Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Portret de poet- Horia Gane
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Portret de poet – Horia Gane( 1936-2004) 
  
Horia Gane a lăsat în urmă o operă. A scris şi publicat volume de poezie, proză memorialistică, mai puţin antum, mai mult postum, prin efortul doamnei Elena Roşu, devotată soţie. L-am cunoscut în ultimii ani ai vieţii, era un om suferind fizic, o arterită gravă îl împiedică să se deplaseze mai mult decât în preajma casei. Dar era o fire dârză, optimistă, în ciuda unei biografii zbuciumate. La vârsta de 5 ani cunoaşte deportarea în Transnistria, după război condiţiile sale de viaţă nu se îmbunătăţesc prea mult, este nevoit să muncească în cele mai diverse locuri, un fel de Gorki balcanic, cum se spunea despre Panai Istrati. Prea puţin diplomat în relaţiile cu semenii, a avut de înfruntat nedreptăţi din partea unor anonimi, dar şi unor confraţi. A fost receptat la justa valoare de Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici, ş.a. Un talent autentic nu poate fi „îngropat” prea uşor. Horia Gane avea ce spune, nu numai sub aspect biografic, metaforele sale sunt şi azi originale, îşi păstrează prospeţimea, şochează adeseori. O veche înţelepciune, moştenită, poate din antecesorii hasizi, răzbătea în frazele curgătoare ale prozei sale. La ultima întâlnire cu el, în Cartierul Crângaşi, s-a oferit să mă conducă, spunându-mi- Nu ştiu dacă am să mai fiu pe aici, când mai vii la mine. Se resemnase, dar scria în continuare, publica manuscrise în ediţie proprie, le împărţea prietenilor. Opera sa nu este încă cercetată de istoricii literari. Nu este tâziu nici astăzi.  
  
Boris Marian 
  
PS. Ataşez diverse texte, documente referitoare la Horia Gane  
  
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri 
  
Când totul va fi bine 
  
11 iulie 2007 – dezvelirea plăcii memoriale a scriitorului Horia Gane 
  
Ioan Gabriel Puşcă 
  
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII 
  
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL 
  
Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când aud sintagma „românul s-a născut poet” mă gândesc cu tristeţe la faptul că Dumnezeu dă şi multă durere acolo unde pune un pic de fericire. Aşa se face că toţi marii scriitori ai acestui picior de plai au fost chemaţi la masa Domnului când încă mai aveau multe de spus.  
  
Printre ei  
  
re amintirea de neşters pe care a lăsat-o, atât ca om cât şi ca scriitor.  
  
În public s-au aflat prieteni de suflet ai regretatului scriitor, între care i-am remarcat pe maestrul Radu Cârneci – care a povestit despre Omul Horia Gane, scriitorul Aurel Buiciuc, poetele Viorela Codreanu Tiron, Monica Mureşan, Adina Stoicescu, criticul de artă Ilie Roşianu. Cu bucurie am ascultat-o şi pe actriţa Doina Ghiţescu, o apropiată a casei Gane, care a recitat în semn de omagiu ultima poezie scrisă de Horia Gane cu doar două săptămâni înainte de trecerea în nefiinţă. Şi iarăşi bucurie pentru sufletul nostru a fost prezenţa TVR care nu a lăsat nemarcat un eveniment de o asemenea importanţă.  
  
. 
  
