Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Gina Zaharia         Publicat în: Ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

PROMISIUNEA DE JOI (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tânăra îşi luase rămas bun de la Tudor Cristache, pe terasă. Încuiase poarta cu cheia pe care o avea mereu asupra sa. Apoi se dusese acasă, ocolind câteva străzi.
Simţea nevoia să se plimbe cu maşina, singură.
Deşi ar fi vrut să adoarmă imediat, gândurile se intersectau în valuri, fără reţinere. Urma o zi cu o întâlnire deplină. Din dormitorul vecinului de la etajul ei se auzea o muzică de nocturnă radio, cineva cobora scările apăsat, un câine lătra răguşit în dreptul ferestrei.

Se făcuse aproape cinci. La zece trebuia să fie la serviciu, la o bancă din oraş unde era economistă. Atât ceruse învoire. Apoi îl va suna pe Bogdan, îl vor lua pe Tudor şi vor petrece seara, împreună, la casa de vacanţă a pictorului, în Zăvoaia, o localitate situată într-o zonă de munte, la aproximativ douăzeci kilometri de oraş.
Acolo era cel mai odihnitor loc de pe pământ: grădina mare, cu sălcii şi iarbă, câteva mese din lemn şi canapele la fel, apoi cascada-mică, desprinsă din stâncă, împărţind acorduri care-ţi înviorau sufletul.
Tot aici se vor întâlni cu avocatul care va întocmi testamentul pe numele fetei. Bineînţeles, acesta era doar planul ei. Puteau foarte bine să rămână acasă la pictor, în oraş.
Două ore şi un sfert. Atât a avut parte de odihnă. Soneria o sâcâi îngrozitor. Se uită la telefon. Era şapte şi un sfert. Văzu două mesaje, ambele de la Bogdan Davidescu.
– Doamne, dar cu ce am greşit? zise cu voce tare, apoi se îndreptă spre uşă.
– Sunt comisarul Simionescu, se auzi o voce. Dan Simionescu, preciză acesta.
– Imediat, zise Maria, şi îşi puse în grabă un capot. Avea părul răvăşit, era desculţă şi speriată, afişând o mină de Evă vulnerabilă în faţa comisarului. De fapt erau doi poliţişti. Începu să tremure. O fierbinţeală puternică îi inundă corpul.
– Ce s-a întâmplat, domnilor poliţişti? E de rău, nu-i aşa? Şi gândul o duse la Tudor.
Exact. A fost găsit fără suflare, lângă cascada de la Zăvoaia. Va trebui să vorbim.
Vestea morţii bunicului său căzu ca un trăsnet. Îl sună îndată pe Bogdan dar telefonul acestuia era închis. Apoi citi mesajele. Erau trimise la interval de câteva secunde. Ora 3,50: Sunt nevoit să plec urgent. Apoi următorul: Vei afla în curând!
Un stol de gânduri negre îi inundă fiinţa. Nu ştia încotro să alerge. Îşi spunea întruna : „Nu se poate! Nu-i adevărat! Bogdan nu putea face aşa ceva. Şi de ce?”
Aceeaşi întrebare îi puse şi comisarul:
– Crezi că l-a omorât, Maria?
– Nu ştiu, se frământă femeia. După cum îl cunoşteam pe Bogdan n-ar fi fost în stare de aşa ceva. Dar probabil că timpul l-a schimbat. Ştiu că bunicul era încântat de revenirea lui în ţară. Avea încredere în el, îl plăcea, mereu l-a considerat un om cu capul pe umeri.
– Cunoşti adresa lui din România?
– Cunosc doar faptul că şi-a luat un apartament în Baia Mare. În rest, n-am avut timp de amănunte. Ne-am revăzut după paisprezece ani, însă urma să ne întâlnim astăzi. Nimic nu prevestea această nenorocire.
– E ceva ce i-ar fi putut atrage atenţia?
– Posibil. Bunicul m-a anunţat că astăzi urma să semneze testamentul asupra bunurilor sale. El era lângă mine, când am aflat acest lucru.
– Cine altcineva l-a mai vizitat în ultimul timp?
– De două ori pe săptămână îi făcea menajul doamna Toma, o femeia trecută de patruzeci şi cinci de ani, liniştită, respectoasă şi harnică. Şi omul care îngrijeşte grădina: Petre Stoica.
Apoi urmă câteva clipe de tăcere.
– Aaaa! exclamă fata: şi scriitorul!
– Ce scriitor? întrebară amândoi poliţiştii deodată.
– Ştefan Deleanu. Îi promisese bunicului că îi va scrie biografia. Tudor era foarte mândru de acest lucru. O denumea secretul frumuseţii vieţii sale sau frumuseţea secretului său. Niciodată nu mi-a spus cât şi ce au scris. Voiau s-o termine prin toamnă şi să facă o lansare mare. Ştiu doar că se numeşte Pictorul din Ardeal.
Poliţistul notă.
– Interesant. Va trebui să luăm legătura cu scriitorul. Cu siguranţă ne va fi de ajutor.
În acea zi, mai multe posturi locale de radio şi televiziune anunţau că pictorul Tudor Cristache fusese găsit mort.
Maria încremeni în umbra fericirii din noaptea ce tocmai îşi pusese pecetea pe sufletul său.
 
Referinţă Bibliografică:
PROMISIUNEA DE JOI (II) / Gina Zaharia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 760, Anul III, 29 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gina Zaharia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!