Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei – Un slujitor autentic al Bisericii...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei – Un slujitor autentic al Bisericii, un cavaler al frumosului artistic şi estetic, un principe al cuvântului rostit şi, mai ales, scris, un senior al purtării şi demnităţii eclesiastice şi sacerdotale, impecabile ...  
  
Cuprins fiind de emoţie, respect, recunoştinţă şi veneraţie m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei şi constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc de, relativ, puţină vreme adică de numai cincisprezece ani, de la Catedrala Mitropolitană a Moldovei şi Bucovinei de la Iaşi!... 
  
Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei se conturează şi se identifică, cel puţin în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: - în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa caldă, plăcută şi inconfundabilă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cuvioşiei sale – care este un autodidact înnăscut şi foarte perseverent; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate şi o etică a bunului simţ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi le întâlneşti tot mai rar!... Părintele Timotei Aioanei mai are şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii noastre monastice, şi ale culturii noastre autentice!... 
  
În altă ordine de idei, astăzi fiind în fidelă, loială şi autentică ascultare la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în preajma Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe lângă responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române şi a exarhatului cultural, aşează constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartă frânturi din viaţa oamenilor, evocări luminoase pline de căldură. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudiţie, bucurii lăuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mărturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartă harul condeiului ...  
  
Originar din Ţara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădăşeni, ţinutul Fălticenilor, judeţul Suceava, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinţii Miron şi Elena Aioanei, oameni evlavioşi, gospodari şi iubitori de frumos. A urmat la Fălticeni şcoala generală şi doi ani de liceu. În perioada anilor 1984 - 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de către Preasfinţitul Gherasim Cucoşel Vrânceanul, şi monah la 1 februarie 1989, de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mănăstirea Văratic. Nu este puţin lucru ca la cele mai importante momente ale vieţii să fii înconjurat de chipuri luminoase!...  
  
În lună iulie anul 1989 a susţinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspăt înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1993. În anul universitar 1995 - 1996 a urmat un curs de limbă greacă modernă la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Atena, slujind în această perioadă la biserica „Sfântul Pantelimon” din Atena.  
  
A fost hirotonit Ierodiacon în ziua hramului Mănăstirii Neamţ, pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 şi Arhimandrit la 24 martie 2002, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci. 
  
În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitană din municipiul Iaşi, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul mănăstirilor şi apoi exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Din anul 2002 până în anul 2008 a fost şi membru în comisia liturgică a Arhiepiscopiei Iaşilor. Începând cu anul 2008, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucureşti unde i se încredinţează funcţia de Exarh Cultural al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. 
  
Atent la detaliile din viaţa oamenilor, smerit, iubitor de cultură şi artă, desprăfuind pagini de cronică, maestru al portretelor în cuvinte, Părintele Timotei Aioanei este autor a peste 10 cărţi şi peste 500 de studii şi articole de teologie. Mănăstiri, locuri pitoreşti, oameni care păstrează tradiţiile vii sunt o picătură din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Această strălucire din slovele nemuritoare demonstrează, încă o dată, că iubirile adevărate nu se pierd niciodată.  
  
Ne îndulcim cu toţii din scrisul Preacuvioşiei Sale şi mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrăvite cu multă atenţie, nume vrednice de evocări înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Româneşti”. Inimi gemene i-au încredinţat adeseori pagini de arhivă inedită. O parte însemnată din aceste epistole a văzut lumina tiparului în diferite periodice, altele aşteaptă să devină adevărate opere literare. Multe dintre evocările Părintelui Timotei au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare preţ, odor ales, toată activitatea publicistică şi sacerdotală fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului. 
  
A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în ţară şi peste hotare la numeroase evenimente ce ţin de Viaţa Bisericii ori la diferite manifestări culturale. Este iubit şi preţuit de mulţi ierarhi atât din ţară cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroşi teologi din Elada. Cred, că nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor să fie deplină. 
  
Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos şi la alte locuri reprezentative pentru întreaga creştinătate, Cronicarul inimilor, poposeşte adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ţinutul Neamţului, la Mănăstirile nemţene. Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, aşa cum afirma într-una din cărţile Sfinţiei Sale, a căutat şi a aflat lumina din viaţa oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina călcând pe urmele sihaştrilor de la Neamţ, Sihăstria, Agapia, Văratic, precum şi la schiturile dimprejur, pământ binecuvântat şi sfinţit de rugăciunile şi lacrimile multor nevoitori ce au părăsit toate pentru Iisus Hristos şi Împărăţia Cerurilor.  
  
