Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Eugen Dorcescu, Proza lui Marian Drumur sau despre infrarealitate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

 

 

Eugen Dorcescu  

 

Proza lui Marian Drumur sau despre infrarealitate  

 

Recenta carte de proză scurtă a lui Marian Drumur, În drum spre Nisa, Povestiri cu antracte, eLiteratura, Bucureşti, 2013, continuă, aprofundează şi clarifică liniile de forţă puse în lumină de lucrările sale anterioare, accentuând datele acelei lucidităţi vag sceptice, vag pesimiste, ce s-a impus, în cazul autorului, drept instrumentul de căpetenie în analiza artistică a mediului şi a psihologiilor. Empatia care, la rigoare, o poate însoţi, rămâne, mereu, distantă şi circumspectă.  

Cadrul predilect pentru trama epică pare a fi cartierul (Domnişoara Ilici), eventual, colonia (Prietenul Zulu…), extins, uneori, la dimensiunile unui sat sau ale unui oraş, eroii sunt oameni de toată mâna şi de toate profesiile, timpul se circumscrie, în genere, unui prezent atotcuprinzător, mişcarea – individuală şi colectivă – este sterilă, “browniană”, punctul (şi momentul) de pornire se confundă cu cel (cele) de sosire (cf. “antractul” de la pagina 167), totul bălteşte şi palpită indecis, dezorientat şi asemantic, în indeterminarea, în legitatea ininteligibilă a haosului (Să se vadă, spre exemplu, O zi capitală).  

Atomizarea, incoerenţa, destructurarea, disoluţia au acţionat, desigur, îndelung, erodând, măcinând, aneantizând, în cele din urmă, şi în egală măsură, individ şi grup (familial, profesional), absorbind şi anulând, în acronia nivelatoare a naraţiunii, trecut, viitor, valoare, non-valoare, sens, non-sens, moralitate, a-moralitate, limpezime a minţii, delir.  

Lumea scrierilor lui Marian Drumur nu e nici bună, nici rea. Este derizorie.  

O lume perfect verosimilă, dar inutilă şi inexplicabilă. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact, infra-realitate  

Vital şi, concomitant, agonic, împăcat, pare-se, cu nevolnicia lui, acest univers schiţează, timid, la răstimpuri, anume tentative de a se salva, de a-şi redobândi existenţa firească, spiritualitatea uitată.  

Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizează re-organizarea); cealaltă – este de ordin dinamic : ţelul, proiectul, vectorul ce poate motiva, reactiva, mobiliza energiiile stinse şi asigura un viitor.  

Astfel, pe de o parte, din masa socială informă se desprind, când şi când, coagulări cât de cât conturate, supuse unor reguli şi unei conduite. Atâta doar că atare substitute, atare întreguri fie îşi contrazic, chiar dacă parţial, statutul (Pulberea pădurii…, Şase executanţi în opturi), fie au o funcţionalitate maladivă (spitalul) sau aberantă (instituţia financiară ori culturală, azilul de bătrâni) (Contribuţia grupei U4…, Ceata lui Smărcău, Domnişoarele de la “Gori”, Matusalem S. A. etc.). În scurt timp, toate aceste insule “de normalitate” îşi abandonează relieful şi dispar în ambianţa amorfă.  

La rândul lor, pe de altă parte, impulsurile schimbării, ale ieşirii din supravieţuirea fără sens, altfel spus evenimentul (concursul, nunta, călătoria, inaugurarea Operei, cenaclul etc.), îşi revelează, curând, vidul, natura iluzorie, strict retorică, sau chiar fantastică, ori fantasmagorică, nimicnicia ( Călătoria lui De trei ori 85…, Boicotarea Operei Mari din Răstoaca, Maratonul lui Bixby ş. a.). Încât, cum ni se spune în Fatalitatea cifrelor, avem de a face cu “…proiecte neterminate pretutindeni”.  

Orice încercare a insului de a-şi depăşi condiţia sfârşeşte, aşadar, în trivialitate. Eul revine şi se destramă în impersonalitatea nimicitoare a lumii. Tot ce pot cunoaşte individul şi comunitatea, ca preţ al efortului lor meliorist, este eşecul (vezi emblematicele Instalarea şefului de punct şi Comorile din stadionul părăsit).  

La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuşi (nu doar a referentului), la ipostazierea şi etalarea discursivă a demenţei, potrivit unei poetici pseudo-parodice, postmoderne, susţinute de aserţiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinaţi dar în singură sprânceană ademenesc, ostaşii cerţi ai furtunilor şi idioţilor. Te foarte mulţumesc cu o remuşcare” (Singurătatea vede acoperiş jos).  

Se pot decela, totuşi, trei modalităţi (cel puţin) de a evada din acest infern, din această mlaştină sinistră. Trei modalităţi ne-echivoce. Una este oferită de vis (Amintiri rafinate dintr-o deplasare ). Cealaltă de suprarealitate (delir asumat) (Colapsul unei invenţii…, Donde Casă În Pădure: “lumile paralele fiind interschimbabile”). A treia – de inevitabila moarte (“A” de la amuletă, Vinele citadelei: “Ceilalţi dădeau din cap a nerăbdare şi aşteptau ziua câd lutul îi va astupa gura, cum se întâmplă întotdeauna, fie afară, fie în căsuţă”).  

Acesta ar fi traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează şi le separă – texte scurte, dense, concentrate – au un ton şi un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ şi ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanţă auctorială golurile ficţiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră:  

“Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt capăt al camerei, care spunea că e singură.  

- Vino să mănânci cu mine, i-am spus şi s-a apropiat, clămpănind tânguios.  

Seara, când au venit cei mici, s-au distrat schimbând cu ea vorbe amuzante, cum se disterază copiii.  

Se simţea bine la noi, dar într-o zi mi-a spus că ştirile radioului erau prea deprimante, lumea era urâtă, va merge la război! Şi a dispărut.  

Da, s-a întors după jumătate de an; se plângea că pierduse nişte părţi, că forma i se ciobise; cred că-şi presimţea sfârşitul. Ne-a lăsat, într-o zi locuinţa a devenit tăcută”.  

(Altele, la fel de edificatoare: p. 51, 121, 194 etc.).  

Discursul prozastic dialoghează, astfel, la nesfârşit, cu sine însuşi, îndemnându-l pe cititor să se avânte şi el în acest joc al ficţiunii “infrarealiste”. Compoziţie savantă, gândită până în detaliu, pusă în pagină de un autor al cărui talent şi a cărui intuiţie lucrează în deplină armonie cu subtilităţile inteligenţei.  

Timişoara, 2 februarie 2014  

Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, Proza lui Marian Drumur sau despre infrarealitate / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1129, Anul IV, 02 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!