Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Preoteasa boemă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aerul încă rece al dimineţii era ca o cafea tare...Cu somnul în gene, aşteptam să vină, cu maşina, după mine, o d-nă profesoară, la care urma să merg în inspecţie. Era departe...cam o oră de mers... şi întârziase deja, peste 20 de minute. Îmi făceam griji: dacă o fi păţit ceva? 
  
“Alo! Sunt la colţul din dreapta. V-am văzut, dar nu am unde să parchez.” 
  
Mă îndreptai spre colţul din dreapta. Din maşină se ivi o fiinţă subţire, ireal de suplă, cu nişte ochi mari, vii. Coana preoteasă/profesoara mă invită în maşină...într-un nor de fum. Am simţit că mă înec...am dat să cobor, instinctiv. “Lăsaţi, că voi lăsa geamurile deschise...” 
  
Mă simţeam ca şi căţeluşii ăia, cărora vara le atârnă limba pe la vreun geam deschis...Femeia conducea, fără griji, cu sticla de cafea între picioare, sorbind tacticos câte o gură, din când în când, ori mai trăgea din ţigara plasată în mâna stângă. “Ştiţi, când am emoţii, mă calmează să fumez...” 
  
Cerule, mare! O oră de fumat pasiv! O să ajung leşinată, dacă nu mor! Plămânii mei refuzau un aşa tratament. Cred că mă albisem tare, de asemenea perspectivă. “Ok! Mai bine povestim, nu?” 
  
O, da! Orice, numai fum nu! 
  
...şi aşa începu lunga poveste...a preotesei cu patru copii. 
  
Născută în Lugoj, copilărise în Bucureşti, unde tatăl ei, un mic geniu din zona Făgetului, primise o ofertă incredibilă de lucru, pe vremea lui Ceauşescu. Ceea ce-i asigurase faima (că poate lucra, fără somn, 24 de ore din 24, în proiectare), l-a şi omorât: o slabă vascularizare a celor două emisfere în timpul odihnei/somnului, şi o capacitate de concentrare şi eficienţă în muncă...după 30 de ore de nesomn continuu. La 35 de ani, un atac cerebral...şi finalul (în plină glorie profesională). Rămase singure în Bucureşti, fiica, de 9 ani, şi soţia, fără serviciu, au decis să se reîntoarcă la Lugoj (oraşul natal al mamei). Directorul şcolii, bun prieten cu regretatul părinte, îi oferi mamei o slujbă, de pedagog, aşa că femeile au mai locuit în capitală o vreme. Dar viaţa are legile ei. În vacanţa de la finalizarea liceului, după eşecul de la admiterea în facultate, fata a fost trimisă în vacanţă, la Timişoara, la o bună prietenă a mamei. Se înfiinţase (doar o generaţie) o Şcoală Postliceală pe lângă Liceul de Arte Plastice. Aşa se înscrisese, la îndemnul gazdei sale, actuala mea şoferiţă, la examen. La desen...ca un copil retardat. La matematică, 10 (făcuse doar liceu de mate-info). Media...de admis. 
  
Având profesori comuni cu cei de la Facultatea “Tibiscum”, la orele de atelier, mai lucrau cu studenţii odată. Simina era anul I, Tibi, anul II. “Nu mai ştiu cum, dar, la o ţigară, am ajuns amândoi la concluzia că voiam să facem, de fapt, teologie. Zis şi făcut! Eu mi-am terminat şi postliceala, Tibi şi-a îngheţat anul”. 
  
În anii aceştia “au apărut şi copiii” ... 2 băieţi ... şi mai târziu, două fete. 
  
“Unii spun că sunt inconştientă. Eu vă mărturisesc că i-am adus pe lume cu multă dragoste. Am fost singură la părinţi şi am suferit mereu de singurătate. Un copil... se zice că e un egoist. Doi...se ceartă pentru avere. De la trei ...e deja un grup social, nu?” 
  
Mă uit la trupul acesta de lăcustă ...  
  
“După patru naşteri am rămas cu burtă...vedeţi? Ca şi când aş fi iar gravidă...de 3-4 luni. Toţi mă iscodesc cu privirea...unii îmi oferă şi locul. E chiar amuzant!” 
  
Vorbeşte, gesticulează, conduce, mai soarbe din cafeaua...interminabilă...şi iar fumează!!! 
  
M-am obişnuit cu fumul...îmi place povestea. 
  
Îmi relatează, cu lux de amănunte, ultimele cursuri pe care le-a făcut, jocuri...îmi descrie materiale didactice...teme... 
  
Mă simt deja copleşită! Nu mai pot să o urmăresc...Privesc, pe lângă ea, satele în aşteptarea primăverii. În grădini, oamenii pun cartofii. Mi-e dor de casa părintească...de părinţii mei...de aerul curat al grădinii...de glumele pe care le făceam cu sora mea... 
  
“Peste drum de şcoală, e casa în care locuim: jumătate e dispensar, jumătate casă parohială”. 
  
Am ajuns! În sfârşit! 
  