Îl ascultăm zilnic la Radio Trinitas, ori la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române şi mereu rămânem mişcaţi de solemnitatea sacerdotală, de blândeţea şi căldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt.  
  
Ambasador al concordiei, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, rămâne pentru mulţi un talentat cunoscător şi fin interpret de psaltichie, un prolific autor de cărţi şi un talentat zugrav de chipuri şi fapte duhovniceşti, o pildă vie de trăire în Iisus Hristos, un orator de excepţie, dimpreună cu alte multe daruri. Haina vieţii sale este bogat împodobită cu nestemate şi virtuţi primite în dar de la Domnul. În această frumoasă şi rodnică vieţuire, străluceşte dragostea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. 
  
În cele ce urmează, îi vom prezenta, sub forma unor recenzii succinte, câteva (adică cinci la număr) din lucrările, volumele şi cărţile sale, care sunt consistente, substanţiale şi autentice contribuţii literare şi istoriografice sau chiar aghiografice în câmpul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii noastre Româneşti, originale şi autentice: 
  
1. Arhimandrit Timotei Aioanei: „Pelerin în căutarea luminii” ...  
  
La Editura Trinitas din Bucureşti a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, volumul “Pelerin în căutarea luminii”, avându-l ca autor pe Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale şi Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Aşa cum remarcă autorul în Prefaţă lucrarea „cuprinde articole, evocări, gânduri izvorâte din adâncul inimii, scrise în anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina şi alte periodice”. Totodată, volumul de faţă “Pelerin în căutarea luminii” „încearcă, asemenea unui novice timid, să afle bucuria în marea cea învolburată a acestei vieţi. Pelerinul are în faţă un drum lung, sinuos, care duce de multe ori pe margini de prăpastie. Nu priveşte decât spre Cer, spre Lumină şi cere permanent ajutor Celui care poartă de grijă tuturor”, mai arată Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei. 
  
Această nouă apariţie editorială, „Pelerin în căutarea luminii”, trezeşte interesul iubitorului de carte. Volumul poartă semnătura părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale şi Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care a adunat în paginile cărţii „articole, evocări, gânduri izvorâte din adâncul inimii, scrise în anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina şi alte periodice”. În prefaţa cărţii, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei spune că lucrarea „Pelerin în căutarea luminii” continuă oarecum apariţiile editoriale din ultimii ani: „Portrete în cuvinte”, „Lumina din viaţa oamenilor”, „Dincolo de cuvinte”, apărute la Editura Trinitas (Iaşi, 2007, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei), Editura „Cuvântul Vieţii” (Bucureşti, 2008, Mitropolia Munteniei şi Dobrogei), Editura Basilica (Bucureşti, 2010, Patriarhia Română) „şi cuprinde mărturisiri de suflet aşezate în pagină la momentul respectiv”. 
  
Din viaţa şi lumina celor de lângă noi 
  
Născut la Rădăşeni, în ţinutul Fălticenilor, locuri pe care le elogiază ori de câte ori are ocazia, „preţuind oamenii şi veşnicia născută la sat”, părintele Timotei Aioanei spune că paginile acestei cărţi, care cuprinde capitolele: „Tâlcuri”, „Portrete şi evocări”, „Istorii”, „Răspunsuri şi cuvinte duhovniceşti”, „sunt inspirate din viaţa şi lumina celor de lângă noi, le închin din toată inima celor care au arătat prin faptele lor că Dumnezeu este Lumina şi Iubirea. Aceasta este calea pe care trebuie să meargă pelerinii care doresc să se bucure de lumina Împărăţiei celei fără de sfârşit”. Răsfoind paginile cărţii, veţi descoperii oameni deosebiţi, personalităţi ale vieţii creştin ortodoxe de ieri şi de azi, ale căror frânturi din viaţă sunt creionate de autor într-un mod armonios, uşor de descifrat şi bine documentate. 
  
Dincolo de întunericul aflat în noi... există încă destulă lumină! 
  
Chiar dacă de multe ori avem îndoieli, ni se pare că trăim într-o lume nedreaptă, întunecoasă, suntem mereu în faţa unor noi provocări, în faţa unor drumuri lungi, sinuoase, fără ieşire, care ne duc deseori pe margini de prăpastie, părintele Timotei Aioanei ne dă speranţa, prin această carte, că „Nu, dincolo de întunericul aflat în noi şi în lumea tulburată cu care suntem nevoiţi să cochetăm există încă destulă lumină!”. În acelaşi timp, „Pelerin în căutarea luminii”, mai spune autorul,„încearcă, asemenea unui novice timid, să afle bucuria în marea cea învolburată a acestei vieţi” ...  
  
