Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Gina Zaharia         Publicat în: Ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

PROMISIUNEA DE JOI (IV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
– Nu, nu, nuu, nuuuu! strigă Elena Davidescu. Să-l ia naiba de tablou! Oricât aş vrea să sper că fiul meu nu are nicio tangenţă cu acest eveniment, tot apar ţesături care-i prind numele. Doamne, se tângui femeia, trăim un coşmar care se tot agaţă de familia noastră!
Însă nici nu apucă să pronunţe ultimele cuvinte şi simţi că ameţeşte. O gheară puternică îi prinse pieptul. Căzu în genunchi, lângă un fotoliu.
– Simt că mor, zise, pe un ton slab. Apoi întinse mâna, pe covorul maro cu motive negre. Văzuse acolo ceva: un telefon mobil care abia îşi arăta colţul, sub fotoliul de piele gri deschis.
– Ce spuneţi, domnilor poliţişti? întrebă doctoriţa, ridicând obiectul găsit şi simţind privirile celorlalte trei persoane din încăpere. De aceea nu răspunde Bogdan al meu!
Într-adevăr, telefonul era al lui Bogdan Davidescu. Aproape se descărcase. Avea câteva apeluri nepreluate şi două mesaje trimise la interval de câteva secunde, ambele către Maria Cristache.
– Şi ne-a spus că nu ştie nimic despre el, a precizat Dan Simionescu.
– Poate că n-a observat, adăugă Sergiu Davidescu, tatăl lui Bogdan.
– Poate atunci pe moment, însă i-am spus să ne anunţe de îndată ce are noutăţi. Or aceasta era, slavă Domnului, o noutate!
În rest, convorbirea cu pictorul Cristache, apelurile de la soţii Davidescu şi alte câteva apeluri de la un singur expeditor: Simona. Vorbise, cu acesta, de vreo şase ori, într-un timp destul de scurt.
– Cine este Simona? îi întrebă comisarul.
– E soţia sa. Din Austria. N-am prea vorbit cu ea în ultimul timp. Sunt în divorţ. De fapt, de mult nu s-a mai arătat încântată să ţină legătura cu noi.
– Au copii?
– Da, pe Răzvan. Are doisprezece ani. Nu l-am mai văzut de vreo trei ani.
Elena Davidescu stătea pe canapea, prinzând, din când în când, între degete, o frunză de lămâi înflorit care se aplecase spre spătarul din partea dreaptă. Luase un calmant şi se mai liniştise puţin.
Afară începuse o ploaie în rafale. Pe balcon se auzeau cioburi de picături, frânte de pervaz. Aproape că se înserase. Se făcuse destul de cald. Se ridică şi deschise fereastra. Rămase câteva clipe acolo, privind în depărtare. Peste oraş se cernea zgomotul cotidian, împărţind frânturi de viaţă, cu dărnicie. Sub balcon, câţiva copii gălăgioşi atacau parcă atmosfera mult prea incomodă din apartamentul de la etajul doi.
– O sunaţi dumneavoastră sau o sun eu? întrebă Dan Simionescu.
– N-am nimic împotrivă, domnule comisar, se oferi doctoriţa.
Formă numărul de pe telefonul ei. Simona răspunse destul de repede.
– Te sun în câteva minute, se auzi vocea nurorii sale, care închise în grabă.
– E medic chirurg, aproape o scuză Elena Davidescu, s-ar putea să fie într-o operaţie.
Timpul trecea greu. Cele câteva minute parcă deveniseră ore. Prin mintea fiecăruia se derulau fel de fel de scenarii. Doctoriţa se ruga în gând, implorând Cerul să-i dea o veste bună.
Simona se ţinuse de cuvânt. Apelase în aproximativ cinci minute.
– Simona, ce-i cu Bogdan?
– Nu vă îngrijoraţi, e bine. Ştiu că şi-a pierdut telefonul. A plecat în grabă. Eu l-am chemat de urgenţă. Răzvan a suferit o operaţie la coloană. Mi-ar fi fost greu singură.
Femeia oftă.
– Acum unde este?
– E la spital, la Răzvan. Eu am fost de gardă. Acum am ieşit. Mă voi duce la ei.
– Copilul e bine?
– Da, operaţia a reuşit. Mi-era teamă că va rămâne paralizat. Bogdan a asistat la operaţie, eu n-am avut curajul. A fost dificil, dar se va reface.
O lacrimă de mulţumire se ivi pe obrazul Elenei Davidescu. O şterse cu podul palmei, apoi îşi frecă fruntea de câteva ori. O durea capul, îngrozitor de tare.
– O să-i spun să vă sune, continuă Simona, însă vă dau şi noul lui număr de telefon. Dar să-l credeţi că a fost îngrijorat. Altfel v-ar fi căutat.