Şcoala, o clădire frumos renovată (la exterior)...cârpită de mii de ori (pe interior). O curte imensă, cu doi-trei copaci mari, sub care alergau câţiva copii, la ora de sport. Profesorul, cu un bronz proaspat deja în obraji, ne salută respectuos. Unii, au trening, dar pe dedesubt cămaşa, şi-n picioare bocanci. Alţii au pantofi de sport şi pantaloni de stofă ori tricotaţi. “Unele lucruri nu se schimbă!” îmi ziceam în gând. Mai deunăzi mi-am privit şi eu nişte poze din copilărie...cam tot aşa anapoda erau îmbrăcaţi şi unii dintre colegii mei de generală, în poze. Familii sărace ori neglijente, se bucurau că au ce pune copiii pe ei...mai conta parcă...potrivirea?! 
  
În sala de clasă...o căldură de lehuză (ca pentru inspecţie!). O să ziceţi că-s mofturoasă...dar chiar sufăr cumplit când am un disconfort termic ori de ventilaţie. Cei nouă eroi din clasa a VIII-a păreau scoşi din vană (uzi, transpiraţi de căldură). Sobă...interbelică...jur! Piesă de muzeu, nu alta. Băncile, frumos vopsite...model...cam tot de atunci. Doar materialele didactice afişate pe pereţi erau moderne (ultamoderne pot spune!), ca şi toată dotarea din cancelarie. Eu sunt la unul dintre cele mai bune licee din oraş, dar n-am văzut la noi dotările tehnice ale acestei...structuri de şcoală, ameninţata cu dispariţia, în următorul an şcolar. 
  
“Sunt aparate pe care nici nu le-am scos din cutii, pentru că nu ştie niciunul dintre noi, încă, să le folosească” îmi mărturiseşte doamna...responsabil de structură. 
  
Că omul sfinţeşte locul...m-am convins (dacă mai era nevoie) încă o dată. Aşa lecţii frumoase, nu am mai prins de muuultă vreme. 
  
“Acum dau a doua oară definitivatul...Data trecută am mers direct din spital, că-l operasem pe al doilea de apendicită...şi cea mică avea pojar...şi părintele era plecat la un curs...şi maica-mea n-a putut veni să stea cu ei, că-şi făcea actele de pensionare. N-am luat notă de trecere la psiho-pedagogie. Dar acum nu mă mai las aşa. S-a mutat mama la noi. Când nu mai pot...mă urc în maşină şi plec singură la Lupşa”. 
  
Habar n-aveam ce e ... Lupşa. 
  
“În 6 ore ajung. Părintele meu duhovnic mă spovedeşte, mă împărtăşesc...Plec, de obicei, după cursuri, vineri. Ajung spre seară la mănăstire. Sâmbăta mă bucur de linişte, de peisaj ... Duminică, după liturghie, vin înapoi, spre casă. Altfel, n-aş putea rezista!” 
  
Mă uit la ochii ei mari, cu cearcăne adânci. E o femeie frumoasă, care trăieşte energic ...  
  
“Sunt fericită. Să mă credeţi! Am nişte copii frumoşi, sănătoşi şi silitori. Băieţii sunt foarte deştepţi, dar cam leneşi. Fetele, în schimb, sunt ca nişte albine. Cea mare (cea din clasa I!) e responsabila cu spălatul vaselor. Cea mică, îi desenează bunicii ce model vrea pe bluză (că nu poartă hainele de la alţii, nemodificate...în stilul ei!). Norocul e că bunica ştie să facă ursuleţii sau prinţesele din cârpe şi mărgele deşirate, din şnururi şi tricotaj.” 
  
“Doar cu părintele mai am uneori discuţii...că nu mă las de fumat...că nu ţin post (recunosc, mă mulţumesc, de cele mai multe ori cu ce lasă ei în farfurii...iar pe copii, că sunt în creştere, nu-i pun să postească) ori că nu port fustă. Dar, aşa mi-e cel mai comod...pot să mă aşez pe jos, la joacă, oricând, oriunde. Dumnealui, de când a luat parohie, se simte tot mai pătruns de misiune...na, că-mi vine şi să râd, Doamne, iartă-mă!  
  
Singurul loc în care port fustă...lungă şi eşarfă...e la Lupşa, la liturghie. Nu datorită regulilor ortodoxiei extreme...ci pentru că eu socotesc o fustă lungă, ca fiind elegantă...iar o eşarfă de mătase, frumos aranjată...îţi dă o figură...boemă...nu?” 
  
Eram deja pe drumul de întoarcere, spre Timişoara. Femeia vorbea, vorbea...Cu mine? Cu sine? Cine mai ştie? Între atâtea voci care-i umpleau casa...viaţa...avea dreptul la replică. Soarele primăverii mă mângâie lin, prin parpriz... 
  
Vreau să ajung acasă...să caut pe net Lupşa...raiul preotesei boeme! 
  
Timişoara, 22.03.2012 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Preoteasa boemă / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 446, Anul II, 21 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!