Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Gina Zaharia         Publicat în: Ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

PROMISIUNEA DE JOI (IX)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În câteva clipe, o linişte ca o capcană albă se instala în sufletul fiecăruia, pe fundalul semnelor de întrebare aruncate de nebun. Razele de iulie cădeau perpendicular pe gândurile îmbrăcate de sărbătoare. Pe aleile cu trandafiri, gâzele îşi desfăceau zborurile într-un du-te-vino continuu, dincolo de gard câinii se întinseseră la umbră şi îşi mai ciuleau, din când în când, urechile, privind spre stăpânul lor care îşi trecea, des, degetul mare, peste suprafaţa noduroasă a băţului nelipsit din peregrinările sale printr-o lume numai de el cunoscută. Cascada arunca acorduri miraculoase, creând un tablou de basm.
Maria pregăti câteva sandvişuri pentru străinul de pe deal.
– Lasă-mă, te rog, să i le duc eu, se oferi comisarul.
Tânăra îi întinse pachetul.
– Mi-e teamă că nu vei căpăta nicio explicaţie, completă aceasta, bănuind intenţia poliţistului. Te vei întoarce mai bogat cu un drum prin enigmă, glumi Maria.
– Riscul face parte din meseria mea, crezi că voi tânji după cele câteva clipe pierdute?
Comisarul deschise poarta şi porni spre coastă. Nebunul se ridică şi se retrase câţiva paşi.
– Nu te teme, zise Dan. Uite, ţi-am adus ceva de mâncare. Îi întinse pachetul însă bărbatul din faţa sa trecea cu privirile peste umărul lui Simionescu, cu forţa unui fulger. Foamea îl rodea însă noua sa stare alunga această senzaţie. Era o piesă pe tabla de şah a destinului. Dar ce ştia el despre toate acestea? În memorie i se conturau umbre şi cascade, năvăleau scene antagonice care fierbeau lângă un zid din baloane de săpun.
Dan Simionescu întoarse capul. Lângă poartă opri o maşină neagră. Aşadar, aceasta îi captase atenţia nebunului. Din maşină coborî un bărbat în jur de patruzeci de ani, cu privirea senină.
Toţi cei prezenţi pe terasă rămăseseră surprinşi. Bogdan Davidescu era acolo, în faţa lor. E drept, nu se încadrase în cele câteva zile despre care îi vorbise Mariei la telefon, dar găsise repede casa de la Zăvoaia, deloc străină şi la fel de primitoare ca altădată. Tudor lipsea, însă familia se întregise printr-un nou membru: Tania.
– Bănuiam că sunteţi aici, începu Bogdan, în loc de salut. Nu e loc mai frumos ca acesta pentru odihnă şi… alte scopuri, continuă pe un ton slab, privind spre poliţist. Bine v-am găsit, zise doctorul, cu privirea senină, deşi tare mi-ar fi plăcut să se întâmple asta într-un alt context.
Maria se cufundă îndată într-un ocean de uimire. Doctorul venise din Austria, aşa cum promisese. Nu-l mai văzuse din noaptea aceea blestemată şi tare şi-ar fi dorit să nu aibă nicio tangenţă cu ceea ce s-a întâmplat atunci. Bogdan făcu câţiva paşi pe iarbă. Se apropie de comisar şi îi întinse mâna.
– Trebuia să ne cunoaştem, preciză Dan Simionescu. Împreună vom parcurge pagini ce se vor descifrate! Sper că vom reuşi, în memoria renumitului pictor Cristache.
– Aveţi toată încrederea mea! Voi fi la dispoziţia dumneavoastră. Tudor mi-era un prieten drag, asemenea tuturor celor care i-au fost alături.
