Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

PRINTESA IN SUFERINTA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN DEBUT AL TINEREI SI TALENTATEI OANA - MIHAELA SERBESCU din Ploiesti 
  
A fost odată ca niciodată o prinţesă care locuia într-un palat impunător, cu camere mari şi luminoase. Candelabrele străluceau pretutindeni, iar covoarele splendide se întindeau la tot pasul. În jurul palatului se găsea o gradină cu multă verdeaţă, în care se auzea vesel ciripitul păsărelelor.  
  
Prinţesa era proaspăta moştenitoare a unei averi fabuloase, dar mai avea un timp până să intre în posesia ei, neavând împlinită încă vârsta stabilită în actele princiare. Tutorele ei era un om viclean, cu nasul în vânt, un mincinos care nu urmărea decât să intre în posesia acestei avuţii şi făcu tot posibilul pentru a o îmbolnăvi, dar la început nimic nu îi reuşi. 
  
Nici măcar cucuta pe care i-o puse în băutura dulce - nectarul de piersică pe care ea îl bea în fiecare seară, nici animalele sălbatice care o atacară într-o seară în pădurea din apropiere, în care el o ademeni, promiţându-i că acolo va putea picta în cele mai bune condiţii apusul de soare. 
  
Ca prin urechile acului scăpă de toate uneltirile acestui bărbat, spre ciuda lui, care simţea că e atât de aproape de scopul propus, dar mereu ratat. În plus, o căra pe prinţesă în lungi şi obositoare drumeţii pe munte, profitând de slăbiciunea ei pentru pictură, având grijă să îi reamintească ce satisfacţie va avea după ce va reuşi să capteze natura pe pânză. 
  
Epuizată, în cele din urmă, prinţesa îi ceru să o lase mai uşor cu drumeţiile, dar el insista, sugerând că doar nu o să se dea bătută atât de uşor, înainte ca stelele şi luna să fie atât de frumos conturate cu penelul, pe pânza întinsă pe şevaletul său. Unde mai punem că tânăra prinţesă avea mult talent la desen şi era din cale afară de perseverentă, astfel încât planul lui avu oarecare succes.  
  
Pe zi ce trecea, ea se simţea din ce în ce mai abătută, slabi rapid şi îşi pierdu din vigoarea ei obişnuită, începu să rateze tratamentele la saună, nu mai înota deloc, temându-se din ce în ce mai mult să nu cumva să se înece, refuza întâlnirile cu prietenele şi potenţialii pretendenţi la mâna sa, fiind forţată să stea în pat cât era ziua de lungă şi să nu facă nimic. 
  
Tutorele îşi ţuguia buzele şi clevetea prin palat şi în afara lui că prinţesa nu mai este în formă şi pare cu minţile cam rătăcite, astfel încât la un monent dat, aproape nimeni nu mai veni să o viziteze. Trâmbiţele gărzilor palatului se auzeau în fiecare zi, dar prinţesa părea surdă şi se zvârcolea în alcoov, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta, de atâta nesomn.  
  
Ea nu avea idee ca ticălosul de tutore îi strecurase sub aşternut unele ierburi speciale care o făceau să se simta ciudat, fără să îşi poată da seama cu precizie ce are. Când vestea bolii ei ciudate se răspândi prin regat, bărbatul chemă la palat aşa - zişi doctori, care nu erau în realitate decat nişte impostori plătiţi de el şi îmbrăcaţi cu halate albe şi care nu făceau decât ca boala prinţesei să se agraveze şi mai tare. 
  
Doar lista de cheltuieli se tot majora, deoarece tutorele avea grijă ca de fiecare dată să se arate cât mai interesat de starea sănătaţii ei şi să le încurajeze hoţiile impostorilor pe post de medici. În realitate, el simţea că o ura pe prinţesă, însă în timpul călătoriilor sale împreună în mijlocul naturii, începuse să fie mişcat de candoarea acesteia, astfel încât renunţase la planul iniţial de a o ucide şi decisese ca cea mai bună soluţie ar fi să o împingă spre nebunie, astfel încât să poată fi internată la un ospiciu.  
  
Astfel, putea pe căi legale să pună mâna pe avere, el fiind următorul pe cale de rudenie, care urma să o gestioneze, după ce părinţii şi fratele prinţesei fuseseră omorâţi tot prin uneltirile sale. Mai mult, toţi supuşii îl tratau cu prietenie şi înţelegere pe tutore, care era un bărbat aparent foarte atent la nevoile celorlalţi şi părea foarte receptiv la oricare solicitare a lor.  
  