LECTURI LA ZI de Iuliana Alexa – ROMÂNIA LITERARĂ-2002-IUNIE 
  
. Horia Gane face parte dintr-o generaţie mai matură, mai discretă, şi să zicem, mai valoroasă. Horia Gane are o biografie neobişnuită, cu o copilărie urmărită de spectrul pogromului, se refugiază în nordul Moldovei şi apoi la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comunişti, iar acum e pensionar la Bucureşti, aproape împăcat cu lumea, şi aproape senin. Cel puţin aşa apare din rândurile sale confesive. Horia Gane are şi vreo 12 cărţi manuscris dar şi o frumoasă epopee în nouă cânturi sub titlul de Grădinile suspendate ale cuvântului bine cântărite în metrul lor clasic, dificil de îmblânzit, şi demonstrând răbdarea cea bună de a cizela forma până la picioarele metrice perfecte. Ineditul formulei dar şi profunzimea meditaţiilor se cuprind perfect în simplitatea calmă, matură şi frumos alcătuită estetic: "Şi ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne, când totul / din jur va-nflori în această lumină a mea, de şaizeci de ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârneşte în peştera morţii oricare înflorire. Poemul ... De ce? Ca şi / astfel să ştim cum frigul devine durată? Şi-n timp ce pământul se zbuciumă-n spaţii, un ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reaşează cuvintele şi mai mărunte în formă de vers. Şi-aidoma inimii este poemul: /Pulsând se consumă pe sine". Evreitatea este pentru Horia Gane o condiţie asumată poetic şi împăciuitor: "Precum de mult, evreul cu vioara / Pe Terra umblu, un cartier enorm, / sub braţ cu poezii fără cadastru / şi manuscrise-atârn în crengi de pom."Ce frumos. Nu ştiu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poţi învăţa vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te striveşte, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu."Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte."Îndepărtate irizaţii blagiene şi romantice, poate puţin neoclasicism, se simt şi nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: "Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îţi lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. / Raza se-năbuşă de fum, făptura ta se dezmorţeşte risipind pe jos / furnici uscate - şi te soarbe blând pământul veşnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veşnic, 1977). La un moment dat, tot vag şi depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leşioase, / Treceau prin pereţii somnambuli, strânşi în sipetele lor, / pân'la a şaptea tăcere."Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morţii ... / Şi totuşi mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naşte din flăcări de templu. Să faci cărămizi, să cari pietre ţi-e dat. / Din sufletul tău şi-ar croi ei sandale." 
  
Horia Gane, Calm, pus deoparte, Bucureşti, 2002 
  
) 
  
HORIA GANE 
  
Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România 
  
Citate din aprecieri critice: 
  
Nicolae Manolescu: Un poet remarcabil, fin şi inventiv. Poeziile lui Horia Gane sunt un fel de elegii sau, mai bine, cum se spunea altădată, un fel de meditaţii lirice învăluite în tristeţe ca într-o pulbere strălucitoare. Se observă lesne scriitura caligrafică şi extrem de precisă. Alte poezii conţin sugestia unui misterios univers personal, în fond utopic, cu umbre de uşi care se deschid şi se închid fără un motiv aparent, cu case minuscule, vechi, la care accesul este barat de numere magice, amintind de acelea din „Alice în ţara minunilor“. Eroticele, la rândul lor, sunt de o extremă delicateţe. Autoironia este uneori mai subţire decât o foaie de hârtie aşezată între inimă şi scris. (Din textul apărut în revista: „România literară“, 11 iunie, 1987). 
  
Laurenţiu Ulici: Timbrul liric personal. E o poezie ce leagă notaţia de reflecţie într-o discretă acoladă lirică, mai vechea înclinaţie metaforizantă a autorului căpătând acum un principiu ordonator, nu altul decât „ideea poetică“ şi o justificare de orgoliu: „timbrul"liric personal. Notaţia ridică, printr-o imagine pregnantă, simpla constatare la rangul de sentenţă expresivă, iar detalierea reflexivă — mereu, totuşi, succintă — a evenimentului notat, asigură semnificaţia poetică a textului. ( ... ) Astfel de bijuterii lirice, de o neîndoielnică sugestivitate, sunt multe în „Melior“. Aparent neutre afectiv, ele tăinuiesc o angajare lirică febrilă şi destăinuiesc un patetism al nuanţelor lucidităţii, pentru ca din acest joc de ascundere şi descoperire să rezulte un peisaj liric lăuntric omologabil ca mediu poetic, dar şi ca sursă de interogaţii mai cuprinzătoare. (Din textul apărut în volumul: „LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ", Editura „Eminescu", Bucureşti, 1995 — paginile: 268-269). 
  
