Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: George Safir         Publicat în: Ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Profesioniştii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Giarmata, localitate la 9 km de Timişoara. O zi călduroasă de vară.Terezia tocmai s-a întors din oraş, unde a dus legume şi zarzavaturi la piaţă şi a mai făcut cumpărături necesare în gospodărie. A oprit maşina în faţa porţii. Nicoleta, vecina ei, parcă o aştepta.  
 
− Tanti Terezia, nu aţi fost acasă, Andreia a făcut două crize, spuse ca un fel de reproş pentru că a fost chiar singură de data aceasta.  
 
− N-ai sunat la salvare?  
 
− Am sunat, dar până or să vină ei... fata deja doarme.  
 
Terezia a început să descarce sacoşele grele de cumpărături. O durea sufletul de mama fetei, dar şi de fiica acesteia, Andreia, autistă de la naştere. "La vremurile astea, atât de anapoda, să mai duci şi această cruce în spinare... Numai mamă să nu fii!” Îi trecu prin faţa ochilor chipul blând al fetei când s-a întors de la spital, acum vreo lună în urmă. A venit la tanti Terezia şi a cuprins-o cu braţele, strângând-o cu multă duioşie. Apoi a sărutat-o, ca şi cum i-a fost dor de atâtea zile cât a stat la spital. Nu poate să vorbească, abia de scoate câteva onomatopeie. Dar are o inteligenţă ascunsă. O trece un fior pe şira spinării gândindu-se ce urât a făcut ultima oară când a chemat-o vecina să-i dea o mână de ajutor, s-o liniştească pe copilă. Doamne, cum se mai zbătea! Scăpa ochii peste cap, se încovoia, se răsucea, dădea din mâini şi din picioare... Ţipa, se înroşea, făcea spume la gură... O scenă de groază! Ce durere mai mare poate să aibă nişte părinţi? La cei paisprezece ani, Andreia este bine dezvoltată, o depăşeşte pe mamă şi la înălţime. Păcat că nu judecă de nicio culoare. "Cum poate o mână de femeie, depăşită de viaţă şi de greutăţi, să lupte cu o fată puternică, dar fără minte? Nici nu-mi pot imagina!”  
 
Nici bine n-au terminat de discutat că maşina salvării îşi făcu apariţia, furnicând în spate pe toţi acei care auziseră sirena cu timbrul ei strident şi binecunoscut. Coboară pe rând, un bărbat în jur de 35-40 de ani, plăcut la chip, şaten, cu o statură impunătoare şi o femeie tânără, frumoasă, cu un păr superb, negru, prins într-o coadă împletită.  
 
− Unde este fata? - se adresă mamei pe un ton numai bun de speriat graurii din cireşul de la stâlpul porţii, nicidecum să aducă alinare vreunei răni de suflet sau de carne.  
 
− E înăuntru, în casă, doarme acum...  
 
− Cum? Doarme? Cum doarme?! De ce-ai chemat salvarea? Hai trezeşte-o şi ado-ncoace!... Altă dată nu mai vine salvarea, se oţărî asistenta.  
 
Mama tremura din toate încheieturile. N-ar fi vrut să trezească fata, după criză dormea întotdeuna mult şi bine. Niciodată n-a trezit-o din somn. De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoşă în mâna stângă, în care-şi îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistenţă. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea şi se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluţa jos şi, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă şi udă toată de transpiraţie, la maşină.  
 
În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; îşi desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci şi cu roşul-vişiniu al cireşelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele maşinii, de unde se ridicau câteva rotocoale de fum albăstrui, semn că se delecta cu o ţigară. Nu erau interesaţi nici cât e negru sub unghie de speţa în care ei fuseseră chemaţi. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre maşină. Cu chiu cu vai Andreia este urcată în ambulanţă.  
 
Terezia asista neputincioasă, dar revoltată, la această scenă. Auzi ţipetele nevricoase ale asistentei:  
 
− Dacă nu dai mâna la mine, stăm aici până mâine dimineaţă! Sigur atunci asistenta ar fi vrut să-i ia tensiunea fetei, dar, în general, copiii simt când nu sunt iubiţi şi refuză cu îndârjire orice gest venit din partea acestor farisei, şcoliţi special să vindece bolnavii. A mers la bărbatul care, între timp, îşi aprinsese altă ţigară şi i-a explicat situaţia fetei, exprimându-şi consternarea şi dezamăgirea cu privire la indolenţa lor.  
 
− Am stat şi v-am urmărit cât de “profesionişti” sunteţi, vă lipseşte până şi ultimul strop de omenie din voi! Aţi văzut pe biata mamă cât de greu şi-a cărat fata până la maşină, dar n-aţi dat o mână de ajutor! Ce sunteţi voi? Călăi? E păcat de aceste uniforme frumoase pe care le purtaţi, din banii noştri, ai proştilor care vă plătim şi salariile. Voi nu meritaţi nici aceste salarii tăiate cum le aveţi acum! Ruşine să vă fie! Bărbatul chiar s-a ruşinat şi a plecat iute la colega de breaslă. Ce au discutat numai ei ştiu, dar s-a întors spăşit la Terezia şi i-a zis un "sărut mâna"cu un glas care parcă cerşea iertare şi pocăinţă.  
 
Uitându-se după maşină, Terezia simţi un gust amar şi o lehamite faţă de tot ceea ce înseamnă medicina noastră cea de toate zilele. "Dacă aşa s-au comportat în faţa casei femeii, cum aveau să se comporte la spital, unde sunt mari şi tari?! Şi mai ales cu o fată care nici nu judecă şi nici nu vorbeşte...'' Regretă, totuşi, că nu a tras-o pe “jigodie” (că om nu-i poate spune) de părul acela negru şi frumos împletit în codiţă...  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Profesioniştii / George Safir : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Safir
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!