De fapt, diabolicul bărbat nu vâna decat avuţiile regatului şi umbla cu contabilitate dublă, încă de pe timpul când trăia regele – tatăl prinţesei, măsluind registrele şi inventând cheltuieli care nu avuseseră loc niciodată. Cailor le servea mai puţin nutreţ, câinilor le diminua raţia de hrană, fapt care le spori agresivitatea, ceea ce îi fu de folos, întrucât aceştia fură la un moment dat să o sfâşie pe prinţesă, de foamea ce le era.  
  
Puse astfel ban cu ban deoparte, într-un sipet pe care îl ascunse în fundul unei pivniţe la uşa căreia închise un lacăt mare a cărei cheie numai el o deţinea. După ce reuşea să pună mâna pe conducerea statului şi să fie numit rege, avea de gând să o ia de soţie pe prinţesă de care îi plăcea tare mult, mai ales că aşa devenea şi el cu sânge albastru. Însă singura pe care nu fu in stare sa o păcălească fu tânăra prinţesă, care îl ura şi-l credea vinovat de tot ce i se întâmpla de la o anumită vreme, mai ales de la moartea fratelui ei, ultimul moştenitor de viţă bărbatească, aşa că începu să-l ocolească.  
  
Prinţesa, sub influenţa fierturilor din ierburi dubioase date de aşa - zişii doctori ai tutorelui, cât umblau prin munţi la pictat, timp pe care îl petrecea împreună cu acesta, începuse să aibă fantasme, să vadă o latură bună, blândă şi frumoasă şi să se simtă atrasă de el, lucru ce-i convenea de minune tutorelui, aşa că vigilenţa domniţei îi dispăru şi nu se gândea că tutorele putea să o urască şi să urmărească să-i pună în pericol obţinerea succesiunii la tronul regatului. Ba chiar mai mult, încrederea ei în tutore spori şi îi facilită acestuia planul ca în viitorul apropiat ea să fie declarată bolnavă şi incapabilă de a prelua conducerea regatului.  
  
Dar, nu la multă vreme, prinţesa începu să aibă insomnii iar când cu greu se cufunda viselor , în ele îi aparea maleficul bărbat tot mai des, rostind formule magice şi îndemnând-o să consume tot felul de licori dubioase. În timpul acesta, tutorele se destrăbăla cu o jună de o frumuseţe răpitoare, pe care însă nu o iubea din cale afară, ci o păstra nu se ştie din ce interes.  
  
Gândurile lui se îndreptau tot mai mult asupra tinerei prinţese, fără a pierde însă niciun moment din vedere averea şi numărând fiece bănuţ obţinut prin tot felul de înşelătorii, atât de pe urma ei, cât şi de pe a altora. 
  
După un timp, începu chiar să îşi piardă interesul şi pentru această sursă de venit, întrucât nu era singura pe care o lua în calcul în demersurile sale, ci mai învârtea el multe alte afaceri pe degete. O vrăji şi pe prinţesa din împărăţia vecină, învrăjbindu-le astfel pe cele două prinţese şi făcând-o pe sensibila domniţă să sufere şi mai tare neştiindu-se vinovată cu nimic de ura apărută din senin din partea prietenei sale din copilărie.  
  
Zăcând în alcoov, tânăra domniţă începu să aibă halucinaţii, însă falşii medici îi spuseră că nu e nimic grav, doar un moment de rătăcire, care cu siguranţă nu are nevoie de niciun tratament şi îi recomandară pe tutore ca fiind cel mai îndreptăţit să se ocupe de ea, să o însoţească prin parcul palatului, pe cărările de munte şi aşa, prinţesa, ameţită oricum de starea sa, neavând nici cea mai mică îndoială în cinstea medicilor şi, mai nou, sub influenţa licorilor, a celui ce trebuia să aibă grija ei, acceptă fără nicio reţinere, preluarea conducerii statului de către acesta, cât ea se considera incapabilă să o facă, fiind şi minoră.  
  
Tutorele îi recomandă să meargă la piscina palatului, atunci când el are treabă cu cârmuirea regatului, fiind reţinut de mari probleme de stat, însă el avu grijă să se ascundă, să dispară pentru un timp din preajma ei. Tânăra merse la piscină, reuşi o vreme să înoate, dar în nechibzuinţa ei, deşi ştia că este lipsită de vlagă, îşi petrecea din ce în ce mai multă vreme în apa piscinei înotând, sătulă fiind de atâta stat în pat şi plăcându-i din cale afară această mişcare în aer liber. Făcu acest lucru până când, în turele sale prin bazin, deşi nu părea să existe vreun pericol deosebit, fu pe punctul de a se îneca din cauza oboselii şi a epuizării fizice, însă chiar atunci, ca din senin, tutorele apăru şi sări după ea în apă şi îi salvă viaţa. Ţinând-o în braţe, bărbatul îi simţi răsuflarea caldă, îi plăcu culoarea pielii, ca şi părul negru, ca de abanos, acum lucitor sub picăturile de apă şi mai ales căldura pe care o degaja corpul său. 
  