C. Abăluţă: O imaginaţie rebelă. Horia Gane posedă o imaginaţie rebelă ce plăsmuieşte în răspăr lucrurile lumii şi le leagă între ele prin legănătoare braţe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile rămân suspendate între două imagini, existenţialul ca un foc de frunze îşi insinuează fumul alb şi mirosul prin toate interstiţiile poemului dându-i un aer visător, de mărturisire făcută în treacăt. (Din textul apărut în ANTOLOGIA comentată: „Poezia română după proletcultism", vol. 1, paginile 452-459). 
  
Valentin F. Mihăescu: Un caz aparte ... Ce face Horia Gane după 1990 ? Scrie, domnilor. Scrie mult şi scrie bine! Şi mai are şi cutezanţa să dea cu tifla tranziţiei, luminiţelor, tunelelor, publicându-şi toate cărţile. Este adevărat că într-o formulă cu totul originală (doar e un poet inventiv!), care sfidează sponsorii şi — ca să zic aşa — lipsa de organ a guvernanţilor pentru cultură. Procedeul, pe care îl recomand călduros celor interesaţi, este următorul: Îşi confecţionează, cu mijloace proprii, cvasi-artizanale, sub egida unui soi de editură de uz personal, numită: „Carte manuscris“, câteva exemplare (a ajuns chiar până la „fabulosul"tiraj de 25 exemplare!) şi le oferă prietenilor şi, uneori, bibliotecarilor.( ... ) Scriitorul, într-o epistolă către un prieten, aşezată în deschiderea uneia dintre aceste cărţi - manuscris, îşi motivează gestul astfel: „Deşi fenomenul are tristeţea sa, totuşi o carte pe care ţi-o fiinţezi singur şi în singurătate, de la gând şi până la „difuzarea“ ei într-o cafenea scriitoricească, la un pahar de vorbă cu amicii, mi se pare un produs cu adevărat original prin însuşi faptul de a face parte în întregime din fiinţa autorului. (...) Şi ce minunat este să nu se găsească nici una dintre cărţile tale la nici o librărie, ci numai la prietenii tăi şi cartea ta să nu poată fi cumpărată de nicăieri ca o marfă oarecare, la nici un preţ, ci să poată fi luată numai din mâinile tale ca pe un dar de care sufletul cuiva are nevoie."(Din textul apărut în rev.: „Azi/ Literar şi artistic“, din 8 martie 1999, p. 4). 
  
George Alboiu: Poeme calme. Poetul Horia Gane scrie poeme calme („Melior", Edit. Cartea Românească, 1982), în care starea lirică se insinuiază prudent ca micile oaze în marile deşerturi. Poezia lui e o călătorie înceată dar neobosită care ştie că va ajunge la ţintă. Dar câte versuri memorabile se pot pierde la o lectură grăbită şi lipsită de interes! Există în această carte multe „perle japoneze“ care demonstrează că autorul este interesat mai mult de autonomia imaginii decât de reuşita discursului: „Copiii încercau în dinţi/ caratele ierbii“. (...). „Mult prea sus — rândunele,/ o pulbere fină“. (...). „Pâinea prăjită pe plită,/ reface seara“. (...). „Văd degetele îmbătrânind chiar acum,/ deasupra cartofilor". (...). „Calmi ca piatra/ pe care inscripţia e terminată“. (...). „Mi-e sufletul ca uns/ pe fierăstraie“. (...). „Mâna care umblă prin cenuşă îşi aminteşte". Concretul este soluţia lui Horia Gane, acel concret care poate defini senzaţii particulare scoţând versul dintr-o posibilă atmosferă neutră. (Din textul apărut în revista: „România Mare"din 6 aprilie 2001). 
  
