Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



Proiecţii alchimice şi experienţe magice în romanul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Proiecţii alchimice şi experienţe magice în romanul ”DE DINCOLO DE NEGURI „ 
  
Cronică de Al.Florin ŢENE 
  
Dragă cititorule romanul pe care îl ţi în mână consumă o viaţă trăită în magia amintirilor despre fratele autorului Rico şi consună cu relatări aproape neverosimile, ce nu sunt altceva decât produsul baroc al imaginaţiei. 
  
Toader T.Ungureanu, autorul acestui roman, intitulat”De dincolo de neguri “are în spate experienţa a treisprezece cărţi de proză publicate ( nuvele şi romane), fapt ce se răsfrânge în arta sa narativă. 
  
Romanul de faţă este o construcţie romanescă în care visul se răsfrânge în două oglinzi ale realităţii, creând o stare onirică, halucinantă, plină de mister şi secvenţe diafane, privind dragostea dintre doi tineri. 
  
Autorul pare un fachir renascentist care este atras de alchimia imaginaţiei, un erudit cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al imaginilor pe care le scormoneşte pătimaş în cotloanele amintirilor şi mărturiilor. 
  
Romanul structurat în capitolele: “Mesaje de dincolo “, “În lumea cărţilor “,”Flori pentru Rico “, “Un nou prieten “, “Orânduiala “ şi “Colindul florilor de cireş “ are o construcţie de puzzle cu a cărui componente se pot construi noi imagini, chiar dacă autorul învăluie totul cu abilitate într-o ficţiune cu aparenţe reale. 
  
Două sunt principalele personaje din”De dincolo de neguri “ Rico şi copilul, Dorul, fratele mai mic al personajului principal, căruia îi este dedicat romanul, care apare în situaţii neprevăzute, ca un înger păzitor al destinului prescris de Dumnezeu, destin ce glisează în spaţii mirifice de dincolo de Călimănel, pe culmile Bozieşului sau într-un areal mai mare al Bucovinei, al Dornelor şi Ardealului. 
  
Caracterul oniric al întâmplărilor e mereu dublat de o realitate învăluită în voalul metaforei.Acest fapt deconspiră pe poetul Toader T.Ungureanu, autor a trei volume de poeme. În paginile acestui roman descoperim poeme de o sensibilitate maladivă care se înscriu fericit în contextul acţiunii. 
  
Romanul debutează cu întoarcerea din armată a Rătăcitorului care se opreşte la sora sa Paraschiva, ocazie care îi prilejuieşte să “înoade “o aventură sexuală pe malul unei ape cu o tânără bibliotecară.Demersul autorului în descrierea relaţiei dintre cei doi tineri este de un pitoresc vitalizant şi estetizant.Fapt ce-mi aduce aminte de romanele lui Gib I.Mihăescu “Rusoaica “şi ”Zilele şi nopţile unui student întârziat “, cu acea culoare rurală de “haut en couleurs “.Autorul creează efecte noi prin schimbarea perspectivei narative şi să sugereze, fără crispări şi eforturi hilare, o atmosferă onirică, uneori plonjând în haloul halucinaţiei:”Aţipi! Focul! Doar flăcările jucăuşe se ridicau spre înălţimi, căutând scăpare ... De cine?...De ce?...dansul nebunatic în ritmul tobelor începu frenetic.Nu le vedea chipurile ascunse după mantia grea a nopţii. Le auzea doar cântul! Cântul straniu amestecat cu uruitul motoarelor, aerul paletelor elicopterului, el, rămânând chircit pe mai departe simţind doar căldura molatecă cuprizându-i trupul ... Atât de aproape ... atât de aproape ... Ciuda, acea stare care-l învăluise la început, atunci când se trezi singur, abandonat de soldaţii din grupa de comandă, lăsându-l de izbelişte, înconjurat doar de ramurile joase ale copacilor, îngreunate de zăpada abundentă,( ... ) “. 
  
Altfel, naraţiunea nu e lipsită de un pitoresc estetizant, în care se ascunde o ştiinţă a observaţiei ce conturează o atmosferă halucinantă, întinsă, precum un miceliu, asupra amintirilor.”De dincolo de neguri “ e, în acest sens, romanul unei umanităţi dinamice, cu psihologii contorsionate şi răvăşite. Universul epic e abstras, izolat şi ţesut, din pânza imaginaţiei ritualice. 
  
