Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Între timp ploaia se oprise. Tunetele se auzeau vag. Pe cer apăreau timid primele stele şi liniştea obişnuită a nopţilor de vară încerca să se reverse peste noi. Mi se părea că aud freamătul spumei ce acoperea aproape întreaga suprafaţă a terenului sub care se găseau rezervoarele de carburanţi. Toată furia naturii, ce se dezlănţuise în urmă cu o jumătate de oră, trecuse. Nu am avut răgaz să simt şi să respir toată liniştea de după furtună. Se apropiase ofiţerul de serviciu pe unitate. Mă recunoscuse după voce. Vorbeam cu plantonul, pe care-l chemasem să aflu cum s-au desfăşurat evenimentele, deoarece emoţia puternică ce-l cuprinsese pe subofiţer mă pusese pe gânduri.  

- Ce bine că aţi venit! a exclamat el. Cunoaşteţi locul. Nu v-am văzut la intrare…  

- Am trecut pe la poarta doi, tovarăşe maior, i-am răspuns eu repede, să nu aibă timp să-şi aducă aminte că la acea oră nu era permis să mi se deschidă. Săritul gardului era un „sport” interzis în unitate.  

- Cum se simte subofiţerul de serviciu? Unde este?  

- E bine, am răspuns destul de contrariat. L-am trimis la cameră… De ce întrebaţi de el, tovarăşe maior?  

- Nu ştiţi? N-aţi avut timp să vă informaţi… El a văzut şi a înăbuşit focul. Altfel, cine ştie dacă mai eram pe aici acum!  

Am rămas încremenit pentru câteva secunde. Ofiţerul de serviciu a plecat la maşinile pompierilor care îşi adunau dispozitivele şi materialele de luptă. Terminaseră ceea ce situaţia de urgenţă reclama intervenţia lor. Căpitanul m-a liniştit, asigurându-mă că nu mai este nici un pericol şi puteam aprinde luminile. Ne-am salutat uşuraţi, cu zâmbetul pe buze. Am rugat plantonul să-mi raporteze tot ce ştie.  

Am înţeles că, înainte de acel fulger, el era în post şi patrula pe itinerariile înscrise în fişa postului. Începuse să plouă şi nu-şi desfăcuse foaia de cort să o folosească drept pelerină. Plutonierul Oprea Petre l-a strigat de pe scările clădirii în care se găseau birourile şi magazia de piese auto. I-a zis să continue supravegherea din acel loc, de pe scară, atâta timp cât plouă. De acolo se vedeau căile de acces principale în incinta parcului auto şi putea avea legătura din vedere şi prin semnale acustice cu santinela din postul de dincolo de rezervoarele de carburanţi. În acel moment a căzut acel fulger deosebit de puternic. Zgomotul a fost extrem de puternic, dar mai înainte de tunet au auzit amândoi un pocnet puternic şi a văzut o flacără scurtă la unul din rezervoare. Subofiţerul l-a împins pe elev pe hol, i-a arătat uşa biroului meu şi i-a strigat, în timp ce se repezea la uşa camerei de serviciu:  

- Dă telefon la ofiţerul de serviciu şi raportează.  

Elevul a intrat în birou. Când a întins mâna spre unul din telefoane, lumina s-a stins. A format numărul pentru camera ofiţerului de serviciu pe şcoală la lumina lanternei. În timp ce vorbea l-a văzut pe plutonierul Oprea alergând pe hol. În braţe avea o pătură militară şi o foaie de cort. După ce a raportat în două fraze ce s-a întâmplat, a fugit după subofiţer. Prin lumina intermitentă a fulgerelor, care adesea era orbitoare pentru câteva secunde, l-a văzut pe acesta culcat pe pătura ce o întinsese în două, acoperind gura de acces în rezervor. Acolo văzuseră amândoi flacăra. Subofiţerul l-a observat şi i-a strigat să ia foaia de cort şi să astupe gura celuilalt rezervor, apropiat de primul. Ştia că în el se află, în acel moment, nu mai puţin de opt tone de benzină cu cifra octanică 90. După ce elevul a executat ordinul, l-a trimis în post atenţionându-l să fie atent şi la telefon. Instalasem nu de mult o sonerie în afara clădirii, care să fie conectată numai pe timpul nopţii…  