Câinii se apropiară de Bogdan care îi mângâie pe rând. Chipul nebunului căpătă o aură luminoasă şi se înveseli. Ar fi dorit să-i întindă şi el mâna, să i-o strângă, însă făcu câţiva paşi pe loc, în semn de respect şi reţinere totodată. Bogdan văzu în el un om rătăcit şi dornic de regăsire.
– Nu, nu te-am uitat, Ursache, îi zise nebunului folosind un apelativ nou şi intuind dorinţa acestuia. Apoi îi întinse şi lui mâna. Cel din faţa sa i-o strânse puternic, închizând ochii de câteva ori, dorind parcă o reconstituire a vremurilor de odinioară, puţine şi îndepărtate, dar fumegând ca o torţă uitată pe ţărmul apusului. Apoi continuă: Ia mâncarea de la domnul comisar! Şi eu am ceva pentru tine. Câteva borcane cu gem, de toate felurile. Ştiam că-ţi plac. Şi mai ştiam că te voi găsi aici. Eşti stâlpul tuturor întâmplărilor acestor meleaguri. Făceai parte din dinastia pictorului. Era un om bun, nu-i aşa?
Nebunul dădu din cap, afirmativ. Aşadar înţelegea perfect fiecare cuvânt.
Dan Simionescu şi Bogdan Davidescu aveau ceva în comun: flerul. Fiecare trăsese aceeaşi concluzie şi îşi schiţase, cu rapiditate, un nou pas spre aflarea adevărului.
Doctorul o îmbrăţişă pe Maria, cu dor. Nu ezită să-i mulţumească pentru dovada de încredere pe care i-o arătase, ascunzând comisarului mesajul trimis de el în acea dimineaţă nefastă când fusese nevoit să părăsească în grabă, ţara.
– Ştiu că nu se încurajează astfel de gesturi, însă voi face o excepţie. Pentru mine contează, preciză Bogdan, mai ales că m-am întors definitiv acasă.
Şi fiecare dintre cei prezenţi primi câte un cuvânt de revedere. Emilia Cristache se aşezase lângă Tania şi îşi păstra cu sfinţenie bucuria pe chip. Pe noul venit îl primi însă cu un surâs egal cu nepăsarea, ceea ce nu-i scăpă Mariei.
Scriitorul îşi notase aspecte de toate nuanţele. Alerga de la un personaj la altul, trăgea brazde paralele multe dintre ele de rezervă şi presăra scântei de-a lungul şi de-a latul filelor. Romanul său căpăta contur, apăreau nuanţe noi iar importanţa lor putea fi covârşitoare.
Când dădu cu ochii de Anca, privirile doctorului s-au întunecat instantaneu. Nu se aştepta să întâlnească pe acea femeie aici. Era clar că nu păşise cu dreptul, oricât s-a străduit să facă asta.
Logodnica scriitorului vorbise destul de puţin. Părea o femeie absentă şi fuma des. Brunetă, cu părul lung, mignonă, atrăgea atenţia prin excesul de inele pe degete, toate de aur, unele cu pietre, altele simple, pe care le tot mişca, circular, uşor agitată.
– Tu ce cauţi aici? o întrebă Bogdan.
– E cu mine, sări scriitorul. Logodnica mea! Dar ce se întâmplă?
Ştefan Deleanu se ridică de pe scaun, în semn de protest.
– Se întâmplă că, nu mai demult decât ieri, m-a sunat şi m-a ameninţat că nu se lasă până când voi fi cap de listă printre vinovaţi.
– Nu se poate, sigur e o confuzie. Anca e logodnica mea de câteva luni.
– Mai precis? întrebă Bogdan.
Scriitorul se gândi.
– Nu cumva coincide cu perioada în care ai început biografia pictorului?
– Ba da. Am cunoscut-o chiar aici, la Tudor.
– Şi eu tot aici am cunoscut-o, Ştefan, însă mai demult. Acum să-mi spună ea, de ce a înlocuit tabloul meu cu un fals? Nu-i aşa că n-aţi observat, domnule comisar?
 

 
 
 
Referinţă Bibliografică:
PROMISIUNEA DE JOI (IX) / Gina Zaharia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 847, Anul III, 26 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gina Zaharia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!