Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PORŢI SPRE ETERNITATE 
  
COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC 
  
IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA, LA ZECE ANI DE LA DISPARIŢIE ÎN LOCALITATEA SA NATALĂ „I.C.BRĂTIANU” 
  
Artistul Ionuţ-Cătălin Florea 
  
şi lumea lui, văzută dintr-un cărucior cu rotile 
  
Într-una din frumoasele şi blândele zile ale începutului de Brumar, 2011, mai precis în ziua de 8 octombrie, împreună cu trei doamne de o nobleţe sufletească aşa cum rar întâlneşti în ziua de azi, când totul se rezumă la ograda proprie, am purces să traversăm Dunărea cu nava de pasageri care face zilnic acest gen de curse, până în localitatea C.I.Brătianu, fostă „23 August”, fostă „Zaclău”, prima comună de pe malul celălalt al bătrânului fluviu, aparţinând de Judeţul Tulcea. 
  
Doamnele se numesc: Marcela Mărgărit, cadru didactic la Şcoala Nr. 28 „Mihail Eminescu” din Galaţi, de fapt, sufletul acestei acţiuni comemorative, care a pregătit cu grijă maternă totul, în spirit creştin ortodox, doamna Angela Capră, profesor de pian la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” din Galaţi, Marcela Munteanu, iar de la Centrul Cultural din Tulcea - doamna Xenia Hogea, o persoană remarcabilă care s-a îngrijit de conservarea memoriei acestui tânăr artist plecat prematur dintre noi, precum şi subsemnata care făceam cunoştinţă pentru prima dată cu locurile unde s-a născut şi a copilărit artistul. 
  
Aveam să-l vizităm la el acasă pe artistul plastic Ionuţ Cătălin Florea, mai precis, punctul muzeal care-i poartă numele, de fapt, o casă memorială care-i păstrează bustul în curte şi în câteva camere, lucrări de-ale artistului, docunmente şi obiecte personale. 
  
Aici, aveam s-o întâlnim, cu emoţie firească, pe mama artistului, Ecaterina Florea, venită din Linz, Austria special cu acest prilej.  
  
Ne aşteptau în curte, fiindcă întârziasem din pricina traversării greoaie a fluviului scăzut până sub limita admisă navigaţiei, preotul şi dascălul comunei, încă un viitor preot, locuitori ai comunei aflaţi în vecinătate şi un grup de copii de la Şcoala din sat, „Nicolae Iorga”, dornici să afle cât mai multe lucruri despre consăteanul lor, plecat de aici de la 16 ani. 
  
Aceste imagini ilustrează preţuirea de care se bucură artistul în prezent, în satul lui, în judeţul Tulcea şi cât de cunoscut este el în alte locuri din ţară şi peste hotare, prin expoziţiile personale şi colective organizate. 
  
Curiozitatea tuturor era îndreptăţită. Deşi mai fuseseră organizate în comună activităţi comemorative similare, acum aveau să afle amănunte din viaţa lui, aveau să dea mâna cu mama lui, să viziteze muzeul, să-i privească plini de evlavie şi respect obiectele personale, păstrate cu sfinţenie şi expuse cu dragoste de mama lui în camerele special amenajate. Atmosfera de pietate era aşa de profundă încât puteai auzi aerul cum suspină a toamnă. Nu-ţi venea să atingi nimic, de teamă ca liniştea să nu se sfărâme în mii de cioburi de vitralii şi totul să se spulbere. Am avut senzaţia că pătrund într-o capelă şi primul gest a fost să mă închin creştineşte. 
  
Încă de la primul pas într-una din încăperile memoriale m-a frapat o mică sculptură a fratelui acestuia, Emil Florea, înfăţişând o mână anchilozată, cu degetele strânse într-un spasm împietrit, dar care ţintea în sus şi nu înspre pământ. Cu această mână (stânga) artistul pictase opere nemuritoare care-i supravieţuiesc, cu pensula legată de degetele inerte, surprinse într-un efort aproape supraomenesc de a-şi exprima stările sufleteşti şi preaplinul care s-a revărsat din belşug asupra hârtiei, pânzei, cartonului, lemnului, pietrei. Dedesubtul lucrării era scris: „Mâna fratelui meu” – ceea ce producea un fior de emoţie şi o curiozitate îndreptăţită. 
  
După accidentul survenit la 16 ani, în urma căruia Ionuţ-Cătălin Florea rămăsese paralizat în proporţie de 85 la sută din corp, acesta, în lungile zile şi nopţi de convalescenţă în spitalele româneşti şi austriece, avea să-şi afle vocaţia de artist, începând să împletească nuiele, să picteze pe sticlă, să pirograveze şi să deseneze studii de trup uman şi naturi statice, pe care astăzi le priveam în mărime naturală, originale şi nu copii, la casa memorială. 
  
