Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Povestea sărmanului Tragodas - Partea a II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestea sărmanului Tragodas - Partea a II-a  
 
(contnuare)  
 
Când s-a trezit şi-a ascuns mantaua în galerie şi s-a pregătit să-şi facă apariţia pe străzile oraşului.  
 
Era deja în plină zi. Tragodas îşi propusese să înceapă treaba dintr-o parte a oraşului în care ştia că se afla un şir de căsuţe sărăcăcioase. Dar nu nimerise tocmai bine căci, după ce colindă vreo două străduţe, fusese luat la ochi de paznici de care scăpă doar cu fuga.  
 
Se opri în partea cealaltă a oraşului. Un negustor trecu pe lângă el şi văzându-i chipul întunecat, clătină din cap şi zise înciudat:  
 
- Uf! Iată un cerşetor. De unde a mai răsărit şi ăsta, căci n-am mai văzut de nu ştiu când unul pe aici?  
 
Ceea ce-i atrăsese atenţia negustorului fusese, în primul rând, chipul ars de soare al lui Tragodas, barba sa năclăită şi, mai ales, ochii sticloşi din adâncul orbitelor.  
 
Tragodas, prinzând lacom fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i:  
 
- Cucoane, fie-ţi milă de mine! Fii bun şi dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îţi voi povesti, în schimb, tot ce se întâmplă dincolo de zidurile împresurate ale cetăţi!  
 
Ultimele cuvinte ale lui Tragodas erau rodul unei idei care atunci l-a străfulgerat. Efectul a fost nemaipomenit. Negustorul se opri brusc întorcând capul în urmă şi strigându-i ritos:  
 
- Tu, nemernicule? Vrei să zici că vii din afara zidurilor? Ha, ha, ha! Îmi spui şi cum ai intrat?...  
 
Tragodas se pregătea să se ferească de mâna ridicată a negustorului, care mai credea, încă, că îşi bate joc de el şi ar vrea să-l scuture de guler.  
 
- Nu te mânia, cucoane, te rog! Ai milă de un suflet nevoiaş...  
 
Dar negustorul chiar încercă să îi intre cerşetorului în joc, nu se ştie din ce temeri ale sale, şi-i zise:  
 
- Fie! Îţi voi plăti o pâine întreagă dacă îmi spui adevărul cu ce se întâmplă în afara cetăţii!  
 
Şi ca şi cum i s-ar fi părut caraghioasă imprudenţa promisiunii făcute, mâinile lui i se contractau spasmodic, gata să-l înşface pe cerşetor de piept dacă nu i-ar fi fost silă de veşmintele murdare de pe el.  
 
Cerşetorul începu deja să-i povestească tot ce ştia şi să răspundă la un puhoi de întrebări ce i s-au pus de cei adunaţi în jurul lui, căci s-a strâns lume ca la urs.  
 
Tragodas ştia să se lase ascultat, căci povestea cu tânguirile sale, blestemând necazurile şi descriind pârjolul şi nenorocirile pe care le întâlnise prin sate şi pe unde cutreierase. A povestit cu lux de amănunte peripeţiile prin care a trecut ca să ajungă în cetate.  
 
Cei prezenţi îl ascultau cu multă atenţie şi cu mult interes. Tragodas nimerise minunat cu nemaipomenita lui idee de a povesti ceea ce văzuse în calea sa de mai bine de câteva luni încoace, nenorocirile din afara zidurilor cetăţii.  
 
Nu se ştie prin ce întâmplare, ştirea despre cerşetorul care adusese veşti din afara cetăţii a ajuns repede până la urechile reginei Ariadna. Şi cum sunt femeile mai curioase din fire, regina porunci degrabă să-i fie adus cerşetorul chiar în pavilionul ei, ca să afle personal de la el noutăţile pe care auzise că le înşirase.  
 
Regina l-a primit pe cerşetor chiar în iatacul ei, dar nu înainte de a fi pus nişte slugi să-l îmbăieze şi să-i schimbe hainele. Acesta nu se pierdu cu firea în faţa suveranei şi începu să-i descrie cu lux de amănunte tot ceea ce văzuse prin satele pustiite de perşi. Şi povestind, vărsa lacrimi de crocodil pentru a spori jalea şi tristeţea poveştii sale. Povesti cu de-amănuntul, felul în care reuşise să treacă pe sub zidul cetăţii asediate.  
 
Regina chemă la ea un slujitor poruncindu-i, în şoaptă, să cerceteze dacă era adevărat că există o galerie prin care se poate ieşi din cetate. Şi, în timp ce slujitorul se dusese să verifice, regina îl descusea înainte pe Tragodas, punându-i fel de fel de întrebări.  
 
Dacă se dovedea că Tragodas nu minţea, şi era un om de ispravă, regina intenţiona să-i încredinţeze o misiune deosebit de importantă. Iată că s-a întors şi slujitorul trimis să cerceteze existenţa galeriei pe sub zidul cetăţii. Între timp, Tragodas fusese invitat la masă şi înfuleca lacom din bunătăţile care i se puseseră cu generozitate în faţă. Slujitorul anunţă că galeria aceea există cu adevărat, doar că e atât de îngustă şi de întunecoasă, că nimeni n-ar cuteza să se strecoare prin ea.  
 
