Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Povestea puiului de vulpe
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestea puiului de vulpe 
  
O sărmană fiinţă, semănând mai mult a căţel mic şi pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, îşi dădea seama repede că nu era un căţel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfăţişare, slab şi vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subţire şi jalnic, pesemne sfârşit de foame şi de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, şi aveau de ce, căci de trei zile o căuta asiduu pe maică-sa, şi nici măcar nu mai ştia de ea dacă trăieşte, căci, într-o după amiază, pe când vulpea mamă dădea iama pe la o gospodărie mărginaşă de lângă pădure, un vânător o văzu, atâta aştepta, luă puşca, trase un foc şi vulpea se prăvăli în frunziş, unde-şi dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-şi ridice trofeul, admirând calitatea şi mărimea blăniţei, punând-o pe spinare şi plecând voios spre casă. 
  
Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împuşcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi îşi veni în fire, căci liniştea se aşternu din nou asupra pădurii, mai mult de atât nu se auzi nimic din cele întâmplate. Doar că vulpea nu mai venea, în zadar o aştepta să-i aducă hrană şi lapte, iar spaima şi foamea îl chinuiau. Când nu mai îndură singurătatea şi foamea, ieşi din vizuină şi porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. 
  
Aşadar, sărmanul de el trecea pe uliţa satului, cu paşi mărunţi, când mai repezi, când poticniţi, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curţile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimţi că acolo ar fi rost să încerce. 
  
Se strecură prin gardul de la portiţa de intrare în ogradă, trase o raită, în joacă, printre orătăniile din curte, mai mult ostenindu-se, nicidecum să prindă ceva, găinile erau ţinte prea mari pentru amărâtul de el. Atunci, se resemnă, şi, văzând lângă grajd cuşca goală a dulăului, intră în ea şi se aşeză să se odihnească. 
  
Când reveni din promenada sa din preajma gospodăriei, dulăul rămase stupefiat, văzând o făptură ciudată, firavă, cu botişor cu mustăţi lungi şi ochişori vioi, care-i ocupase cuşca. La rândul său, vulpişorul, trezindu-se, nu schiţă nici cel mai mic semn de deranj sau de frică în faţa fălcosului şi fiorosului dulău. Acesta, văzând atâta îndrăzneală la fiinţa aceea firavă, ciudată, care-i ocupase adăpostul, stătea perplex, nu ştia ca să facă. Până una alta, se culcă afară, alături de  
  
cuşcă, cu capul pe labele de dinainte. 
  
Când ieşiră stăpânii casei în curte şi văzură ipostaza în care dulăul lor cel fioros dormea afară, cuşca fiind ocupată de firavul pui de vulpe, se minunară mult, dar lăsară lucrurile în voia lor. Şi, de atunci, multă vreme puiul de vulpe şi dulăul au convieţuit în pace, adică puiul dormea în cuşcă, iar dulăul alături, afară. 
  
Mai nostim era când i se aducea dulăului de mâncare. Acesta lăsa întâi hulpavul vulpoi să se înfrupte de unde vroia el, iar dacă acesta, din prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prieteneşte, cu laba, ca să apuce şi el să deguste din ce a mai rămas. 
  
Aşa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos şi cu blăniţă mândră, lucioasă, dar, deşi i se dădu voie să umble prin curte, totuşi, avea bunul simţ să lase găinile în pace, ele nici nu se sinchiseau de el. Îi erau dragi găinuşele, parcă erau surorile sale. Îşi făcuse obiceiul de a le amirosi, aveau un parfum ademenitor, de frumoase şi grăsunele ce erau! Doar cocoşul îl privea cam de sus, suspicios, şi atunci trebuia să umble smerit în faţa lui, tupilat, aproape una cu pământul! 
  
Aşa o fi ? E adevărat ce v-am povestit ? 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Povestea puiului de vulpe / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!