Mama Florica, Florin bolnav de inimă care face operaţie pe cord, Lăpuşorul ce se bucură că are un băiat, dar căruia îi moare soţia, Alexandra ce iubeşte pe Doru, Turbatu, Căpitanul, sunt personajele ce tangenţiază cu un neam care-şi trăieşte destinul, reînviat în romanul ce fixează momentul de paroxism istoric unde satul ardelean, cu orgoliile lui de axis mundi, trăieşte evenimente deosebite, devenind un fragment în totalitate, o amprentă în atemporalitate:”Rămas pironit locului,îl împinse de spate-n portiţa deschisă ... Îl privi cu drag depărtându-se, păşind cu greu prin zăpada afânată, căzută peste noapte ... Nu-l mai zări, atunci când ochii I se umplură de lacrimi ... Cu greu, se întoarse căutând cărarea făcută prin zăpada bătătorită, acolo, chiar prin mijlocul străzii, de bocancii trecătorilor care se sculaseră ca şi ei dis-de-dimineaţă spre a o lua din nou de la capăt ... Îl durea sufletul văzându-l cum lupta chiar dacă era un simplu copil, nu se dădea bătut, se zbătea în această lume stranie pe care nici el care văzuse atâtea, trecuseră peste el atâtea necazuri, călindu-l, iar ghioceii îi invadaseră chipul, nu o înţelegea pe deplin. Începuseră să-l doară şi pe el, când picioarele, când şalele, când capul. Cu toate astea şi-ar fid at anii cei mai fericiţi pe care-I mai visa câteodată, dacă ar fi avut ocazia să compenseze durerile copilului, pe care-l vedea cum se stinge încet, încet ... “. 
  
Autorul recuperează unele pulverizări în planul retoricii, prin juxtapunere de întâmplări narate prin rememorare şi prin schimnbarea viselor personajelor, parte din ele de extracţie arhetipală( Rătăcitorul, soldaţii ). 
  
Neamul lui Rico ce primeşte ”mesaje de dincolo “îşi reface genealogia prin relatări succesive, într-o naraţiune `a tour de role.E mult onirism în acest roman ce ambiţionează să construiască o simbolistică a istoriei vitalizată prin vis şi rememorare.Aceasta e, de altfel, şi latura cea mai consistentă a romanului ce construieşte un fast himeric al unui joc al destinului uman: “Se trezi în mijlocul acelei primăveri timpurii, hoinărind pe dealurile Roşului, admirând priveliştea care i se derula în faţa ochilor ... Fără să-l cate cu privirea, î-l simţea alături, păşind agale pe iarba fragedă. Lăsând urme abia perceptibile pe roua dimineţilor. 
  
-Să coborâm dragul meu prieten, să-ţi vezi lăcaşul în care ţi-ai abandonat luntrea pământeană ... îi zise cătându-I mâna. 
  
Nu-i răspunse ... se simţea atât de bine ... De astă dată nici cea mai mică durere nu-I însoţea paşii, doar vântul hoinar, jucându-se cu ramurile încărcate de verdeaţă“.Era la mormântul lui Rico, cerându-şi iertare şi rememorând secvenţe din viaţa lor.Doar o lumânare aprinsă şi un buchet de flori erau martorele emoţiilor. 
  
Autorul e un meşter al spontaneităţii stilistice, al arhitecturii şi mai ales al creionării personajelor.De la Gogol a învăţat probabil rostogolirea amănuntului banal până la fantastic, iar de la Celin a preluat ceva din romantismul relatării. Oricum Toader T.Ungureanu este un prozator original şi viguros. Capitolele acestui roman trăiesc prin aspectul lor compozit: amestec de naraţiune poetică şi relatare magică, parabole cu irizări de vis şi redare a cotidianului, descriere hieratic-creştină şi aglutinare a detaliilor.Vedem în această naraţiune fizionomia însăşi a vieţii, cu tot dinamismul ei haotic şi incongruenţa ei adâncă, putem aprecia că acest roman este o frescă ce redă trăirile unui neam cu speranţele, visurile şi durerile lui.Aflăm aici o ştiinţă impecabilă de a surprinde stările sufleteşi şi visele personajelor, dar şi banalitatea de care se înconjoară lumea şi care devine noua sa mitologie, dar şi capacitatea de a evoca fragmente din trecutul lui Rico. 
  
Sfârşitul romanului degaje o simbolistică cu trimitere, aluzivă, la cele două lumi despărţite de fluviul Styx, când Tudor aflat la mormântul lui Rico zări”de departe apele învolburate ale râului, despărţind cele două lumi atât de diferite “.În timp ce continua ”să zâmbească florilor de cireşi care înfloriseră doar pentru el, pentru sufletul său pur, nevinovat ... “. Imagine superbă ce-mi aminteşte de finalul romanului lui Cronic în care se spunea că îşi aduce aminte de mirosul florilor de frezi. 
  
Autorul prin amestecul registrelor găseşte tonalitatea potrivită, căci înfăţişarea compozită a capitolelor e şi o probă de consecvenţă, trăind cu adevărat alături de personajele sale, poate şi faptul că acest roman conţine elemente biografice. Toader T.Ungureanu ştie să vadă esenţialul în spuma realităţii şi să-l extragă fără căutări crispate.Imaginaţia e o formă de înălţare a realului din trecut spre prezent, un efect al perspectivei narative. 
  
Citind acest roman mi-am adus aminte de zicerea lui Petre Ţuţea: “Prozatorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murder din noroi, îl spală şi face din el mobilă de lux “. Aşa a făcut autorul acestui roman; a abordat o temă, aparent banală, şi a făcut din ea un briliant iradiind lumină magică. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Proiecţii alchimice şi experienţe magice în romanul De dincolo de neguri / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!