Regina consideră totuşi că bietul Tragodas nu minţise, după ce constată repede cât era de slab şi de subţirel cerşetorul din faţa ei. Aşa că, se hotărî să pună temei pe tot ce spusese el. După ce se frământă un pic cuprinsă de gânduri, regina Ariadna se decise şi-i zise lui Tragodas:  
 
- Văd că, deşi eşti sărac, eşti un om cinstit şi de încredere. Aş avea mare nevoie de ajutorul tău, să-mi împlineşti o misiune în afara zidurilor cetăţii. Dacă te învoieşti şi dacă vei reuşi, vei deveni om bogat şi o să-ţi duci în cinste şi desfătare tot restul vieţii tale.  
 
Tragodas rămase uimit de cuvintele reginei. Fără să îndrăznească să se gândească la ce fel de propunere ar fi putut să-i adreseze regina, îi răspunse:  
 
- Luminată şi preaslăvită regină! Poţi să-mi ceri orice, chiar de-ar fi să-mi risc viaţa care şi aşa nu valorează cine ştie ce!  
 
Regina se lumină la faţă auzind acest răspuns înflăcărat şi-i zise:  
 
- Văd că ai un suflet mare, deşi eşti numai un cerşetor! Porunca reginei tale este să ieşi din cetate pe aceeaşi cale pe care ai venit şi să pleci într-o călătorie lungă, spre miază-noapte, până ajungi în cetatea de scaun a tatălui meu, regele Lycaoniei şi să-i spui din partea mea aşa: "Cetatea Atalyei este împresurată de perşi, atât pe uscat cât şi pe mare şi nu mai poate rezista mult. Trimite degrabă oşti şi ajutoare!". Ăsta ar fi mesajul meu, ai înţeles? Şi n-aş vrea să te temi pentru această expediţie!  
 
- Aşa voi face, prealuminată regină! Voi merge cât mai grabnic în ţara Lycaoniei să-ţi îndeplinesc porunca! răspunse Tragodas, jurându-se şi bătându-se cu pumnii în piept să o asigure că va proceda întocmai cum i s-a poruncit.  
 
Mulţumită de devotamentul său regina crezu că omul din faţa ei are un suflet de aur. Porunci unor slugi să i se pregătească toate cele necesare pentru drum. Mai ceru să i se aducă şi ei cele necesare pentru a scrie un pergament. După ce sfârşi şi această treabă, îl sigilă şi porunci ca pergamentul să fie cusut în dosul cămăşii lui Tragodas.  
 
- Te rog să duci şi această solie scrisă pe pergament regelui Lycaoniei şi să nu-l dai nimănui altcuiva decât regelui în persoană. Iar de-ţi va sta cineva în cale căutând să te oprească să ajungi la rege, arată-i doar sigiliul şi te va lăsa să treci numaidecât.  
 
- Fii fără teamă, prealuminată regină! Să mă înghită focul Gheenei de-aş îndrăzni să schimb măcar un cuvânt din porunca măriei tale! spuse Tragodas, adânc pătruns de încrederea şi onoarea care i se acordau.  
 
Traista lui Tragodas fu umplută cu merinde, ca pentru un drum lung. Regina îi dărui şi un pumn de galbeni, ca să-i ajungă de drum. Iar Tragodas nu mai încăpea de bucuria din suflet văzându-şi traista plină cu merinde şi galbeni strălucitori. Se crezu un om norocos şi se felicită în gând pentru ideea dar şi curajul lui de a pătrunde cu atâtea riscuri în cetatea regelui Atalyei.  
 
- Ei, acum grăbeşte-te să pleci la drum! îl îndemnă regina. Fii om de ispravă, cu băgare de seamă, nu zăbovi nicăieri fără rost şi nu trăda secretul nostru la nimeni, orice s-ar întâmpla, căci cetatea noastră este în mare cumpănă!  
 
- Am şi pornit! răspunse Tragodas. Nici nu va trece o săptămână şi cred că voi fi în faţa regelui Lycaoniei!  
 
Prea fericit de importanţa misiunii sale, Tragodas îşi potrivi traista grea în spate şi plecă vioi să-şi îndeplinească solia. Câţiva oşteni l-au însoţit până la zidul cetăţii, unde acesta dispăru în galeria întunecată ce ducea în afara oraşului.  
 
- Nemaipomenită şansă am avut găsindu-l pe acest umil, dar inimos, cerşetor! îşi zise regina, răsuflând uşurată în urma plecării lui.  
 
Se sădea astfel în inimile tuturor o nouă şi neşteptată nădejde.  
 
(va urma)  
 
Referinţă Bibliografică:
Povestea sărmanului Tragodas - Partea a II-a / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1143, Anul IV, 16 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!