Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Gina Zaharia         Publicat în: Ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

PROMISIUNEA DE JOI (XX)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În casa de la Zăvoia domnea liniştea. Toamna se aşezase comod pe răbojul vremii, iar tabloul arămiu te invita la galeriile naturii, unde odihna stărilor începuse să capete contur.
Mihai şi Ilona deveniseră gazde bune. Erau de invidiat pentru talentul lor de a crea o atmosferă impecabilă ori de câte ori cineva drag le trecea pragul. Acolo se adunau, deseori, toţi prietenii care se perindaseră în ultimul timp prin viaţa lor. Nu erau mulţi, îi puteai număra pe degete.
Cei doi soţi primiseră invitaţie la inaugurarea clinicii medicului Bogdan Davidescu. Era joi, o zi în care parcă treceau cerbii spre adăpare, accentuând copitele gândurilor spre ziua de mâine.
Aveau emoţii. La ora optsprezece trebuiau să fie la Med Heart. Tot în seara aceasta, Mihai Romanescu va primi postul de manager. Va ţine un discurs pe care şi l-a pregătit din timp, deşi, de fiecare dată când îl repeta în gând, îi veneau în minte alte şi alte idei.
– Să mă îmbrac în negru? ceru Ilona părerea soţului.
– Nu. Roşu te prinde cel mai bine.
– Dar nu mai sunt aşa de tânără! cochetă femeia, ştiind că remarca îi va fi ignorată sub un zâmbet de îndrăgostit.
Ilona îşi cumpărase câteva ţinute vestimentare şi toate îi veneau bine. Aşadar, a îmbrăcat o rochie roşie, mulată pe corp şi a încălţat pantofi negri. Poşeta era, de asemenea, neagră. Foarte important – rujul cadra cu nuanţa de roşu a rochiei. Când a apărut în faţa lui Mihai, acesta rămase mut de uimire. S-au derulat rapid, prin suflet, o sumedenie de ani, iar amintirea timpurilor în care frecventau diverse evenimente mondene l-au făcut pentru alte câteva momente statuie. Era la fel ca altădată, frumoasă şi plină de lumină, dar mai ales era alături de el, într-o casă elegantă. Ca bonus, urmau să revină în societate pe uşa din faţă. Un ocean de mulţumire îi umplu sufletul. Lipsea Adela, însă faptul că îşi sunase cândva mama, din America, le dădea speranţe.
Mihai îşi pusese un costum negru, cămaşă roşie, cravată asortată, fină. Batista, de culoarea cămăşii, îşi arăta discret câteva colţuri în buzunarul de la piept.
Formau o pereche minunată, însă un soi de nelinişte se furişa prin gândurile fiecăruia dintre ei, ca apa ce sapă temelia unei case.
– Să mergem, hotărî solemn bărbatul. Mai avem trei sferturi de oră.
La poartă, Mihai se opri. Măsură colina care mulţi ani îi fusese adăpost de stări. Se vedea zdrenţuros, cu bâta şi câinii după el, urcând agale şi oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Îşi mângâie cu privirea costumul, apoi sfâşie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii şi părea cufundată în nemişcare. Păstrase acelaşi ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, uşor melancolică. Şi pe Ilona acel loc o legăna între prezent şi trecut. Ştia că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară. În rest, clipe învolburate se revărsau în mintea sa. Îl vedea pe Tudor cu capul în apă, peste pietre. Ar fi vrut să-i fi acordat ajutor din instinct, nu să aştepte să i se ceară. Începuse să bată vântul. Chemară un taxi. Apariţia acestuia le alungă săgeţile care-şi găsiseră ţinta pe sufletele lor.
Sala de conferinţe a centrului medical era la etajul doi al clădirii. Sosiseră vreo treizeci de invitaţi, printre care şi scriitorul Ştefan Deleanu, împreună cu Tania. Cea din urmă era de nerecunoscut: îmbrăcată într-un costum de culoare neagră, taior şi fusta scurtă, precum şi bluză de dantelă albă, o ajuta să accentueze contrastul dintre fata din trecut şi cea de astăzi. Lângă ea era Maria Cristache, cu o rochie bleu, împărţind zâmbete. Bogdan Deleanu emana un aer detaşat. Atent la fiecare invitat, îi complimenta pe fiecare în mod egal. Începuse rumoarea, atmosfera era degajată, specială, distinsă. De asemenea, dintre invitaţi făceau parte atât soţii Davidescu – părinţii lui Bogdan, precum şi mulţi colegi ai acestuia, unii dintre ei proaspăt angajaţi ai clinicii. Doctorul ceru permisiunea să deschidă ceremonia. Îşi aşeză sacoul şi cravata, apoi începu să vorbească. Avea un ton plăcut, cursiv, elevat. Anunţă, printre altele, pe noul manager al spitalului – Mihai Romanescu. Începură aplauzele, ceea ce îi dădură curaj fostului pilot. Povestea sa fusese plimbată prin multe suflete şi toţi îl admirau că a trecut cu bine prin ruinele vieţii.
– Dar să-l lăsăm pe el să vorbească, zise Bogdan, anunţându-l astfel pe Mihai că trebuie să convingă asistenţa că va fi un manager de succes.
Mihai Romanescu abia făcu doi-trei paşi timizi, înspre estradă, că se şi opri încurcat. Toată asistenţa îşi îndreptase privirea spre uşă. În sală intrase comisarul Dan Simionescu, însoţit de o tânără. Au fost necesare doar câteva clipe, prelungite de emoţii, ca să ajungă, tată şi fiică, într-o îmbrăţişare puternică, precum izvoarele de început.
Adela îşi strânse tatăl după gât, fiind purtată prin aer de braţele puternice ale părintelui drag. Din ochii fetei curgeau lacrimi:
– Unde e mama?! întrebă printre suspine.
Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz şi nu realiza pe deplin scena în care era actor. Îşi îmbrăţişa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorţii:
– Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp şi n-ai venit să ne vezi! Te-am aşteptat cu sufletul sfâşiat!...
Comisarul interveni după un timp:
– Mihai, tu parcă tocmai începeai o cuvântare.
– Mulţumesc cerului că astăzi, aici, trăiesc cea mai minunată zi din viaţa mea! începu direct Mihai Romanescu. Acum ştiu că Dumnezeu mi-a încredinţat o misiune pe pământ: să slujesc oamenii, adevărul, dreptatea…
Discursul era des întrerupt de aplauze. Bărbatul înşira tot ceea ce-i trecea prin suflet. Devenise îndrăgit, apreciat. A urmat apoi Maria, sigură pe ea, cu privirea senină şi caldă. Când aceasta şi-a încheiat cuvântul, Bogdan, apropiindu-se microfon, ceru permisiunea să intervină fiindcă uitaseră ceva foarte important. Prinzând-o de mână şi privind-o în ochi, scoase un inel de logodnă:
– Maria, doresc ca seara aceasta să fie cu totul specială: Vrei să fii soţia mea?
Tânăra îl îmbrăţişă şi răspunse copleşită de emoţie:
– Da, Bogdan, aşteptam de mult clipa asta!
Orchestra şi-a intrat în rol, promiţând o noapte de vis. În câteva ore se formaseră grupuri-grupuri, după afinităţi doar de ei ştiute şi acceptate. Cu toate acestea, noutăţile care avuseseră loc în acest interval scurt de timp, dominau conversaţiile.
 

Referinţă Bibliografică:
PROMISIUNEA DE JOI (XX) / Gina Zaharia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 925, Anul III, 13 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gina Zaharia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!