Am ascultat uimit întreaga relatare a plantonului fără să-l întrerup. Încă mai era emoţionat, dar nu a uitat nici un amănunt. M-a edificat perfect. Aveam senzaţia că văd tot ce au făcut ei în acea împrejurare, de parcă aş fi fost de faţă. Am plecat şi am intrat în camera de serviciu. Plutonierul Oprea s-a ridicat de pe scaun, luând poziţie regulamentară. L-am liniştit imediat:  

- Te rog să iei loc! În primul rând, spune-mi, te rog, cum te simţi!  

- Raportez, bine, tovarăşe locotenent major.  

- Petrică, lasă-mă naiba cu formulele…! Cum a fost, măi, băiatule? Spune-mi prieteneşte, nu te înţepeni de litera regulamentului!  

- Păi, şefu’, ce să zic…? Am văzut fulgerul acela… Era mai mult albastru. Nu era alb. Sau… aproape, pe undeva, galben-alb-alabastru… Lumina nu m-a speriat prea mult, dar pocnetul făcut la atingerea bazinului m-a amuţit. Mi-am zis: s-a terminat cu noi! Eram cu plantonul pe scări… Nu ştiu ce i-am zis, nu mai ştiu… M-am repezit şi am luat pătura de pe pat şi am smuls foaia de cort din cuier. Am acoperit acolo unde am văzut eu lovitura. Mirosea a fum. Ceva arde, mi-am zis eu, noroc că plouă! Am stat pe pătură până n-am mai simţit mirosul fumului… am văzut plantonul. Venise şi el… I-am zis să pună foia de cort pe puţul de alături… Rezervorul de motorină ea mai departe, ştiţi şi dumneavoastră… Nu avea cum să ajungă acolo flacăra. O văzusem aici, dar mi-era teamă să nu fie şi alături. Pe urmă, nu ştiu cât am stat. Am plecat când am văzut luminile pompierilor, să le arăt drumul… Cred că i-a alarmat ofiţerul de serviciu. Înseamnă că elevul…  

- Da, elevul a raportat imediat. Când alergai tu la rezervor… Ce ai gândit tu atunci, Petrică, acolo la bazin ori… înainte şi după…?  

- … Nu ştiu! Nu-mi aduc aminte… Am văzut o explozie uriaşă care ar fi aruncat toată zona în aer. Am văzut maşinile distruse făcând explozie una după alta… M-am uitat spre blocurile noastre. Se vedeau lumini. Am văzut copii printre flăcări şi dărâmături şi atunci m-am repezit după pătură… Nu mi-a venit altceva în minte… Nici la extinctoare nu m-am gândit. Pe urmă…, pe urmă, după ce aţi venit şi dumneavoastră, au început picioarele să-mi tremure… Adică, vreau să spun că mi-a fost frică, pe urmă…  

- Nu, nu! Pe urmă ai înţeles la ce pericol uriaş te-ai expus. Ai ieşit din acea tensiune care te-a îmboldit… Da! Te înţeleg perfect. În modul cel mai sincer, m-ai uimit, omule! Nu-mi vine să cred. Ai avut un curaj ieşit din comun. Ai acţionat cu un sânge rece de invidiat, Petrică… Toată şcoala sărea în aer la o explozie… Da, şi blocurile noastre şi chiar o parte din cartier ar fi fost în flăcări… Sunt tone de benzină, omule! Plus maşinile toate cu rezervoarele lor, plus motorina… Făceau explozie în lanţ… Toate, toate!  

Am rămas de vorbă cu subofiţerul până m-am convins că s-a liniştit complet. Îl admiram pe acel om pe măsură ce înţelegeam de la ce catastrofă ne salvase. Mă gândeam dacă eu aş fi acţionat la fel. Nu eram convins. Poate că găseam altă modalitate… Nisip, pământ…Hm! Când să-l arunci peste bazin? Vaporii de benzină din jurul lui sunt oricând un pericol. Noroc cu ploaia…  

Am intrat în casă pe la miezul nopţii. Eram vlăguit. Soţia s-a speriat când m-a văzut.  

