Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

O lume cu razboaie, morti, minciuni, bani, coruptie, tragedii umane
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O LUME CU RĂZBOAIE, MORŢI, MINCIUNI, BANI, CORUPŢIE, TRAGEDII UMANE  
 
Nu sunt antirus, ci proadevăr. Urăsc însă postura de pion de manevră. Iată de ce după tragedia petrecută la 50 km de Doneţk, am închis televizoarele şi am refuzat, preţ de câteva zile, să citesc presa, print sau online. Vreau să văd dincolo de vârful stiloului. Asta pentru că un om de presă este interesat de cauze, pentru a înţelege contextul sau evenimentele, la fel ca un istoric. Vroiam să rămân cu părerile mele, să-mi discern gândurile, pentru a vi le prezenta abrupt, aşa cum sunt. Comentez ceea ce gândesc şi ceea ce simt cu adevărat. Dreptul meu este să mă feresc de nebuni. Mai ales că ne aflăm în mijlocul unui război informaţional, de aceea este cazul să discernem adevărul de minciună.  
 
CARTEA ALBASTRĂ E ROŞIE PENTRU UNII  
 
În cursa care zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur erau 298 de oameni. Diverşi ca profesie. Unii dintre cei din zborul MH17 mergeau spre vacanţa lor în paradis când s-au prăbuşit din cer în iarba murdărită de războiul din estul Ucrainei. Printre ei, mai mulţi copii şi trei bebeluşi, fără nici o vină, nici măcar imaginară. Nu sunt singurii din generaţia lor. Am mai consemnat copii ucişi în Gaza, băieţi gazaţi în Siria, adolescenţi prizonieri în războaiele drogurilor din America de Sud, 300 fete răpite în Nigeria de islamişti sau pe Malala, fata pakistaneză împuşcată pentru că voia să înveţe. În avion se aflau, de asemenea, aproximativ 100 specialişti în domeniul cercetării SIDA care mergeau la Melbourne, în Australia, la Conferinţa Mondială AIDS. Printre ei se afla şi cercetătorul olandez Joep Lange, în vârstă de 59 de ani, un fost preşedinte al Societăţii Internaţionale privind SIDA (IAS), şi Glen Thomas, 49 de ani, un purtător de cuvânt al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii-OMS. Sunt multe tragedii peste care poţi lăsa cortina prin apăsarea unui banal buton de telecomandă. Dacă nu eşti în focul problemei. Politica de învinuiri reciproce ascunde incompetenţa umană a unor oameni puşi să facă ceea ce nu sunt în stare să fie. Slavii sunt o rasă greu de înţeles pentru logica latină şi propaganda KGB e ”magnifică” din nou, proaspătă cu ştiri de genul că avionul transporta oameni déjà decedaţi şi alte baliverne siberiene. Oricum ar fi fost, rebelii vor fi scoşi vinovaţi fiindcă nu au nici un stat. Republica Donetk e o hârtie, nu e faptică. Nu au nici o convenţie de război şi pace cu nimeni şi scapă ”nevinovaţi”. Cine să-i condamne? Justiţia internaţională nu ajunge acolo şi ruşii ştiu asta. Iar dacă e o bâlbă ucraineană, poate e un semnal că sunt ucraineni, deci nu ruşi. Ruşii nu se bâlbâie niciodată, poate de aceea sunt atât de cruzi. Cert este că - după umilele mele cunoştinţe tehnice – un avion aflat la înălţime de croazieră nu poate fi doborât cu lansatoare de umăr. Vinovaţi sunt europenii, mai ales cei care contează, germanii şi francezii, cum vinovaţi sunt americanii. Şi unii, şi ceilalţi, n-au făcut – de la începutul conflictului – decât să dojenească pe ruşi. Să înşire principii, privind în altă parte. Cei cu carnagiul din Ucraina, am vaga senzaţie, că sunt aceiaşi care au intrat cu avioanele în turnurile gemene de la New York sau care au aterizat şi s-au volatilizat în Pentagon. De aceea, mulţi spun c-am trăit un al doilea 11 septembrie, când au murit 3000 oameni, cam tot câţi militari americani au murit în atacul japonez de la Pearl Harbour. Cei curaţi şi cei nevinovaţi plătesc cu viaţa, iar cei fără scrupule se folosesc fără să clipească de moartea lor, pentru a trage foloase de orice natură. Halal ţara lui Taras Bulba.  
 
