Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Ana Maria Gîbu         Publicat în: Ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

prof. dr. ION PACHIA TATOMIRESCU: Rostiri de rostuiri în doi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

„Dialoguri“ – deloc antic-platoniene – aduc în panoul central, „cu doi emiţători“, în „sudură fină“, neîngăduind (în „binom“) vre-o distincţie („dichotomică“ / „dicotiledonat-androginică“) în afara „monolit-liricului“, Luminiţa Zaharia şi Cristian Ţîrlea, şi cu „un singur receptor“, sub pecetea lirismului de dimineaţă, evident, dacă ne luăm după copertă şi după pagina a treia, sub un titlu pronominal-întăritor, Tu însămi, Însuţi eu (Buzău, Editgraph, 2012)*, „cu diagonalele rombului poetic „perfect“ trase şi încrucişate pentru unghiul de fugă în orizont metaforic („realitate“ surprinsă grafic-admirabil de coperta şi ilustraţiile Alinei Astăluş).

Dacă despre partenerul de dialog nu prea sunt „date vocalic-ereditar-inconfundabile dinspre vreun ţârlesc neam literar“, despre Luminiţa Zaharia se ştie – „ca la curriculum vitae“ – că trebuie să i se dăruiască lira unui trandafir de rubin îmbumbitor, în 30 septembrie (în tramvai tras de cai de Bucureşti, pe Şoseaua Olteniţei, nu în Turnul Măgurele, unde-a văzut lumina zilei în anul declanşării literarei resurecţii şi a paradoxismului, 1964), că-i o valahă, de naţionalitate, că-i licenţiată (din 1988) a Facultăţii de Finanţe-Contabilitate – A. S. E. – Bucureşti, că a debutat în anul 1991, cu versuri, în ziarul Teleormanul, colaborând apoi la o serie de gazete – Arcadă, Boema literară, Cafeneaua politică şi literară, Caiete silvane, Caligraf, Cetatea, Climate literare, Meandre, Observatorul (de Canada), Oglinda literară etc. –, la o mulţime de antologii (chiar dacă-s la moda „ciupercilor după ploaie“, lirică: Paisprezece poeţi din sud, 2001; Ce enigmatică eşti, femeie!, Drobeta Turnu Severin, 2008; Mirajele vieţii, Suceava, 2008; Antologie de poezie şi comentarii, Iaşi, 2008; Lira în patru puncte cardinale, Bacău, 2010; A treia carte – poezii, , Bacău, 2012; etc.) şi că publicat-a, în afară de prezentul, încă şapte volume de versuri: Lecţii de melancolie, 1997 (Alexandria, Ed. Teleormanul Liber); Singură prin Uchronia, 1999 (ibid.); Fulgerul loveşte o singură dată, 2003 (ibid.); Contraste, 2005 (Bucureşti, Editura Eminescu); Totul cîntă-n jurul meu!, 2007 (ibid.); Are mama două fete, 2008 (ibid.); Băiatul cu cărţile, 2009 (ibid.) etc.

Recentul volum, Tu însămi, Însuţi eu, are un interesant cuvânt de întâmpinare a distinsului receptor, ce-l asigură că prezentul «s-a născut nepremeditat, ca firul ierbii, din dialogurile lirice purtate de doi oameni [...] în cadrul cenaclului literar Lira21, condus de poeta Cristina Ştefan...» (p. 5). În locul clasicului „cuprins“, ca „text de închidere“, apar „două declaraţii“ ale autorilor volumului, «dintr-un interviu „secret“» luat de Ana Maria Gîbu, „declaraţii“ menite a susţine titlul cărţii: «Ne deosebesc câteva lucruri: Alina, părinţii, apartamentul, în rest..., Luminiţa sunt eu !» (Cristian [Ţîrlea]); «Spune-mi de cine te îndrăgosteşti, ca să-ţi spun cine eşti !» (Luminiţa [Zaharia]).

Chiar dacă „gura presei“ ar zice că „formula dialogurilor“ nu-i deloc „ieşită din comun(ă)“ – desigur, nu Comuna din Paris, ci „comuna poemului“ –, sau că „textele, în majoritatea lor, sunt de „album de familie“, noi ne facem datoria criticii (de întâmpinare) şi, apelând la paremiologie, cum făcut-a Luminiţa Zaharia – la „tema valahă a însoţirii“ (supra) –, de ce să nu spunem răspicat că nu-i rău (de valuri) ca să încercăm / cercetăm marea eternităţii lirice cu degetul nadirului arătător de zenit“...