- Eşti alb la faţă, Marian! Ce ţi s-a întâmplat?  

Nu i-am răspuns. I-am făcut semn să privească înapoi. Copiii se furişaseră în spatele ei, gata să asculte. Ea ştia că dorm. Nu era prima oară când o înşelau. Şi pe mine au reuşit să mă adoarmă uneori înaintea lor. Mai ales fata. Povesteam până adormeam şi ea mă acoperea. După aceea fugea la maică-sa să se laude: „L-am adormit pe tata!”. I-am povestit, dar după ce am culcat copiii. În timp ce-i explicam cum au decurs toate cele arătate mai sus, mi-a preparat un ceai. Nu ştiu din ce, dar m-a liniştit suficient să mă pot culca liniştit în braţele ei ocrotitoare, obosite de emoţie şi teamă crescândă. Se îngrijorase pe măsură ce trecea timpul şi nu ştia ce se întâmplă acolo, ce necazuri am…  

Dimineaţa, la prima oră, eram chemat la comandantul şcolii. Deşi îi raportase ofiţerul de serviciu ce evenimente au fost, mi-a cerut să-i relatez tot ce ştiu.  

- Am înţeles că ai fost în unitate, tovarăşul… Raportează tot ce ştii, amănunţit!  

- Am înţeles, tovarăşe colonel! i-am răspuns, mutându-mi greutatea corpului de pe un picior pe altul, sperând că mă invită pe scaun. M-a ţinut în picioare…  

- Da! Asta-i tot, da!  

- Da, tovarăşe colonel. Asta-i tot.  

- Ia spune… băiatul ăsta, aşa cum îl cunoşti dumneata, ca şef direct, merită o recompensă?  

- Absolut, tovarăşe colonel! Şi-a pus viaţa în primejdie şi…  

- Da! De ajuns…Poţi pleca…  

Am salutat şi am ieşit puţin nemulţumit. Nu-mi plăcuse dialogul, recunosc! În jurul orelor douăsprezece s-a anunţat că la ora paisprezece, imediat după ore, se ţine raportul şcolii în sala de festivităţi. Ne-am adunat cu toţii acolo. Militari de toate gradele şi personal civil.  

A vorbit comandantul şcolii prezentând, foarte pe scurt, momentele pe care le-am relatat eu aici, apoi a dat cuvântul şefului de cadre pentru a da citire Ordinului Inspectoratului General al Miliţiei, pe care asistenţa l-a ascultat în picioare:  

- Ordin de Zi… Se acordă plutonierului Oprea Petre gradul de plutonier major, înainte de termen, pentru fapte de eroism, constând în…  

Personal, am fost mulţumit şi chiar fericit. Nu mai eram supărat pe comandant. Mi-am dat seama că el cântărea faptele, să ştie ce raportează la Bucureşti, să aibă o motivare beton la propunerea de avansare. Pe lângă înaintarea în grad, subofiţerul a fost recompensat şi cu acordarea de sume în bani. A meritat totul cu prisosinţă.  

Din vara ceea, atât de bogată în trăsnete puternice, căzute îndeosebi pe teritoriul Şcolii de subofiţeri din Câmpina, mare parte a locuitorilor municipiului făceau deosebire între cadrele de miliţie operativă şi cele din şcoală. Noi eram „trăsniţii din parc”! Mai în glumă ori în serios, nu ştiu.  

„Din parc”, pentru că şcoala era situată pe o parte a teritoriului fostului parc „Constantin Istrati”, doctor în medicină la 1877 şi fost colaborator al lui Carol Davila, membru corespondent al Academiei Române, comisar general al parcului Carol I, inaugurat în 1906. „Trăsniţi” pentru că în şcoală au fost două incendii provocate de trăsnete şi trei militari în termen au fost, cu adevărat, trăsniţi pe stadionul de fotbal şi în vecinătatea acestuia…  

 

SFÂRŞIT  

Referinţă Bibliografică:
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!