2. Arhimandritul Timotei Aioanei: „Dincolo de cuvinte” ...  
  
La Editura Basilica din Bucureşti a apărut în anul 2010 volumul „Dincolo de cuvinte”, semnat de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti. Arhimandritul Timotei Aioanei s-a născut la Rădăşeni, ţinutul Fălticenilor, de unde şi-a luat seva pentru cele câteva cărţi pe care le-a publicat până acum. Poate una dintre cărţile cele mai concludente în acest sens este „Aduceri aminte despre oameni şi locuri din ţinutul Fălticenilor”, apărută anul trecut la Editura Muşatinii. Ca o continuare firească a acestei cărţi, autorul a lansat recent lucrarea „Dincolo de cuvinte”, care, după cum spune chiar el, „se adresează celor care caută lumina din viaţa oamenilor şi simt frumuseţea dincolo de cuvinte”. 
  
Din viaţa şi lumina celor de lângă mine 
  
Dacă inspiraţia pentru scris i-a venit din frumuseţea şi puritatea locurilor natale, lumina a căutat-o şi uneori a reuşit să o găsească „din viaţa şi lucrarea semenilor”. „Această lumină m-a călăuzit spre frumuseţile cele nepieritoare, urmând astfel pilda înţelepţilor călători către netrecătoarea Împărăţie. Paginile acestei cărţi inspirate fiind din viaţa şi lumina celor de lângă mine, le închin cu recunoştinţă şi preţuire acelor care le-au arătat prin faptele lor că Dumnezeu este împreună – lucrător cu noi în iubire”, a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei. Volumul „Dincolo de cuvinte” cuprinde, în cele 380 de pagini, „Frânturi din povestea vieţii unui om obişnuit”, „Lucrarea sfinţilor şi dăruirea oamenilor”, „O denie de altădată”, „Istorii scrise pe aceeaşi pagină”, etc., capitole în care sunt prezentaţi oameni, locuri, fapte deosebite surprinse de autor. 
  
Om minunat şi condeier inspirat 
  
Un capitol din carte se numeşte sugestiv „Doina Cernica - lumina dintr-un chivot de slove”, în care autorul povesteşte că înainte de a o cunoaşte pe scriitoarea Doina Cernica, „om minunat şi condeier inspirat”, a descoperit frumuseţea locurilor sale natale, aflate între oraşele Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc, comuna Vama. „Din bogăţia, frumuseţea şi strălucirea satului natal, Doina Cernica şi-a îmbrăcat sufletul într-un veşmânt strălucitor care a împrumutat din culorile pajiştilor pline de flori nemuritoare. Crescută într-o astfel de ambianţă, nici nu putea alege alt drum decât cel al cărţii”, spune arhimandritul Aioanei în cartea sa „Dincolo de cuvinte” ...  
  
Un prieten şi un apropiat al Bisericii” 
  
Un alt capitol important din carte îi este dedicat Academicianului Constantin Ciopraga, „Academicianul Ciopraga, la „taifas” cu Dumnezeu”. „Când eram elev la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni”, povesteşte în carte Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, „auzisem adeseori pomenindu-i-se numele la momente sărbătoreşti, alături de alţi elevi iluştri ai şcolii, care stătuseră în aceleaşi bănci cu ani în urmă. Legat sufleteşte de Fălticeni (deşi născut la vreo 30 de kilometri depărtare), Constantin Ciopraga venea de multe ori în târgul de pe apa Şomuzului, la evenimente culturale şi la prieteni. Aşa l-am întâlnit pentru întâia dată în luna septembrie anul 1983, când şi-a petrecut la mormânt prietenul şi colegul de la „Nicu Gane”, Horia Lovinescu”. Autorul mai spune că Academicianul Constantin Ciopraga a fost „un prieten şi apropiat al Bisericii. Taifasul lui cu Dumnezeu, făcut din toată inima, îl continuă acum în netrecătoarea împărăţie. A luat cu sine, în traistă, osteneala profesorului de la Seminarul „Veniamin Costache“ din Iaşi, truda scrisului şi bucuria pelerinului la Mănăstirile Cetăţuia, Văratec, Neamţ şi altele. Am totuşi un regret, şi anume acela că profesorul şi Academicianul Constantin Ciopraga n-a avut destul timp să aştearnă pe hârtie tainele întâlnirii cu Dumnezeu în Biserica”. 
  
