul spre occident al milioanelor de femei din România, din Moldova, din ţările vlăguite de revoluţii mai mult ori mai puţin proletare, socialiste, ori te miri ce religioase !? . ”Reforma” sistemului administrativ al medicinii, la ordinea zilei 2011. În manualele aşa-zis alternative nu am citit încă lecţii pentru tânăra generaţi, despre acestea! Poate le vor scrie „ reformiştii” de teapa celor ce clamează că ei fac „ procesul comunismului” ? 
  
În România ieşită cu „ chin cu vai”,din comunism ( ca act ratat!) - ceea ce se petrece după 1990 cu femeia, s-a complicat dramatic: orizontul de aşteptare deocamdată ne este în pâclele interminabile ale „ cârmacilor” .Milioane de femei sunt silite să emigreze, să fie înjosite atât în ţara lor, cât şi în occidentul care „ consumă” femeia inclusiv ca accesoriu- marfă. Iată deci că aşa zisul curent feminist,ca formă extremă uneori de emancipare din condiţia „ istorică” a femeii, nu prea pare să aibă eficienţa necesară. 
  
Religia desigur, continuă a afirma sensul creştin al Femeii sfinte, însă, vai, ne amintim ce a rostit Hristos, către Maria, mama sa prin Duh Sfânt: „ Femeie, iată fiul tău”! 
  
Oare ce a spus Mesia prin aceasta ? Şi oare ce a înţeles tâmplarul Iosif şi fraţii lui Isus? Dar cei ce – prozeliţi ori înfricoşaţi asistenţi la răstignire- au auzit ? Şi oare ce anume a înţeles însăşi Maria?  
  
* După ebreologii moderni, Elohim este o entitate plurală. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Pseudo-eseu: Recapitulare despre femeie / Eugen Evu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 96, Anul I, 06 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Eugen Evu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Evu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!