Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestea sărmanului Tragodas  
  
(continuare) 
  
Noapte de noapte, semeaţa cupolă a cerului înţesată de diamante îşi rotea ispititor podoabele sub privirile cohortelor de amărâţi de pe pământ, care sperau în taină ca cerul să-şi dezvăluie odată şi odată visteria de minuni. Dar cei zămisliţi din lut degeaba încercau să întindă braţele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb şi rămâneau blestemaţi în continuare să răscolească pământul ca să-şi poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. 
  
Avan se mai înşelară cei ce-şi făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor şi ar fi în stare să săvârşească o faptă măreaţă, desprinzându-se măcar pentru o clipă din colbul de sub picioarele lui şi din cugetele neroade care îl frământau! 
  
El, Tragodas, ajuns în afara zidurilor cetăţii, chiar în aceeaşi noapte şi pe aceeaşi cale, pângări repede misiunea nobilă ce i-a fost încredinţată: avântul îndeplinirii misiunii date de regină îl ţinu atât cât să treacă de taberele duşmane din jurul cetăţii, şi-l mai ţinu puţin până ce trecu de primul şir de sate întâlnite în cale. Apoi, pe măsură ce merindele din traistă i se împuţinau, se topea şi devotamentul său faţă de cauza asediaţilor din oraşul Atalya. 
  
Când se îndepărtă şi mai mult de zidurile asediate picioarele sale se înmuiară de tot, începu să păşească din ce în ce mai alene, nesocotind deloc promisiunile pe care le făcuse reginei. În schimb, trezindu-se pe drumurile prăfuite de ţară, simţi redeşteptându-se în el acele porniri pătimaşe ale cerşetorului, care-l readuseră repede în aceeaşi stare firească a sa de om neînsemnat şi meschin. 
  
Marcase totuşi un progres în viaţa sa de când vizitase cetatea asediată: cei câţiva galbeni pe care-i simţea grei într-un colţ al traistei sale şi, mai ales, pergamentul de care dispunea acum, cusut în dosul cămăşii, îi sporeau încrederea că va reuşi multe zile şi nopţi de aici înainte să se descurce, dacă nu ca o persoană de vază, măcar ca una de încredere a suveranilor săi.  
  
Pergamentul acela îl făcea să se simtă puternic, inviolabil, protejat în faţa oricăror rele voinţe umane. Iar lumea trebuia să ia seamă că el, Tragodas, nu e un terchea-berchea, un cerşetor oarecare, ci un cerşetor sadea, cu patalamale regale asupra sa, căruia regii şi suveranii i se adresează cu încredere, de el depind multe treburi importante pe lumea asta! 
  
Tragodas cutreiera în continuare satele, toate care îi ieşeau în cale. Şi, pe unde trecea, căuta binevoitori care catadicseau să-i asculte povestea sa jalnică, lungă şi întortochiată, pe care o născocise despre foamete şi molime văzute în cetate, despre faptul că perşii vor cuceri redutele în curând, de nu va veni degrabă regele Lycaoniei să ajute, că el personal merge la regele din ţara vecină să ducă această solie. 
  
- Vai, cetăţii cele falnice a regelui Agatos! se văita el, bătându-se cu pumnul în piept şi vărsând lacrimi adevărate. Izbăviţi cetatea ajunsă la ananghie, bântuită de foamete şi deznădejde! N-o lăsaţi pradă mâniei perşilor! 
  
Iar celor care-i puneau la îndoială isprava de a fi ajuns înăuntrul cetăţii asediate, Tragodas le-o reteza scurt, desfăcând cămaşa şi arătându-le pergamentul pe care-l ducea regelui Lycaoniei în persoană, din partea reginei Ariadna. Şi dacă mai era cineva care şi după asta mai punea la îndoială buna sa credinţă, punea mâna în traistă şi zornăia cei câţiva galbeni dinăuntrul ei care îi mai rămăseseră. Şi se prefăcea că pleacă zorit, să ducă la îndeplinire înalta misiune care îi fusese încredinţată. 
  
Şi dacă până nu demult Tragodas n-ar fi primit mai nimic, oricât ar fi bântuit acele sate pârjolite, acuma oamenii îi pândeau trecerea, îi aţineau calea şi-l implorau să le istorisească povestea despre cetatea asediată. Iar osteneala lui de cerşetor care aducea veşti atât de importante nu rămânea niciodată nerăsplătită. Astfel că Tragodas, o ducea acum împărăteşte, traista îi era mai mereu doldora de merinde. Dar el era copleşit de lenea care îi traversa toate mădularele. Iar ochii săi mici, de animal împovărat, şi gura sa largă şi ştirbă, i se mişcau cu multă viclenie. 
  
Tragodas nu avea niciun motiv să-şi părăsească condiţia de cerşetor care, cel puţin în ultima vreme, îi aducea numai foloase. Toate mergeau minunat, numai că, într-o zi, s-a întâmplat ca povestea cea lungă şi jalnică a lui Tragodas să fie urmărită la un han dintr-un sat, de ochii atenţi şi vicleni ai unui individ ciudat, care asculta şi urmărea totul de la distanţă. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul şi să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieşiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deşertară traista cu merinde şi gologani, îi sfâşiară cămaşa luând şi pergamentul şi, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuţi în întuneric. 
  
Tragodas deveni iarăşi, chiar de a doua zi, umil şi nenorocit. Mai spunea şi acum povestea aceea lungă şi tristă despre cetatea asediată de perşi, dar o spunea cu mai puţină convingere şi îndrăzneală, căci numai cei naivi îl mai credeau şi mai stăteau să-l mai asculte. 
  
* 
  
La scurtă vreme după ce perşii au cucerit cetatea Atalyei din care regele Agatos şi ai săi evadaseră ca prin minune, au venit şi vremuri mai bune. Regele a reuşit să-şi redobândească regatul şi a domnit în continuare fericit în cetate. 
  
După ani şi ani, prin colbul şerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din ţara Atalyei, ori pe strâmtele uliţi ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerşetor Tragodas. Bătrân şi sprijinit în toiag, gârbovit şi neputincios, deschidea şovăitor portiţele caselor şi cerşea cu umilinţă o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arşiţa zilei şi ţinând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea şanţurilor, din ce în ce mai înrăiţi... 
  
(sfarsit) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Povestea sărmanului Tragodas - Partea a III-a - ultima / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!