A trecut pragul către Împărăţie... 
  
Ultimul capitol din carte, „A fost odată ca niciodată...”, îi este dedicat jurnalistului Florin Zamfirescu, directorul editorial al „Ziarului Lumina”, care „a trecut pragul către Împărăţie”, luând cu sine în desagă „lumina faptelor bune” făcute în drumul vieţii. „Ne rugăm ca sufletul lui, care s-a grăbit să plece dincolo, să călătorească în lumină şi să ajungă la Lumina cea neînserată”, a scris, la finalul cărţii, Arhimandritul Timotei Aioanei ...  
  
3. Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei despre „chipuri şi icoane“ : Chipul Tău, Doamne, în cuvintele noastre... 
  
În cartea "Portrete în cuvinte" (Editura Trinitas, Iaşi, 2007), Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei schiţa, după cum mai spus şi în rândurile anterioară, cu harul povestitorului înnăscut, originar din Ţara de Sus a Moldovei, unde "orice cuvânt se preface în poveste şi poezie", de parcă "graiul se dă după simţirea sufletului" cum spunea cineva, chipuri şi icoane, mai de demult sau mai recente, ale unor vrednici de pomenire ai neamului, culturii şi clerului nostru drept-măritor. Dincolo de intenţia evocării, Părintele Timotei Aioanei face programat un act de pioşenie faţă de cei care au temeluit mereu şi mereu credinţă, frumuseţe, tradiţie şi, în ultimă instanţă, istorie, pentru edificiul conştiinţei poporului român. De altfel, singur mărturiseşte că aceasta a fost şi este motivaţia principală a scrisului său, deoarece: "Adeseori uitarea se aşterne prea repede peste oameni sau peste locuri, punându-şi vălul negru peste fapte meritorii şi peste persoane care au însemnat ceva la vremea lor. Foarte puţini îşi mai aduc aminte de semeni şi alţii, tot mai rari, găsesc un mod de a-i cinsti şi a-i readuce în atenţia contemporanilor..." 
  
Între paginile cărţii citate mai sus prind viaţă, în creionări sugestive, chipuri de ierarhi - unii patriarhi - dar şi foarte mulţi smeriţi slujitori ai altarelor, stareţi şi stareţe de mănăstiri, mari duhovnici sau simpli monahi, pentru care drumul ales este consubstanţial firii proprii. Exemplificările pot fi multe. Criteriul selectării unor nume e supus subiectivismului inerent. Totuşi, menţiunea unor personalităţi, duhovniceşti mai ales, credem că ar direcţiona şi impulsiona în primul rând pe cititorii interesaţi. Părintele Cleopa, Părintele Paisie Olaru - de pildă - sunt borne de orientare sigură. Înţelegerea uneia din tainele iconomiei dumnezeieşti care face posibilă intersectarea unor destine umane, proniatoare, ne-o prilejuieşte autorul prin exemplul a trei personalitate - unicat din istoria relativ recentă a Bisericii Ortodoxe Române. Director al seminarului nemţean, viitorul Mitropolit Visarion Puiu l-a "păstorit" şi îndrumat duhovniceşte pe cel care avea să devină vrednicul ctitor de biserici, dar şi de suflete - Arhiereul Eugeniu Laiu; acesta, la rândul său, i-a fost duhovnic şi neuitat călăuzitor - iată, chiar spre sfinţenie! - cuviosului monah Ioan Iacob, de la Mănăstirea Neamţ, supranumit Hozevitul, "sfântul român al secolului al XX-lea"!... 
  
Mai amintim sugestive portrete ale unor preoţi de mir, vrednici păstori şi ctitori de lăcaşuri - de zid, dar şi de suflete - între care Părintele Ilie Ilisei, alături de exemplara preoteasă Nadejda Ilisei. Stareţe de mănăstiri şi monahii - vrednice de pomenire în acest "letopiseţ" contemporan, care au făcut din lăcaşurile respective adevărate "grădini ale Maicii Domnului". Cităm câteva nume: Stavrofora Eustochia Ciucanu, de la Mănăstirea Agapia, Stavrofora Teofana Scânteie, 30 de ani stareţă la Mănăstirea Vorona, Monahia Benedicta Braga - stareţă şi ctitor al Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din apropiere de Detroit - SUA şi altele. Personalităţi culturale strălucite, înregimentate în armata slujitorilor Mirelui Iisus Hristos (pe trepte de vrednicie diferite), sunt evocate cu evlavie şi preţuire intelectuală de Părintele Timotei Aioanei: Mitropolitul Antonie Plămădeală, Părintele Arhimandrit Benedict Ghiuş, Stareţul Petroniu Tănase de la Schitul Românesc Prodromu - Muntele Athos, Monahul Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia şi mulţi alţii. 
  
