Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



Profil de dascăl: Gheorghe Constantin
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Gheorghe Constantin (1904 - 1993 ) 
  
A văzut lumina zilei la 15 ianuarie 1904 în satul Albeştii de Muscel şi a terminat cursurile Şcolii normale Carol I din Câmpulung, promoţia 1923. A fost repartizat la şcoala din Pucheni-Valea Largă, iar după un an s-a transferat la şcoala generală Podul Dâmboviţei, unde a funcţionat între 1925-1927. Între 1927 şi 1931 s-a transferat la şcoala din Rucăr, după care revine la Podul Dâmboviţei pentru 2 ani, iar din 1933 îl regăsim la şcoala din Rucăr până la pensionare. S-a aşezat la Rucăr prin căsătorie (1933) şi a rămas până la pensionare un exemplu de exigenţă şi dărure profesională. A fost pentru un timp director al şcolii de băieţi. Ca şi ceilalţi învăţători cu state vechi în şcoală, a acoperit prin activitatea sa didactică şi catedre deficitare de muncă calificată. Pentru autorul acestor rânduri a rămas un "monument"de seriozitate şi sârguinţă didactică, profesorul de matematică model. A desfăşurat şi munci pe tărâm cultural-obştesc din dragoste şi pasiune, dar şi în funcţii neretribuite (cenzor Ateneul cultural, membru în consiliile de conducere ale băncii "Piscul Mânăstirii"şi Cooperativei Frăţia) , etc. Spre senectute a servit mulţi ani, pentru o retribuţie modică, în sectorul financiar (contabilitate şi casierie) al fostei întovărăşiri agro-zootehnice "Drumul lui Lenin "(!) din Rucăr. 
  
...Arma „băşcăliei” adesea neprelucrată şi inoportun folosită ar putea fi pentru „purtător” un fel de bumerang care, folosită ceva mai târziu, l-ar fi discreditat.. În exprimarea firească a dascălului nostru de matematică Gheorghe Constantin, ea „purta” însemnele eficienţei, era paradoxal „mijlocul educativ” prin care elevii erau stimulaţi să-şi „ascută ghearele”, să-şi desfacă aripile şi să zboare de unii singuri”. Era, carevasăzică, tăierea „cordonului ombilical” care ne ţinea încă aproape de „baza părintească” şi la care trebuia să renunţăm cât mai repejor cu putinţă, orice întârziere însemnând pierderea trenului (pe care cei mai mulţi nici măcar nu-l văzuseră vreodată, la propriu!) nu prea încărcat cu daruri (decât pentru cei care „apucau”), trecând în viteză şi neoprind în orice gară, pentru orice şi pentru oricine ... Ne împărţea pe „căprării” dar nu-i purtam pică. Azi, un astfel de „comportament” ar fi fost taxat drept discriminatoriu şi s-ar fi „ lăsat” nu doar cu suduieli colegiale şi avertismente publice ci chiar cu drastice sancţiuni salariale sau şi mai rău ... Nu pe toţi ne mulţumea astfel de etichetări sau încolonări – care pentru cei mai mulţi elevi însemna inducerea acelei autodepăşiri pe care au crezut-o mereu atât de aproape, în stare să conştientizeze şi care se tot amâna, amâna ... Era, adicătelea, acel mijloc „necizelat şi neprincipial”, sigur nepedagogic, care grăbea trecerea la „copilul matur” la care tot tânjeau şi pe care viaţa pe culoarul căreia se înscriseseră era prea complicată ca s-o poată dibui de la sine. Sau, să poată măcar să-i treacă de avatarurile unei atari secesiuni, de barierele unei astfel de împărţiri cumva dizgraţioase şi poate impopulare. Zicea, îndeobşte la sfârşit de an şcolar (dar parcă şi la sfârşit de trimestru) pentru a măsura „saltul” de voinţă şi perseverenţă pe care-l prevedea pentru noi şi în acelaşi timp rodul atât de aşteptat la care căznise îndelung - un fel aplicare sui - generis a principiului feed-back-ului din didactica modernă şi care pentru noi „căscaţii” era nimeritul prilej de a ne „dovedi” în sfârşit „coacerea”:.. 
  
„Să iasă în faţă, în ordinea catalogului, cei care „merg” la „mormală” ( în loc ne „normală”), sufla cuvântul pocindu-l cu un mormăit poticnit de o tuse parcă cinică, care să atragă atenţia sau pentru a descuraja orice superficialitate a actului decizional al „liberului arbitru”, adică a lua în serios opţiunea deja exprimată ; în faţa tablei „ lisseenii” (în loc de „liceenii”), prelungind obligatoriu sâsâitul pentru a obţine efecte hilare care-i subliniau fermitatea chiar şi în clipele de bună dispoziţie, pe care credea că ni le rezervase cu multă generozitate; la uşă, să se alinieze „profesioniştii” (adică cei care mergeau la şcoli profesionale, de arte şi meserii, la ucenicii din sfera liber-profesioniştilor, cizmari. croitori, cojocari, tâmplari, ciobani - îndrumători de turmă, cum îi plăcea să adauge apăsat şi cu luare aminte la mimica feţelor multora al căror sfârşit profesional îl presimţea pentru cei mai mulţi dintre băieţi. Se isca un tărăboi totuşi reţinut acoperit de ocheade pe furiş, şuierături timide abia perceptibile (dascălul nostru era neîntrecut la „tirul cu ... creta, performanţa inimitabilă a target-ului său era exact „vârful nasului” elevului pe care-l nimerea din prima!), coate în bănci, îmbufnări intraductibile atunci când autorepartizaţii debusolaţi nu reperau „Nord-ul” ... Cu faţa mai mereu curată „scăpau” cei din urmă, în timp ce primele două „poziţii” sufereau beşteleli sau laude după atenţia acordată de fiecare silinţei la învăţătură. Era această inedită împărţeală de atunci echivalentă cu, ceea ce ar putea fi astăzi o „oră model” de dirigenţie, în care s-ar dezbate responsabil tema „orientării şcolare şi profesionale”, moment nimerit de bilanţ şi statistică şcolară la clasele terminale şi în care bâjbâielile şi frustrările făceau casă bună cu nedumeririle fiecăruia, ignoranţa şi dezinformarea care te prindeau strâns în menghina bulversării şi în care dascălul căuta, după tact şi pricepere, să pună ceva ordine chiar şi apelând la astfel de tactici puţin ortodoxe ? Dumireli târzii dar cât de pline de miez şi încă folositoare pentru toţi de-aici încolo!... 
  
(din vol."Monografia Şcolii generale NAE A.GHICA"din Rucăr-Argeş de Gh.Pârnuţă şi Gh.Nicolae Podişor, ediţia II, revăzută şi adăugită, pregătită pentru tipar) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Profil de dascăl: Gheorghe Constantin / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 215, Anul I, 03 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!