Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Profilul livresc al dacălului meu: CORNELIA ŞANDRU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Buzele ei modulau într-un fel aparte cuvintele când se apropia sfârşitul poveştii, era o domolire a iureşului de buzdugane şi săbii aprig încrucişate, cavalcadei cailor năzdrăvani călăriţi de Feţi şi Ilene până aproape de cer ce ne ţinuse cu răsuflarea tăiată şi cu bărbia proptită în pumnii strânşi buchet pe băncile goale, ca nişte „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenţia, carte, maculator, călimară şi alte rechizite pentru a nu deranja cu fâşâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg şi neasemuită înzestrare retorică de zâna de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua şi tănăra învăţătoare Cornelia Şandru. Parcă aduceau cu clapele pianului din sala de festivităţi de la etaj, atinse de aripe de îngeri păzitori şi pricepuţi, pentru a încheia solemn cine ştie ce interludiu simfonic ce răscolea cu alămuri liniştea munţilor din preajmă.  
  
Era ca şi cum câini năbădăioşi – cu a căror poziţie ne asemuiam şederea noastră în bănci, înainte de începutul poveştii – ar fi fost puşi cu „botul pe labe” aruncându-li-se „osul de ros” pentru a-i extrage măduva, a-l curăţa de puţinele firişoare de carne rămase şi care, odată înfulecate, le-ar fi dat puteri nebănuite, încetând „mârâitul” pentru a putea-o lua din nou de la capăt ... Cuvânt şi cântec ce picurau în noi roua cerului de deasupra dar şi sunetul ei pur prelins de cu vreme în poala zorilor, la rădăcina tuturor ierburilor şi izvoarelor, pentru a ne adormi sau a ne trezi, cine să mai ştie ?!... Multe din basme nu le-am mai auzit de atunci, să fi fost ecoul încarnat în cuvânt al unor sfâşieri lăuntrice de care era bântuită sau mai curând vocea caldă, pură şi înmiresmată de florile roşii ale iubirii dintâi ce-i va fi stat s-o întâmpine la uşă ? Punea pe dată, la freamătul venit bolborosit dinspre bănci, de altă poveste, cu tâlcuri nemaiauzite pentru a fi de învăţătură la toţi, pentru a lua fiecare după putinţă şi pricepere. 
  
Eram cu totul „transfiguraţi” şi „translataţi” în nemaîntâlnite ipostaze şi personaje, malefice ori benefice, după cum conveneau şi se potriveau neastâmpărului şi imaginaţiei fiecăruia, domestice sau sălbatice, liniştite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg şi stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean şi provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închişi ca-ntr-un obor, strecuraţi cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri şi ne ferea de răutăţile acestor tărâmuri aparent ostile. „Umaniza” totul cu gestul vrăjit al mâinilor ei lungi şi albe, natur, care nu cunoşteau culoarea ojei ci doar albul sidefiu al curăţiei zilnice, al prospeţimii atingerii. Îmblânzirea şi oblojirea erau verbele preferate cu care conjuga clipă de clipă totul din jur, adăgând faptei spor de cumpăt şi temei. S-au observat toate astea în momentul în care colegul nostru Nicu Ionescu, chitic, timid, mirat de minunăţiile ce ni se aştern în minte şi de regulă la locul lui, a dat un răspuns perplex, la întrebarea catedrei „Ce mănâncă tigrul?”.  
  
Sărind ca ars, cu două degete deasupra capetelor tuturor, cerşeşte şi obligă doar pentru el un răspuns nimicitor şi imperturbabil, păstrându-şi, credea, toţii laurii cuveniţi pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a urmat, dimpreună cu precedentul care l-a iscat au rămas şi azi „parola de recunoaştere!”, identitatea inconfundabilă a celor care am fost atunci. Către sfârşitul „iepocii de aur”, la o coadă în prăvălia lui Vică Teuşan, la patruzeci de ani de la întâmplarea de mai sus, o doamnă cu trăsături încă frumoase, acoperită de „caierul alb” al senectuţii meritate m-a „ochit” şi a îndrăznit sfios să întrebe: „Nu sunteţi cumva profesorul Şerb?”.  
  
Am răspuns tot cu o întrebare, pusă automat şi fără prea multă minte: „Cine întreabă?!”. Şi n-am mai aşteptat nici unul dintre noi răspunsul, îmbrăţişând-ne. În urma noastră nu se năruise părelnic nimic ci se înălţase ceva, inefabil şi de umilă compoziţie etică.. Gândul meu smerit şi împovărat de recunoştinţă, bună şi dragă doamnă Invatatoare! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Profilul livresc al dacălului meu: CORNELIA ŞANDRU / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 165, Anul I, 14 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!