Consecvent datoriei asumate, de a nu lăsa să se acopere de "colbul uitării" fapte şi oameni din trecut, dar nici din imediatul existenţei, părintele arhimandrit Timotei Aioanei a mai încredinţat tiparului şi volumul: Lumini din viaţa oamenilor, al cărui mesaj se deduce a fi în concordanţă deplină cu primul volum menţionat mai sus, precum şi cu cel recent apărut: Dincolo de cuvinte.  
  
Atât portretele, ale căror contur şi culoare sunt slujite de cuvânt - Portrete în cuvinte, cât şi trăirile autentice, profunde, implicările complexe în activităţi misionare, de slujire şi de gândire teologică, filosofică, spirituală sau culturală ale persoanelor evocate şi care reverberează în cititor Dincolo de cuvinte, beneficiază de acelaşi mobil lăuntric mărturisit: dorinţa de a căuta Lumina din viaţa oamenilor.  
  
Aparent, volumul Dincolo de cuvinte este o continuare a celorlalte două, mai ales că, în cuprins, întâlnim o sumă de referiri la aceleaşi persoane evocate. Ceva esenţial particularizează, însă, acest ultim volum: atitudinea explicită şi implicită a autorului faţă de personajele creionate. Este atitudinea celui care - dincolo de factologie - sondează în semnificaţia profundă a situaţiilor, a gesturilor şi mai ales în efectul paradigmatic al acestora. Memoria scriitorului nu e doar obiectivă, ci adânc coborâtă în eul propriu, acolo unde personajele cu acţiunile lor nu sunt doar "chipuri şi icoane", ci îi vorbesc lui şi, prin el, nouă, cititorilor.  
  
Nu vom putea pomeni preferenţial un caz sau altul. Valoarea - când este reală şi probată prin fapte - nu cunoaşte atitudinea aleatorie a lui "îmi place mai mult sau mai puţin". Or, pentru cine citeşte această carte - chiar mai cu osebire faţă de celelalte două - rezultatul final este concentrat într-o concluzie: vii sau adormiţi, cei plăcuţi lui Dumnezeu, care-L slujesc sau L-au slujit cu credinţă, sunt vrednici de veşnică aducere aminte şi mai ales de recunoştinţă, din partea tuturor generaţiilor cu care se intersectează. Dar, ca să ţi-i aminteşti şi apoi să-i cinsteşti sau chiar să-i venerezi, trebuie să-i cunoşti. Această cunoaştere ne-o prilejuieşte într-un mod convingător autorul, tocmai prin harul de a folosi cuvintele, în aşa fel încât, citind, să treci cu ochii minţii şi ai sufletului dincolo de înţelesul lor imediat, dincolo de semantica lor ca atare. A trece dincolo de slova scrisă, înseamnă a trăi şi a muri - metaforic - cu cei ce îţi vorbesc dintre semne, înseamnă a te mângâia că în orice timp - deci şi în aceste vremuri de aparentă părăsire, de aparent gol de persoane capabile să-ţi arate Calea - ele există, te caută, te doresc, sunt dispuse de jertfă de sine pentru tine! Trebuie doar să vrei! Să vrei să le vezi, să le recunoşti, să le asculţi cuvântul şi să "le urmezi credinţa"... Definindu-şi motivaţia fundamentală pentru alcătuirea celor trei volume, autorul ne pofteşte la un simpozion inedit, unde "vorbitorii" nu sunt doar contemporani cu noi, ci şi, mulţi dintre ei, ni se adresează dintr-un alt registru temporal: "Am încercat întotdeauna (...) să găsesc lumina din viaţa oamenilor şi să simt frumuseţea dincolo de cuvinte (...). Această lumină, descoperită în faptele oamenilor care au nume, vârste şi rosturi diferite în viaţă şam completa: şi dincolo de viaţa aceastaţ vine de la Mântuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi împărtăşit şi altora." 
  