Din ce în ce mai atras, tutorele fu pus în încurcătură, căci nu ştia ce drum să urmeze. Avea acum destulă avere, cât să nu mai fie interesat de a duce la bun sfârşit ce gândise la început pentru prinţesă, moartea acesteia şi preluarea succesiunii fără probleme. Pe de altă parte, nu avea niciun moştenitor legitim şi îi plăceau copii, iar ea ar fi fost o bună partidă, pentru a-i face copii cu sânge nobil.  
  
Tutorele avea o amantă care era frumoasă şi inteligentă, dar nu îi oferea nici dragostea, nici sensibilitatea de care el avea atâta nevoie, astfel încât se simţea cam plictisit şi îl încânta perspectiva de a se distra câtva timp cu tânăra prinţesă. Aşa era în plus sigur că păstrează pe mai departe controlul asupra unei posibile avuţii, care se afla astfel mereu la dispoziţia sa, până se va hotărî ce să facă cu tânăra. 
  
Când fu suficient de sigur că a sedus-o pe prinţesă, nici nu îi mai acorda vreun fel de atenţie, lasând-o pradă disperării şi singurătăţii, timp în care ea nu dorea decât să îşi pună capăt zilelor, iar situaţia sa părea din ce în ce mai tulbure.  
  
Dar parcă nici aşa nu i-ar mai fi convenit bărbatului, când domniţa se dovedise amuzantă şi îl făcuse să se simtă important, deşi avusese grijă ca el să nege orice posibilă alianţa a lor şi stârnind confuzie în mintea fetei, spera să o aibă cât mai mult la îndemână, mai curând pentru amuzament, decât cu vreo intenţie serioasă.  
  
Însă prinţesa avu pe neaşteptate ideea ca, într-un moment de luciditate, după o lungă şedere şi zbucium în alcoov, să ceară să i se schimbe aşternuturile de faţă cu ea, astfel încât descoperi buruienile blestemate în alcoov şi fu din cale afară de furioasă când înţelese ce se întamplase de fapt. 
  
Ceea ce urmă, nici nu e greu de închipuit. Starea ei se ameliora simţitor, cum somnul îi reveni pe dată şi mintea i se limpezi. Realiză că tutorele, cu tot şarmul său era doar un cuceritor, care nu avea niciun interes real pentru ea şi cum într-o zi dădu şi peste registrele contabile duble, îi dejucă toate intenţiile. 
  
Îl alungă din regat. Averea furată şi transformată în galbeni era ascunsă în fundul beciului şi prinţesa nu ştia de existenţa ei, crezând intr-o proastă administrare a tutorelui care a sărăcit regatul. De atunci, cei doi nu s-au mai revăzut, dar o vreme a circulat vestea că bărbatul şi-a continuat existenţa cu acelaşi stil de viaţă, seducând prinţesa vecină, minţind-o şi urmărindu-şi pe mai departe propriile interese, aşa cum considera el că îl avantajează, cum făcuse şi cu prinţesa aflată în suferinţă. Înainţe de a fi alungat din regat, hoţul de tutore reuşise să-şi care galbenii peste hotarele regatului, la împărăţia vecină, unde cumpărase un mare şi impunător palat, de la un duce scăpătat ca avuţie, însă tatăl unei fiice deosebit de frumoasă dar cam nătângă. Aceasta nu l-a prea deranjat, pe hoţoman, deoarece în planul său era să o cucerească pe însăşi fiica împăratului al acestei noi împărăţii. 
  
Prinţesa în suferinţă care acum nu mai era în suferinţă decât că a fost înşelată în dragoste, nu la iertat niciodată pe fostul tutore, pentru că i-a trădat încrederea şi a făcut-o să creadă că se vor căsători şi vor da naştere unor prinţi şi prinţese, pe când el a urmărit doar să se distreze şi să se folosească de ea pentru a se îmbogăţi. Unicul lucru plăcut care i-a rămas de pe urma lui a fost amintirea expediţiilor prin munţi, pe care nu le-a putut uita niciodată.  
  
OANA – MIHAELA ŞERBESCU  
  
PLOIEŞTI 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PRINTESA IN SUFERINTA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!