Primul text al volumului, ca dedicaţie la o hologramă, aparţine Luminiţei Zaharia – ce-şi vectorizează versuri-degete de câmp electromagnetic până-n vârsta «lui Cristian Ţîrlea, la jumătate de secol»: poeţii nu se-ating, ei sunt doar fulgi / de zăpădică, şi dispar când focul / realităţii îi loveşte-n tâmple... / şi-o hologramă blândă le ia locul... Îngăduindu-ne a-i lăsa în pace drăgălaşul diminutiv, zăpădică (pentru ilustrarea holografiei / hologramei dinspre „oglinda macrospartă“), mai mult ca sigur, diminutiv încă neviscolit, spre a-i fi amendat de Titu Maiorescu, făcându-ne a nu observa – dincolo de „l’air beau“ / „les neiges d’antan“ şi peste pana lui François Villon – argoticul „măi dudă“ (p. 7), trecem la textul secund, Un înger şi o îngeriţă la sfadă cu norii, al lui Cristian Ţîrlea – ce nu cade neapărat în excrementism (la modă şi „de noadă“) atunci când trimite accentele-i sinestezic-baladeşti (de data asta, nu villoneşti, ci topârceniene: «să ştii că am să-ţi ard – ca-n Topârceanu ! – / nasul, norul şi picioarele» – p. 10), desigur, la nuditatea angelică (de înger / îngeră): nu m-a părăsit / m-a dăscălit / „la Soare să te uiţi când eşti gătit“! / am ascultat smerit / iatămă-s în curu’gol, / pe un nor... (p. 9).

Mai la vale de-aceste texte ale „deschiderii“ dialogurilor lirice zaharian-ţârliene, interesantul erou al poemelor, ivit ianusbifrontic, prin „sudură în oglindă“ a jumătăţilor Androginului, „jumătatea-înger“ şi „jumătatea-înger[iţ]ă“, îşi arată irepresibila-i sete de ludic, participă la o serie infinit-cotidian-cosmică de evenimente.

Ea-El / Eroul Liric „se împiedică de vise“, se joacă de-a metafora, dar inventează şi «un joc în doi», cu interdicţia de-a se rosti te iubesc (p. 11), spre a constata neverosimilul aserţiunii (coşbuciană în fond) că «fata care... a fost fată / nu mai simte fiorul niciodată», spre a corija imediat impresia (dinspre cotidiana ceaşcă de cafea): prima iubire e cafeaua de dimineaţă / doar ultima iubire contează / în sânge / doar ultima iubire donează / întregul suflet – testament olograf, / doar atunci Dumnezeu te recompensează / raiul sau iadul – / asta dacă nu te fac stelele praf (p. 12); observă apoi că «mama nu este / Rhéa // nu este / Cybèle» (p. 13), «ştie pe dinafară / aluniţele inimii» (p. 16), se culcă la propria-i umbră, trezindu-se speriat, când guşterele «îi gâdilă visul» (p. 21), alcătuieşte scrisori «pe foi, pe trena sorţii, / pe plajă, sau pe frunze verzi / de luminiţa-nopţii» (p. 25), are «lacrimă nepereche» (p. 36), creieru-i «zburătăceşte prin aer», umple «craterul / lăsat de sucombarea poeziei / cu versul tău viu» (p. 47), cochetează cu micropoemul-haiku / senryu («miros în copaci / verde de Paris galeş / năzdrăvan final» – p. 48 / iha ! în versuri / cu perdeaua norii scunzi / trei cartofi un leu» – p. 51), ori se trezeşte într-o ironică zarişte folclorică, într-o gorjană hăulită la titlu – «helău mama, văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) – şi sorcovită-n conţinut (cules din „strigătura peste sat“): cu peţitu’om primi / dar pe urmă greeeu va fi / să alegem dintre doi... / ei ca ei, dar noi... ca noi / responsabili părinţei / de fete şi cretinei / hai să dăm în bobi, mai bine, / sau să le dăm endorfine / că aşa blazaţi şi proşti / puteau fi numai ai noşti... // crăcănatul cu rebela / şi voilà telenovela...! / cuminţelul şi cumintea?! / ar sta-n loc Terra şi... mintea... (p. 60); în ultimă instanţă, ianusbifrontistul erou liric mai declară (coşbucian-topârcenian): «pe furiş în luminiş / salivam la două fete / goale cu bălae plete / când m-au prins m-au dezbrăcat / şi-am ajuns acas’ bărbat...» (p. 63); sau „învaţă să sărute spaniola“ (p. 65), ca «pam flecaru’ / pam fleţu» (p. 75, ori se vede şi cu «lacrimile raţionalizate» (p. 79), şi dormind ca un sultan, «cu Luna de mână», până devine «pasăre de noapte» (p. 82), până „se îmbracă în sinceritate“ (p. 84) şi se duce «la cules de berze» (p. 98), în vreme ce: crabii merg în pas de defilare / madame melc are uger / ploaia smiorcăie speranţe / taurul se îndrăgosteşte de roşu / amintirile sunt necenzurate / capitala inimii este femeia...


* Luminiţa Zaharia, Cristian Ţîrlea, Tu însămi, Însuţi eu – dialoguri lirice –, Buzău, Editgraph, 2012, pagini A-5: 170; ISBN 978-606-8310-96-1.  

Referinţă Bibliografică:
prof. dr. ION PACHIA TATOMIRESCU: Rostiri de rostuiri în doi / Ana Maria Gîbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 849, Anul III, 28 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Maria Gîbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!