Aşadar, cunoaştere - iubire - responsabilitate: o întreită expresie a lucrării duhovniceşti, asumată de către dăruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul - scriitor, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei şi împărtăşită nouă, dintr-un preaplin al sufletului. "Am încercat întotdeauna (...) să găsesc lumina din viaţa oamenilor şi să simt frumuseţea dincolo de cuvinte (...). Această lumină, descoperită în faptele oamenilor care au nume, vârste şi rosturi diferite în viaţă şam completa: şi dincolo de viaţa aceastaţ vine de la Mântuitorul Iisus Hristos - Lumina Lumii, ca un dar ce se cuvine a fi împărtăşit şi altora." "Aşadar, cunoaştere - iubire - responsabilitate: o întreită expresie a lucrării duhovniceşti, asumată de către dăruitul de Dumnezeu cu har ieromonahul - scriitor, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, şi împărtăşită nouă, dintr-un preaplin al sufletului." - Arhim. Timotei Aioanei: Portrete în cuvinte (Editura Trinitas, Iaşi, 2007); Dincolo de cuvinte (Editura Basilica, Bucureşti, 2010) 
  
4. Arhimandritul Timotei Aioanei: „Rădăşeni, o grădină a Raiului” ...  
  
Arhimandritul Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti, a publicat, în anul 2010, un album - monografie al satului natal, „Rădăşeni, o grădină a Raiului”. Realizat în condiţii grafice deosebite, albumul cuprinde un mănunchi de mărturisiri, relatări, gânduri şi imagini despre „satul aflat între livezi nesfârşite”, despre „istoria minunată a unei icoane” sau cum era Rădăşeniul, de sărbători, cu ani în urmă, ce însemnau luminile pascale, ori cât de vrednici au fost slujitorii bisericilor din localitatea Rădăşeni, aşezare despre care au scris Mihail Sadoveanu sau Nicolae Iorga. 
  
Părintele Timotei Aioanei nu-i doar gând, ci şi faptă 
  
„Locuri”, „Tradiţii”, „Oameni”, „Istorii” sunt cele patru capitole în care Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei a reuşit să includă date din istoria satului Rădăşeni, „ce se întinde ca o uriaşă grădină între dealuri râpoase, înalte, drepte ca nişte cetăţui, ca nişte morminte din trecut”, de la primele atestări documentare („pentru prima dată pomenit într-un document dat de Domnitorul Alexandru cel Bun, la 16 februarie 1424, prin care dăruieşte popii Iuga, satul Buciumeni, vecin cu Rădăşeni”) şi până la evenimente actuale, de la istoria vechii biserici din sat, cu hramul „Sfântul Mercurie şi Sfânta Ecaterina” (1611 – 1622), la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită în primii ani ai veacului al XX-lea. Nu au fost uitate de autor nici nume mari de duhovnici, părintele Cleopa sau părintele Paisie Olaru, „cunoscuţi din numeroasele vizite făcute în satul aflat între „livezi nesfârşite”. Scriitorul bucovinean şi sucevean Grigore Ilisei semnează prefaţa acestui album - monografie, în care spune că „Părintele Timotei nu-i doar gând, ci şi faptă. Una care îmbracă întotdeauna veşmântul ofrandei. Albumul Rădăşeni, dăruit consătenilor şi conaţionalilor, deopotrivă, pregătit cu rigoare, pricepere, har şi dogoarea izvorâtă dintr-o curată afecţiune, reprezintă chipul în odăjdii de preţ al acestei aşezări stârnitoare de admiraţie”. 
  
Despre smeritul preot din satul livezilor 
  
Chiar dacă s-a desprins de satul natal, cu mulţi ani în urmă, gândurile Arhimandritului Timotei Aioanei „i-au zburat însă mereu la izvoare, acolo unde s-a înstelat cu atomii generaţiilor şi generaţiilor de aristocraţi ţărani, ce l-au premers, cei care au suit locul acesta umil în constelaţii, însemnându-l cu unicitate”, mai scrie Grigore Ilisei în prefaţa albumului. În carte sunt evocaţi preoţi, duhovnici, dascăli care au modelat zeci de generaţii de elevi, precum şi personalităţi marcante ale culturii din ţinutul Fălticenilor. „Smeritul preot din satul livezilor” este titlul unei pagini dedicate preotului Petru Irimescu, parohul Bisericii „Sfinţii Petru şi Pavel” din Rădăşeni, care, singur sau ajutat de colaboratori, „a zidit din temelii ori a restaurat integral şase biserici, la Rădăşeni, Valea – Glodului, Mereşti, Pocoleni, Dumbrava Minunată şi biserica Spitalului Municipal din localitatea Fălticeni. A construit case parohiale, case sociale, clopotniţe şi toate cele trebuincioase acelor parohii”. 
  