Nu-mi venea să cred că aici trăise un copil supradotat cu un talent ieşit din comun care dăruise ţării şi lumii cca. 1000 de lucrări şi avusese expoziţii personale în multe ţări. Posteritatea avea să dovedească faptul că talentul băiatului nu era doar o părere, doar o iluzie sau o fantezie, ci un fapt real, un izvor tămăduitor din care puteau să se adape însetaţii în înflămânziţii de frumos şi de artă adevărată. 
  
Cele 5-6 camere care alcătuiesc complexul muzeal sunt pline de asemenea lucrări şi de prelungirile lor în timp, respectiv de lucrările copiilor care-i continuă opera, cu mijloacele lor de acum, în urma concursurilor de desen, acuarelă şi pictură „In memoriam” organizate în mai multe localităţi ca şi la biblioteca „Nicolae Iorga” din localitatea natală, fie de ziua lui de naştere, fie în ziua comemorării lui sau cu alte prilejuri. 
  
Ceea ce am constatat imediat când am sosit la faţa locului, a fost faptul că amintirea lui era mai vie ca oricând, deşi trecuseră peste 10 ani de la dispariţia lui fizică (7 mai 2001), şi că toţi cei care l-au iubit şi respectat, îi perpetuează amintirea şi-i cinstesc memoria, fiind într-un fel mândri că localitatea lor pescărească de la malul Dunării a dat lumii un artist viguros, sensibil şi talentat care le-a dus faima peste mări şi ţări. 
  
Pe un perete era prins tricoul lui de lucru din atelier, păstrând – uscate – culorile şterse din pensulă, ca nişte semne ezoterice pe care doar cei dragi ştiau să le descifreze. De asemenea, masa lui de lucru în care-şi încerca penelul şi vopselele se păstrează, aşa cum el le-a lăsat. Mici obiecte personale, telefoane mobile, amintiri, mici sculpturi, cataloage, reviste, diplome, legitimaţii, medalii, arhiva personală a tânărului artist, albume româneşti şi străine, în care apăruse, fotografii alb-negru şi color din scurta dar intensa lui viaţă artistică, încă de la vârsta fragedă. 
  
Mama şi fratele lui tezaurizaseră totul cu sfinţenie şi iubire. 
  
Slujba de pomenire s-a desfăşurat în curte, lângă bustul artistului iar copiii au stat încremeniţi şi emoţionaţi pe toată durata citirilor sacre dar şi a evocării personalităţii artistului de către subsemnata. 
  
După rânduiala creştinească, fiecare participant a primit colăcei, cozonac, fructe şi bomboane întru pomenirea tânărului şi au spus un creştinesc „bogdaproste” şi „Dumnezeu să-l odihnească!” 
  
Totul a fost învăluit într-o lumină de toamnă blândă şi într-o atmosferă de pietate şi dragoste negrăite. Duhul Sfânt lucrează prin oameni de suflet care ştiu ce înseamnă o pomenire. Şi Marcela Mărgărit este o astfel de persoană care cinsteşte memoria celor plecaţi dintre noi. 
  
Am admirat „Portretul toamnei” – văzut prin ochii lui Ionuţ-Cătălin Florea, într-o paletă coloristică vie dar blândă, aşa cum e cu adevărat acest anotimp îmbelşugat. 
  
Sensibilitatea artistului şi-a pus amprenta în tablourile sale florale sau în suita „Forme şi culori” executate în tehnica acrilului.  
  
A fost o după amiază de neuitat. Spritul tânărului Ionuţ-Cătălin ne-a însoţit multă vreme, la plecarea spre bac şi un timp după întoarcerea acasă, cu sufletul arzând încă de dorul “acelui ceva” plăpând, înaripat şi sacru, care nu poate fi atins decât cu sufletul minţii. 
  
Am plecat cu jindul, dar şi cu nădejdea că mă voi întoarce în acest loc liniştit, cu mireasmă de smirnă, în care duhul artistului respiră o dată cu cei prezenţi. Era aproape seară. Ne-am promis că ne vom mai aduna sub veşmântul Artei, de câte ori va fi nevoie, alături de alţi şi alţi admiratori, cunoscători sau nu, dar deschişi sufleteşte pentru a ne aminti de un copil plecat din sat la 16 ani, dispărut prematur la 26 de ani, care a lăsat o avere spirituală culturii române, intrând astfel în galeria marilor spirite universale. 
  
CEZARINA ADAMESCU, 
  
redactor Agero-Stuttgart 
  
9 octombrie 2011  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (articol de Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!