Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Liviu Gogu         Publicat în: Ediţia nr. 237 din 25 august 2011        Toate Articolele Autorului

Poveşti din cârciumă - 1. Gripa porcină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E aproape ora zece, iar prin micuţa bodegă de cartier, botezată, mai în glumă, mai în serios, „La vişinica parfumată”, cam bate vântul. Nu vântul schimbării, ci acela mai tragic şi deloc agreat de patron, care se traduce prin lipsa acută de clienţi. 
  
Petrică Vişinoiu, care întrunea laolaltă atribuţii de patron, manager general, barman şi ospătar, „şomează” neliniştit în spatele barului, în aşteptarea clienţilor săi fideli.  
  
De la numele său a-ncropit şi denumirea bombei pe care-o patronează. De fapt, se gândise mai mult la nevastă-sa, Lenuţa, că doar ei îi spuneau vecinele în bloc „Vişinica” şi tot ea era cea care se parfuma atât de gospodăreşte, de mirosea în jurul ei ca-ntr-o drogherie ... Şi-apoi, oricât l-ar fi îmboldit orgoliul lui de bărbat, să utilizeze o variantă mai masculină, nu i se părea deloc inspirat să-şi numească bodega, „La vişinoiu' parfumat”, bunăoară. Mai mult, chestia asta cu „vişinica”, atunci când vine vorba de o cârciumă, te duce automat cu gândul la băutura aceea preparată din rachiu şi vişine şi cunoscută sub denumirea de „vişinată” ...  
  
–`Neaţa, domn' Petrică! îl trezi din amorţeală o voce binecunoscută. 
  
Văzându-l pe bătrânul Marmeladov, lui domn' Petrică-i mai veni inima la loc, pentru că prezenţa acestuia, la acea oră, în incinta afumată a cârciumii, îi dădea speranţa unei zile cu profit cel puţin normal.  
  
Porecla bătrânului îl făcea să zâmbească, de fiecare dată când îl vedea intrând pe uşă, întrucât nu se putea abţine să n-o asocieze cu starea în care va pleca acesta peste doar câteva ore, stare pe care el obişnuia s-o numească „beat marmeladă”. De altfel, el crezuse la început că de aici i se şi trăgea respectiva poreclă, deşi Procuroru' – alt client de nădejde, căruia-i plăcea „să facă pe deşteptul” şi care-i spusese pentru prima dată astfel – zicea că citise despre unul Marmeladov, într-o carte despre crimă şi pârnaie, scrisă de un rus ... unul cu numele terminat în „evschi” ... sau ... cam aşa ceva. Oricum, ce importanta avea numele rusului?! ... Ci-că ala ar fi fost exact ca bătrânul: adică fost funcţionar la primărie, ajuns beţivan sadea. Cu timpul, pentru o mai simplă pronunţare, porecla i se scurtase şi devenise doar „Marmy”. 
  
–`Neaţa, nea Marmy! răspunse Petrică Vişinoiu, aruncându-şi în acelaşi timp privirea la ceasul de perete, agăţat „inteligent” de Lenuţa, în dreapta barului, ca să-l poată consulta şi clienţii şi cel care-i serveşte. Zece trecute fix! continuă el pe un ton voit admirativ. Poate omul să-şi fixeze ceasul după mata, nea Marmy. 
  
–He, he! Nu eşti primul care-mi spune asta, replică bătrânul, încântat de lauda ce abia-i fusese adusă. Pe vremea când lucram la primărie, şeful meu – domnu` Mircea Condescu, dumnezeu să-l odihnească ... s-a prăpădit săracu` astă iarnă, până-n Crăciun – îmi spunea uneori, când era mai bine dispus şi mă vedea intrând pe uşa biroului, tocmai când s-auzea „ ... hai Buzău, Buzău” de la ceasul din turnul Palatului Comunal: „Bă, Ioane, ceasul asta după tine-i reglat, mă!” 
  
–Ei, vezi? Te-am citit io nea Marmy! se entuziasmă Petrică, mândru nevoie mare că perspicacitatea lui, de care în mod obişnuit nu era prea sigur, dar care acum, cel puţin, i se confirma. Ia zii! Ce-ţi dau? continuă el. O votcă mare, ca de obicei? 
  