Am trăit taina întoarcerii la izvoare 
  
Şi ca o mărturisire, autorul cărţii spune că a căutat deseori să ajungă la Biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din localitatea Rădăşeni, „unde a primit veşmântul luminos al Sfântului Botez”, pentru că „după strălucirea lui am suspinat mereu, ca şi fiul risipitor aflat departe de casa părinţilor, în lumea păcatului”. Autorul continuă spunând că de fiecare dată când a ajuns „în biserica sufletului meu, lângă mormintele celor care mi-au bucurat copilăria, am trăit taina întoarcerii la izvoare”. Fotografiile care ilustrează albumul au fost realizate de Laurenţiu Tătulescu, Iulian Miron, Foto Ideal Decor, grafica - Ioana Bita Giulea, prelucrare foto sora Simona Bucan, redactare monahia Atanasia Văetişi. Un album foto contemporan, cu oameni şi locuri, „încheie” volumul „Rădăşeni, o grădină a Raiului”, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui iubitor de carte. 
  
5. Arhimandritul Timotei Aioanei – un popas la Curţile Dorului ...  
  
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, ne-a dăruit, printre altele, în anul 2010, două albume de mare preţ sufletelor noastre: „Rădăşeni, frânturi de istorie sacră” şi „Rădăşeni, o grădină a Raiului”. 
  
Ţinuta grafică a ambelor volume este exemplară. Fotografia aparţine lui Laurenţiu Tătulescu şi Iulian Miron, grafica şi prelucrarea foto sunt realizate de sora Simona Bucan, iar redactarea este făcută de monahia Anastasia Văetişi. Tipărite cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, cele 67 pagini, respectiv 280 pagini, sunt dedicate cu veneraţie „Părintelui Modest Antonovici, care mi-a dăruit lumina Botezului în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni, părinţilor mei Miron ( 2009) şi Elena, fratelui meu Dănuţ ( 1971), naşilor mei Constantin şi Savonica Constantin, tuturor rădăşenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”.  
  
Imaginile fotografice şi scriitura se completează armonios şi imnic întru conturarea celui mai frumos sat din toată Moldova (A.D. Xenopol). Acest colţ de lume atât de drag Sfinţiei Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stăpânit de duhul eternităţii. În acest topos, părintele arhimandrit simte şi resimte apartenenţa la marea familie a rădăşenenilor. În acest cuibar de veşnicie este cerul sufletului său şi spaţiul iluminării. Aici se află patrimoniul afectiv şi divin, aici este ţinutul merelor de aur, al îngerilor şi al Duhului Sfânt care a îndumnezeit mărginirea în nemărginire. Dovezile de iubire se adună în staţii devenite sanctuare necesare argumentării.  
  
Aici este istoria începuturilor istorice, protoistorice şi christogeneza: situl arheologic de pe dealul Cetăţii cu dovezi din epoca de bronz, din aşezările Hallstatt şi cultura Cucuteni; aici trecea drumul domnesc ce lega Baia de Suceava, marea cale strategică şi comercială; aici este atestarea documentară din vremea lui Alexandru cel Bun; aici ar fi învăţat viitorul domn Ştefan Tomşa care ar fi poruncit zidire de biserică: aici, în apropiere, era graniţa spre Cornu Luncii şi Buneşti; aici s-a înfiinţat în anul 1858 una din primele şcoli; aici, în febra Unirii, Toader Grumăzescu a devenit primar de Rădăşeni şi deputat în partida lui Alexandru Ioan Cuza. Şi crugul timpului adaugă alte şi alte date ale istoriei moderne şi contemporane. Aici profanul se îmbină cu sacrul.  
  
Aici, purtat de mână ca Tobie de îngerul său, având capacitatea de iradiere a credinţei şi a iubirii divine, arhimandritul ne apare ca omul care n-a plecat niciodată de acasă. Psalmodiind litanii din lumea tainelor, ne invită ospitalier să citim în Cartea Sfântă, în transcendent, între zidurile celor două biserici, trăind clipe de bucurie, înseninare şi lumină. Citeşte bucoavnele din pisanii, vorbeşte despre tablourile votive, se uimeşte în faţa ferecăturilor cărţilor bisericeşti, face consideraţii asupra iconarilor şi a arhitecturii ecleziaste, trăind alături de oamenii ţintaţi în frunte (Grigore Ilisei) Cartea regenerării prin credinţă.  
  
Bisericile tezaurizează frumuseţi fără frontiere din vremuri voievodale, din spaţii ale Athosului, ale Mănăstirilor Râşca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. În sistemul de priorităţi al Sfinţiei Sale, tărâmul divinului este frumosul însuşi, fiinţa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate şi continuitate creştină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcţii sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet.  
  