Doctoriţa memoră numărul fiului ei şi îl sună imediat ce convorbirea cu Simona a luat sfârşit.
Bogdan răspunse îndată.
– Mamă, ce bine îmi pare că te aud! Iartă-mă că am plecat fără să vă anunţ. Cum de aveţi numărul acesta? Vi l-a dat Simona, nu? Atunci înseamnă că v-a spus şi despre Răzvan. A fost tare greu. Avea dureri mari. A căzut pe scări când se întorcea de la un prieten. Diagnosticul a fost de scolioză în cuburi mari, norocul lui că n-a fost fractură, doar o forţare a coloanei atât cât să-i întărâte durerea. Ni s-a spus că deformarea coastelor poate reduce cantitatea de aer din plămâni determinând inima să facă un efort suplimentar, riscând astfel să apară complicaţii. Dar tu ştii, desigur, deşi eşti medic oftalmolog.
– Am fost îngrijoraţi, Bogdan. Te-a căutat comisarul Dan Simionescu. E lângă mine acum, acasă la tine.
– Dar ce-am făcut? întrebă acesta, nedumerit.
– Ţi-l dau pe domnul comisar, să-ţi explice dânsul. Eu nu mai înţeleg nimic.
Femeia întinse telefonul spre Dan Simionescu.
– Alo? Domnul Bogdan Davidescu?
– La telefon, domnule comisar. Am înţeles că sunteţi acasă la mine.
– Da, cu părinţii tăi. Căutăm un indiciu.
– Şi de ce tocmai acolo?!
– Ne facem datoria, domnule, zise comisarul. Aţi dispărut fără să lăsaţi un semn.
– Să înţeleg că trebuia să anunţ poliţia? zise, uşor ironic, Bogdan.
– Nu, doar în cazul în care aţi fi săvârşit vreo faptă urâtă.
Se instalaseră câteva clipe de tăcere.
– Nu-mi amintesc decât că am plecat în grabă, în dimineaţa zilei de vineri.
– Exact, afirmă comisarul. În dimineaţa în care a fost ucis pictorul Tudor Cristache.
– A fost… Ce-aţi spus? Pictorul a murit?
– Da, a fost găsit mort. Cineva îi dăduse medicaţia nepotrivită diagnosticului său. Şi asta în doză mare, ceea ce a dus la deces.
– Nu se poate! exclamă doctorul. Jur că a trebuit să plec. M-a sunat Simona. Am ieşit din ţară pe la Nădlag.
– Ştiu, însă ai ieşit la suficient timp pentru a parcurge distanţa dintre Zăvoaia şi Arad.
– Zăvoaia, aţi spus?
– Da. Cu precizarea că pictorul a murit exact în cadrul tabloului pe care tu îl deţii, aici, acasă la tine. Acum înţelegi, Bogdan Davidescu?
– Mă voi întoarce în România, promise doctorul. În câteva zile voi fi acolo. Vom lămuri lucrurile. Dar Maria?
– Ea ne-a ascuns faptul că i-ai dat două mesaje, înainte de a pleca.
Bogdan surâse.

 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
PROMISIUNEA DE JOI (IV) / Gina Zaharia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 772, Anul III, 10 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gina Zaharia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!