Nea Marmy mişcă din cap într-un fel care, în afară de faptul că transmitea o confirmare indubitabilă, părea să conţină şi o uşoară apostrofare, de genul: „Dacă ştii, la ce mă mai întrebi?”. 
  
–Bună dimineaţa, bună dimineaţa! răsună dinspre intrarea în cârciumă, salutul repetat al lui Bebe, tâmplarul, care se pare că iar era in criză de comenzi, altminteri el fiind un fidel client de seară al speluncii lui domn' Petrică. 
  
Cei doi îi răspunseră aproape în acelaşi timp, bătrânul întorcându-se pe jumătate spre noul venit, iar patronul-barman mângâind cu delicateţe gâtul sticlei din care tocmai îi turnase bătrânului, zâmbind în acelaşi timp satisfăcut de faptul că ziua începea să se arate fructuoasă.  
  
–O votcă mare, nea Petrică, să-mi dezinfectez respiraţia, că ci-că s-a înteţit gripa porcină, comandă el pe nerăsuflate, luând în râs o temă care-n ultimul timp a cam băgat groaza-n populaţie. 
  
–Da, fir-ar a dracu'! exclamă cu năduf Petrică, întrucât remarca lui Bebe trezi brusc în el o îngrijorare mai veche, legată de cum vor mai sorbi clienţii lui, din votca intitulată sugestiv „Adio, mamă!”, dacă vor fi nevoiţi să poarte cu toţii măşti chirurgicale. 
  
–Ce e, nea Petrică? Ţi-e frică? întrebă Bebe cu o undă de ironie, sesizând îngrijorarea cârciumarului. Io nu cred o iotă din tot ce-ndrugă ăştia. 
  
–Hă, hă! Chicoti nea Marmy. I-e frică că n-om mai putea noi să bem, cu cârpele-alea la gură, glumi el, fără să aibă habar, cât de aproape se afla de adevăr. 
  
–Nu-i de glumă, băi Bebiţă! Tu nu vezi că mor oameni?... concepu Petrică la repezeală, o altă „faţă”, convingerii sale privind seriozitatea subiectului, fără să ia in consideraţie remarca bătrânului. 
  
Împinse cu grijă paharul în care tocmai turnase lichidul comandat, spre locul în care aştepta Bebe sprijinit cu coatele de bar. Acesta-l preluă cu mâna dreaptă, în timp ce cu stânga-i împinse o bancnotă de un leu, preţul exact al băuturii solicitate.  
  
–Mor pe dracu'!... Aia au murit de alte boli, nea Petrică, replică sigur pe el Bebe Tâmplarul, după ce îghiţise cu nesaţ, dintr-o singură sorbitură, aproape jumătate din conţinutul paharului. Ne sperie şi cu asta, cum au făcut şi cu aviara, concluzionă el cu un aer de amărăciune, de parcă iar fi părut rău de faptul că aviara ar fi fost doar o păcăleală. 
  
–Mie mi se pare că s-a înteţit rău gripa asta porcină, doar prin nişte ţări aflate în campanie electorală, rosti cu un aer de înţeleptul satului, bătrânul Marmy, care, după cum era bine ştiut de toată lumea, obişnuia să lege totul de politică. 
  
–Da, da, da! Bună asociere, nea Marmy! ... Bună asociere! Tot ce e „porcin” poate fi legat, fără frica de a gresi, de campaniile electorale, declamă pe neaşteptate, oarecum emfatic, o voce baritonală şi arhicunoscută, de undeva din mijlocul încăperii. 
  
Cei doi clienţi se întoarseră iar Petrică-şi ridică surprins – dar mulţumit – privirea spre locul respectiv, unde ajunsese neobservat de nimeni Procuroru', care acum le zâmbea şăgalnic, cu mâna dreaptă ridicată-n sus, în semn de salut. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Poveşti din cârciumă - 1. Gripa porcină / Liviu Gogu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 237, Anul I, 25 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liviu Gogu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Gogu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!