Al. Horia: Rigoarea Confesiunii. E de remarcat în lirismul lui Horia Gane acurateţea stilului, metafora atent filigranată evită risipa de cuvinte, notaţia precisă, eliptică aproape, surprinde anatomia stărilor cu o remarcabilă economie de mijloace.(...) Lirismul autorului menţine constantă atitudinea reflexivă, laconismul limbajului atinge pragul unei rostiri apoftegmatice: „Vine dimineaţa şi pune, câte puţin adevăr, în dreptul fiecăruia."Concentrarea expresiei vine din natura carteziană a sensibilităţii care trăieşte (vezi titlul semnificativ al volumului!) în regim intelectual. Este aici ascunsă o modernă tensiune între realitate şi ficţiune artistică: „Dormi cu faţa întoarsă, spre zidul cu miros de manuscrise, hainele tale migrează, în călătorii imaginare...". (Din textul apărut în revista: „Luceafărul“ din 4 iulie 1987). 
  
Cărţi apărute: 
  
Lumină întârziată /versuri/ plachetă de debut. Editura pentru Literatură, 1967. 
  
Dimineaţa noului venit /debut în proză/ Editura Cartea Românească, 1974. 
  
Plante gânditoare /poezii/ Editura Cartea Românească, 1977. 
  
Melior /poezii/ Editura Cartea Românească, 1981. 
  
Puntea de hârtie /poeme/ Editura Cartea Românească, 1986. 
  
Frageda fire /poezii pentru copii/ Editura Ion Creangă, 1990. 
  
Cărţi mauscris: 
  
Pe care le propun spre publicare editurilor interesate, 
  
precum şi unor oameni de bine care vor să contribuie 
  
la apariţia lor.  
  
Cina de frunze /roman/ aproximativ 500 p. 
  
Convorbind cu idealuri /poezii/ aproximativ 100 p. 
  
Cartea de Despărţire /roman/ aproximativ 300 p. 
  
Voi spune îngerilor /roman document/ Holocaust/ aproximativ 300 p. 
  
Sânii la vremea caiselor /poezii de vacanţă/ aproximativ 75 p. 
  
Toleranţa /poezii pe tema Holocaustului/ aproximativ 75 p. 
  
Elena /poem/ aproximativ 15 p. 
  
Azilul cu clopoţei /nuvelă/ aproximativ 99 p. 
  
O şansă la un milion! /piesă de teatru într-un act şi două tabloruri/ aproxim. 75 p. 
  
Hai să râdem la oglindă /poezii pentru copii/ aproximativ 35 p. 
  
Ţară pentru doi copii /proză/ aproximativ 99 p. 
  
Alfabetul /poezii pntru copii/ aproximativ 35 p.  
  
Păzit cu aripi de fluturi / Critica despre Horia Gane/ Eseuri/ Interviuri/ Corespondenţă/ Horia Gane despre alţii ...  
  
/Horia Gane: Speranţa ca şi dragostea  
  
Pro-amicitia 
  
/1.Grişa Gherghei/ 2.Valentin F. Mihăescu 
  
Eseu 
  
/Horia Gane: Recurs la destin ― Norman Manea, Florin Mugur 
  
Top referate 
  
Admitere 
  
Teste 
  
Utile 
  
Contact 
  
Horia Gane 
  
Vizite: ? Nota: ?  
  
n2l8lu 
  
1946 poet si prozator poet and prose writer 
  
Lumina intarziata (versuri), Editura pentru Literatura,1967; Dimineata noului venit (roman), Editura Cartea Romaneasca, 1974; Plante ganditoare (poezii), Editura Cartea Romaneasca, 1977, Melior (poeme), Editura Cartea Romaneasca, 1981; Puntea de hartie (poeme), Editura Cartea Romaneasca, 1986; Frageda fire (poezii pentru copii), Editura Ion Creanga, 1990 
  