Nu este de mirare că în acest spaţiu sacralizat totul se înscrie afectiv şi activ în ethnos. Circulă un fluid spiritual ce leagă nemarginile prin prezenţa icoanei Sfintei Fecioare, Portăriţa, ocrotitoare a Rădăşenilor, precum şi prin epitaful pictat de Irineu Protcenco. Să mai vorbim de legendele hagiografice şi apocrife că sunt ficţiuni şi nu adevăruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit şi egumen al Mănăstirii Râşca, a plecat la Sfântul Munte. Furtuna l-a lăsat sărac, dar Dumnezeu l-a ajutat să recupereze comoara din baston şi să aducă de la Schitul Lacu icoana mult visată cu Maica Luminii. Aceasta n-a rămas la Râşca, ci s-a dorit la Rădăşeni. Această sfântă istorie a fost repetată cu evlavie în secolul trecut şi se repetă şi azi cu smerenie şi uimire. Icoana este văzută cu ochii minţii şi păstrată în străfundul inimii fiecărui credincios ca o comoară de inestimabilă valoare, ca un trainic liant cu lumea din înalt. Cititorul de toate calibrele cunoaşte minunea, iar credinciosul îşi pleacă cu evlavie genunchii în faţa minunii Dumnezeieşti. Îngenunchem în cuvânt, în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face şi cel ce contemplă albumele urmând paşii Arhimandritului Ilie Cleopa sau ai Ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoţi şi cântăreţi bisericeşti, femei evlavioase, credincioşi sunt conturaţi cu iubire în tuşe blânde. Divinitatea coboară în casele rădăşenenilor evocaţi cu o căldură care emoţionează şi cucereşte.  
  
Părinţii şi bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toţi reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca şi N. N. Beldiceanu sau doctorul fără arginţi Vasile Lateş (Nicolae Iorga). Mai toţi s-au dus la dii manas, sufletele au urcat la cer, dar au rămas vii în amintirea localnicilor.  
  
Ultima parte a albumului realizează un portret colectiv al poporănilor folosind texte ale lui Mihail Sadoveanu, Aurel George Stino şi Grigore Ilisei. De altfel, scriitorul Grigore Ilisei este cel ce ne invită la sărbătoarea cărţilor Arhimandritului, garantând prin semnătură intrarea, ieşirea şi rămânerea în acest spaţiu de rodnicie spirituală şi materială. Acuarelele Constanţei Rodica Dan şi desenele lui Dan Hatmanu precum şi fotografia artistică şi inspirată slujesc cu mare forţă sugestivă intenţia şi sentimentul autorului ce se înfioară şi se mângâie de atâta frumuseţe, completându-se cu aspecte culturale, ontologice şi etnofolclorice. Ancorat în prezent şi scăldat în truda Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, ce ne povăţuieşte că aspiranţii la raiul ceresc trebuie să se îngrijească de raiul pământesc şi de fărâma de dumnezeire din propriul suflet, cărţile tezaur răspund problematicii trăitorului mileniului trei.  
  
Rădăşeni – la curţile dorului. Rădăşeni – un datum specific. Rădăşeni – sentimentul sacrului. Rădăşeni – aură de nobleţe divină. Rădăşeni – centrul lumii.  
  
Albumele – cântec al inimii în aspiraţie celestă. Albumele – dorul Pământului de a fi mai lângă cer. Albumele – formă a rugăciunii unui senior monah. Albumele – act sacerdotal al întâlnirii cu Iisus Hristos. „Din mila lui Dumnezeu, noi, Timotei Arhimandrit, în anul de la Hristos 2010, iar de la facerea lumii 7608... ostenitu-m-am întru Domnul care mi-au ascultat ruga...” 
  
Ajungând acum la finalul acestor rânduri şi pagini omagiale, modeste dar sincere, voi mărturisi că bine ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Timotei Aioanei este un prilej de mare înălţare sufletească şi de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruire, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe unii aceşti oameni, pe aceşti slujitori ai vieţii noastre bisericeşti şi ai spiritualităţii noastre duhovniceşti, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă!...  
  
Eu, personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei – mare personalitate a spiritualităţii monahale româneşti contemporane şi, nu în ultimul rând de a avea posibilitatea să-mi exprim, în scris, recunoştinţa şi omagiul meu la acest ceas aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor şi de multe împliniri duhovniceşti!... 
  
Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei – Un slujitor autentic al Bisericii... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 458, Anul II, 02 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!