Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Mihai Marin         Publicat în: Ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Prof. Maricica STROIA - Lumea Copilăriei, profund marcată de Lumea Adulţilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stăteam astăzi - în timpul lucrului la grupa de preşcolari, la care sunt educatoare de trei ani - şi mă uitam peste lucrările copiilor, lucrări pe care le-am realizat împreună în timpul derulării proiectului tematic Toamna. I-am regăsit adesea temători, alteori miraţi sau chiar cuprinşi de un neînţeles - pentru mintea celor "mari" - sentiment de bucurie. M-am uitat la ei şi le-am observat gesturile - pline de inocenţă, privirile calde, zâmbetele - mulţumirea de a fi făcut lucrul cum trebuie. 
  
Deşi am absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţele Educaţiei, acum 4 ani, aş putea spune, cu mâna pe inimă, că adevăratele examene au început abia când am ajuns în clasă, poate la fel de timidă ca şi ei, curioasă să le descopăr reacţiile, gesturile, privirile, zâmbetele. Am intrat în sistemul de învăţământ cu o mare bucurie, motivată de ideea că voi fi utilă, că voi fi mereu înconjurată de cea mai frumoasă vârstă a vieţii: Copilăria! 
  
Încerc, de fiecare dată, ca prin absolut tot ceea ce fac, să fiu aproape de copii, să-i secondez, să-i îndrum, să-i protejez. Din punctul meu de vedere, cel mai minunat sentiment, dintre toate cele pe care fiinţa umană le poate încerca, este maternitatea, însemnând: crotire necondiţionată, iubire, dăruire. Trebuie să devenim conştienţi de faptul că timpul efectiv în care copilul se poate concentra şi, implicit, poate acţiona conştient şi conştiincios, este foarte limitat. De multe ori, din dorinţa noastră de autodepăşire, uităm aceste lucruri simple şi esenţiale, şi îi privim pe copii ca pe nişte roboţei capabili să cânte, să recite şi să danseze fără încetare. Poate şi datorită acestui fapt au loc serbările acelea la care copiii stau ca pe ghimpi, fără să mai amintesc de părinţi, şi la care maestrul de ceremonii - educatoarea - îi supune pe copii unui adevărat supliciu. Şi toate acestea, din dorinţa de a-şi demonstra pregătirea, erudiţia, capacitatea de organizator şi statutul profesional. 
  
Dintotdeauna am nutrit sentimentul că spectacolul copilăriei trebuie să fie unul simplu, practic, elegant şi rafinat, încărcat de sensibilitate şi fără loc de false orgolii. Că doar reuşind să citeşti în sufletele lor, să le intuieşti supărările şi bucuriile, să ştii să fii părtaşă oricăror realizări, vei reuşi să îi îndrumi către succes! Nimeni, niciodată, nu are dreptul să treacă cu vederea peste greutăţile lor, peste problemele lor reale, peste suferinţele lor. Cele pe care le putem înţelege şi accepta, devenind o infimă parte din soluţiile acestor probleme. Atunci şi numai atunci, privirile pline de recunoştinţă ale copiilor s-ar putea îndrepta către noi, deschizându-se ca o floare pregătită să ne îmbete cu aroma-i unică. 
  
De foarte multe ori, mintea unui copil, deşi aparent fragilă sau insuficient de matură, ne poate juca feste. Ne poate contrazice flagrant ori da peste cap toate cunoştinţele . Un copil este o mică mare surpriză, un spectacol perpetuu de lumină, culoare, afecţiune şi, uneori, orgoliu. O frumuseţe vie, în creştere, în dezvoltare, în devenire. Noi, cadrele didactice, puteam descoperi toate aceste frumuseţi, prin strădania noastră de a ne mobiliza, de a-i înţelege şi a le dezlega tainele vieţii, ale şcolii, porţile către bucurie şi succes. Am constatat un lucru curios: fiind la mare depărtare, oamenii se înţeleg, de cele mai multe ori, mult mai bine decât atunci când se află mai aproape. Se spune că distanţa apropie oamenii. Ce crudă ironie! Mă gândesc la faptul că oamenii care se află fizic foarte aproape unii de alţii, se dovedesc a fi distanţi, reci, orgolioşi şi chiar triviali prin faptele ori comportamentele lor. Şi acestea toate se pun, de obicei, pe seama unei "concurenţe", care nu ne mai dă voie să simţim, să raţionăm, să percepem sentimentul de umanitate şi prietenie. Nu! Suntem toţi rivali, suntem toţi duşmani, suntem unul pentru celălalt doar un motiv în plus de incomodare, de intempestivitate în universul propriu al celuilalt! Ce tristă realitate, ce grea apăsare sufletească! 
  
De ce trebuie să fie aşa? De ce trebuie să fim atât de reci şi de distanţi? Oare, dacă nu ne putem înţelege şi ajuta pe noi înşine, vom putea să-i ajutăm şi să-i înţelegem pe copiii pe care îi educăm? Nici vorbă! Sau dacă nu ne vom schimba în primul rând pe noi, vom reuşi să schimbăm ceva din sistem? Nu, cred că mai curând sistemul ne va schimba pe noi! Şi, cu siguranţă, nu ne va schimba în bine! Există pe lumea această un loc pentru fiecare! Acolo e locul unde te simţi bine, te simţi împlinit: ca om şi ca educator. Alături de copiii cărora doreşti să le deschizi sufletele, minţile, să le faci copilăria mai frumoasă. Alături de ei, te simţi mai tânăr, mai puternic, mai dornic de a experimenta! Să luăm exemplu de la ei. Să ţinem departe ura şi nefasta răutate, care ne prejudiciază, ne face mult rău, ne ciunteşte sufletul. Numai reuşind să ne acceptăm, să ne respectăm, vom dobândi respectul elevilor noştri. Să evadăm cu toţii în magia unei lumi unice, fără pizmă, fără ură, fără întuneric! ACOLO UNDE E COPILUL...ACOLO E COPILĂRIA! 
  
prof. MARICICA STROIA 
  
Grădiniţa Centru 
  
Şcoala de Arte şi Meserii Păuneşti 
  
-Secretar de redacţie REVISTA ARMONII CULTURALE  
  
www.armoniiculturale.ro 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Prof. Maricica STROIA - Lumea Copilăriei, profund marcată de Lumea Adulţilor / Mihai Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!