Poeziile lui Horia Gane sunt un fel de elegii sau, mai bine, cum se spunea altadata, un fel de meditatii lirice invaluite in tristete ca intr-o pulbere stralucitoare. Se observa lesne scriitura caligrafica si extrem de precisa. Alte poezii contin sugestia unui misterios univers personal, in fond utopic, cu umbre de usi care se deschid si se inchid fara un motiv aparent, cu case minuscule, vechi, la care accesul este barat de numere magice, amintind de acelea din „Alice in tara minunilor". Eroticele, la randul lor, sunt de o extrema delicatete. Autoironia este uneori mai subtire decat o foaie de hartie asezata intre inima si scris. (Nicolae Manolescu)  
  
E o poezie ce leaga notatia de reflectie intr-o discreta acolada lirica, mai vechea inclinatie metaforizanta a autorului capatand acum un principiu ordonator, nu altul decat „ideea poetica"si o justificare de orgoliu: „timbrul"liric personal. Notatia ridica, printr-o imagine pregnanta, simpla constatare la rangul de sententa expresiva, iar detalierea reflexiva - mereu, totusi, succinta - a evenimentului notat, asigura semnificatia poetica a textului. (...) Astfel de bijuterii lirice, de o neindoielnica sugestivitate, sunt multe in „Melior". Aparent neutre afectiv, ele tainuiesc o angajare lirica febrila si destainuiesc un patetism al nuantelor luciditatii, pentru ca din acest joc de ascundere si descoperire sa rezulte un peisaj liric launtric omologabil ca mediu poetic, dar si ca sursa de interogatii mai cuprinzatoare. (Laurentiu Ulici) 
  
Horia Gane poseda o imaginatie rebela ce plasmuieste in raspar lucrurile lumii si le leaga intre ele prin leganatoare brate de parghie, in genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile raman suspendate intre doua imagini, existentialul ca un foc de frunze isi insinueaza fumul alb si mirosul prin toate interstitiile poemului dandu-i un aer visator, de marturisire facuta in treacat. (Constantin Abaluta) 
  
2005 - 2011| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite 
  
HomeGeografieArtăCulturăSportLiteraturăIstorieMatematicăBiografiiFilozofieReligieSocietateSănătateŞtiinţăTehnologie 
  
Horia Gane 
  
Horia Gane (pseudonim al lui Herman Roşu-Gutman; 10 aprilie 1936, Scăieni, azi Boldeşti-Scăeni, judeţul Prahova - 6 iulie 2004, Bucureşti) este un poet şi prozator. Părinţii, Samoil şi Fani Gutman, muncitori, au fost deportaţi între 1941 şi 1945 în lagărele din Transnistria. Gane începe cu întârziere şcoala primară, absolvind în cele din urmă Şcoala Profesională Textilă. Lucrează 2 ani ca muncitor calificat la Fabrica de Postav din Buhuşi. Urmează apoi Facultatea Muncitorească din Bucureşti (1954-1958) şi tot aici, Facultatea de Filologie a Universităţii „C.I. Parhon", făcând parte din primul cenaclu studenţesc înfiinţat după război.  
  
Funcţionează ca bibliotecar la Şantierul Naval din Olteniţa, director al Bibliotecii Raionale din Urziceni şi ca activist cultural la Bacău, unde este şi corector la revista „Ateneu". În 1976 se mută la Bucureşti, unde e funcţionar al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, ieşind la pensie de boală în 1981. Colaborează la „Luceafărul", „Ateneu", „Steaua", „Tribuna", „Contemporanul", „România literară"etc. 
  
Debutează în 1956 cu o poezie în „Scrisul bănăţean", apoi în volum, cu Lumină întârziată (1967). Cartea stă sub semnul amintirilor tulburătoare ale vieţii de lagăr, etapă care i-a marcat copilăria, acest ciclu fiind rescris ulterior sub titlul Ierburi amare şi publicat în culegerea Toleranţa (1995). Încântărilor juvenile în faţa naturii şi a iubirii, notate în versuri inegale sub raportul valorii, le ia locul, treptat, o poezie de meditaţie cu accente nostalgice, din care nu lipseşte o fină autoironie.  
  
Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a căror expresivitate capătă tonuri sentenţioase. E o poezie de autocunoaştere, în care sentimentul morţii şi al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreţie străbătută de melancolii provinciale. Ea dobândeşte intensităţi neaşteptate în Puntea de hârtie (1986), considerată cartea sa cea mai reuşită, prin concentrare dramatică şi definirea unui univers interior utopic, care este fiinţa însăşi a poeziei.  
  
Dimineaţa noului venit (I, 1974), gândit ca volum inaugural al unui ciclu, este un roman în roman ce apelează la tehnicile moderne ale colajului şi la interferenţele de perspective narative, la jocul dintre real şi imaginar. 
  
Opera literară 
  
• Lumină întârziată, Bucureşti, 1967; 
  
• Dimineaţa noului venit, I, Bucureşti, 1974;  
  
• Plante gânditoare, Bucureşti, 1977;  
  
• Melior, Bucureşti, 1981;  
  
• Puntea de hârtie, Bucureşti, 1986;  
  
• Frageda fire, Bucureşti, 1990;  
  
• Convorbiri cu idealuri, Bucureşti, 1995;  
  
• Sănii la vremea caiselor, Bucureşti, 1995;  
  
• Toleranţa, Bucureşti, 1995;  
  
• Civilizaţia iubirii, Bucureşti, 1996;  
  
• O şansă la un milion (O întâmplare a omeniei), Bucureşti, 1996;  
  
• Calm, pus deoparte, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 2002. 
  
Horia Gane 
  
* Lumină întârziată, Colecţia Luceafărul, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967 (versuri) 
  
* Dimineaţa noului venit: roman, Cartea Românească, Bucureşti, 1974 
  
* Plante gânditoare, Cartea Românească, Bucureşti, 1977 (versuri) 
  
* Melior, Cartea Românească, Bucureşti, 1981 (versuri) 
  
* Puntea de hârtie, Cartea Românească, Bucureşti, 1986 (versuri) 
  
* Frageda fire, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1990 (versuri pentru copii) 
  
* Elena. Grădinile suspendate ale cuvântului, carte manuscris, 1996 (poem) 
  
* Voi spune îngerilor, Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate a USR, 2004 (roman) 
  
* Rochie de mireasă cu fluturi arămii, Editura Muzeul Literaturii Române, 2006 (roman) Zece mii de cârje  
  
din Puntea de hârtie (1986)  
  
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  
  
Am văzut zece mii de cârje în curtea 
  
unei fabrici de recondiţionare. Zece 
  
mii de cârje într-o zi însorită, cu 
  
lemnul la subsuori lustruit ca razele, 
  
aruncate grămadă. 
  
Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi 
  
cinci mii de oameni ţopăind ca nişte canguri 
  
în aşteptarea cârjelor reparate. 
  
Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste. 
  
Lăcustele chiar poartă căşti şi luptă 
  
la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care 
  
le prindeam in copilărie sărind prin 
  
tranşeele rămase după război şi le-nfigeam 
  
în cârlige — momeală pentru peştii postbelici. 
  
Dar zece mii de cârje sunt o pădure uscată, 
  
prin care un invalid, trecând din două-n două, 
  
poate face o minunată plimbare de cinci mii 
  
de paşi. Zece mii de cârje sunt şi cinci mii 
  
de picioare rămase în cizme şi care, singure, 
  
nu ştiu încotro s-o apuce. 
  
Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate 
  
mărşăluiau viguros purtând căşti şi la şold 
  
baionete. Şi-o pereche de cârje ca de copil, 
  
s-a luat după mine: „Vino cu noi, sau ... !” 
  
Şi eu de spaimă ţopăiam ca un cangur, 
  
şi de teamă mi se făcuse inima cât o lăcustă, 
  
şi nu eram decât un biet peştişor postbelic. 
  
N-am avut încotro: mi-am desprins un picior 
  
l-am trimis la război.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Portret de poet- Horia Gane / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!