O rachetă a doborât avionul malaesian de pasageri într-o zonă controlată de separatiştii pro-ruşi din estul Ucrainei. Acum au murit 298 oameni nevinovaţi, iertaţi-mi repetiţia voită. Dacă înregistrările serviciilor secrete ucrainene sunt veridice, în sensul că bateria de rachete BUK, care poate lovi până la 49.000 picioare, a fost livrată de Rusia cu echipaj, atunci Rusia este principalul vinovat. Aparent cu câteva ore înainte tot pe acolo a zburat şi avionul lui Putin. Poate făceau ăia o nefăcută şi îl dădeau jos. Clar e doar un lucru: Ucraina este victima Marilor Puteri. Nu contează cine a tras în avion, armata ucraineană sau forţele de apărare ruse. Cum, fiind zonă de conflict, era de datoria ucrainenilor să restricţioneze în acea zonă traficul aerian civil şi asta nu s-a întâmplat. Şi compania aviatică este vinovată pentru c-a preferat traseul mai scurt cu toate că era bine ştiut că este spaţiul aerian al unei zone de conflict. Când se întâmplă astfel de situaţii, sunt văzute mai mult ca ”omor din culpă”, decât crimă de război, iar cel care dă ordinul are răspundere şi mai mare decât cel care ”a tras”. Miile de comentatori însă nu spun nimic de cele două aeronave militare care au zburat împreună cu cursa aeriană malaeziană deasupra Donetsk-ului. Poate vorbim aceleaşi gânduri, dar cu alte vorbe. Aici nu e vorba însă doar de un Ivan ameţit uşor de vodcă. Care trage din greşeală amestecată cu prostie. Deşi, ca să mânuieşţti un armament atât de complicat, îţi trebuie un dram de minte şi un ordin. Mai ales ultimul. Întâmplările au, sub aparenţa lor de întâmplări întâmplătoare, dedesubturi bine legate, consolidate, ticluite. Acum toată lumea dă vina pe toată lumea. A început distrugerea probelor. De pildă, sunt curios dacă la anul mai merge Schroeder la Leningrad să sărbătorească aniversarea lui Vladimir Putin. Un Putin care prost nu este să facă aşa mare prostie să doboare avionul la graniţa Rusiei cu Ucraina.  
 
REMEMBER  
 
30 septembrie 1938 – acordul de la Munchen cu Hitler.  
 
Februarie 1945 – acordul de la Yalta cu Stalin.  
 
Iulie 1979 – începutul finanţării mulahilor lui bin Laden.  
 
1988 – un avion iranian de pasageri e doborât de americani în Golful Piersic. Nimeni nu a aflat dacă a fost un act de terorism sau o greşeală militară.  
 
Martie 2014 – ochii închişi la anexarea Crimeei de către Putin.  
 
17 iulie 2014 – un avion de pasageri a fost doborât deasupra unei regiuni din inima Europei în care unor nebuni înarmaţi de ruşi li s-a permis să se joace cu rachete. Acum rebelii beţi fură din bagaje şi trag focuri în aer.  
 
PISICA MOARTĂ DIN CURTEA VECINULUI  
 
Cred că nu-i de şagă cu Democraţia. Simt pericolul. Ceva se petrece şi stă să vină peste lume. Iar noi, în loc să râdem pârâitor, trebuie să luăm minime măsuri. Deja ne simţim singuri şi trădaţi. Miza evenimentelor din Ucraina este întreaga planetă. Orice conflict armat are ca scop omorârea a câtor mai mulţi civili nevinovaţi. Nu există inocenţi. Toţi sunt vinovaţi. Ucraina a ajuns un sat fără câini, Crimeea a fost anexată din varii motive, Ucraina a rămas fără gaze şi posibil şi Europa, la iarnă, plus că există un război fratricid în sud-estul Ucrainei. Nu ştim pe bune nici cauzele pentru izbucnirea acestui război, cine şi de ce îl finanţează, cauzele pentru care Europa este în scădere economic, la fel şi Rusia. Toate au o explicaţie în substratul prăbuşirii acelor nefericiţi. Ucraina a fost parte din Rusia, iar ruşii au dreptul să devină autonomi, mai ales în teritorii unde sunt majoritari. Rusia are mai mult drept să intervină în Ucraina, unde este un preşedinte ”chocolate king” decât UE şi NATO, iar SUA nici pe departe. Rusia a înarmat ruşii din estul Ucrainei cu armament greu, în ideea creării unei noi Transnistrii cu care să şantajeze, ca în cazul Basarabiei, statul ucrainean. Dar derbedeii coordonaţi de Rusia au fost scăpaţiI de sub control. Nu trebuie omisă reacţia slabă a lui Obama. În seara în care întreaga lume privea şocată tragedia din Ucraina, premierul Netanyahu, iscusit, a declanşat ofensiva terestră în Gaza. Ni se refuză informaţiile cum se poate declanşa o ofensivă atât de rapid, pentru că nu afli de eveniment de la televizor şi în următoarea secundă declanşezi operaţiunea. În fond, ce voiaţi să facă după ce Hamasul a refuzat pacea propusă de fraţii egipteni? Nu Hamasul a refuzat pacea, ci stăpânii care-i finanţează şi înarmează. Iranul, în principal, care nu doreşte ca Egiptul să dobândească o poziţie importantă în negocierea păcii. Palestinienii din Gaza au devenit prizonierii Hamasului, din păcate. Abbas rămâne un simplu nene care are opinii, nu putere. Şi în aceste condiţii, nu ai ce negocia cu domnia sa. Desigur, este regretabil că mor civili palestinieni nevinovaţi, trebuie să nu fii OM ca să nu recunoşti asta. Dar trebuie să nu fii OM să nu recunoşti şi tragedia celorlalţi. Netanyahu are de apărat o ţară şi, spre deosebire de oficialii ucraineni, nu crede în garanţiile altora, chiar dacă sunt bine plătite. Rezolvarea conflictului, oricare ar fi ea, nu se poate produce decât în urma unui conflict lămuritor între Israel şi Iran. Că nu poţi ignora cauza la nesfârşit. Sunt mulţi cei care susţin că sutele de rachete Hamas lansate către Israel nu fac victime. Da, aşa este, dar la cinci sute de rachete Hamas, scutul anti-rachetă israelian lanseză cinci sute de rachete pentru anihilare. Câţi bani costă această apărare? Cine profită? Nu ar fi mai indicat să bombardezi Fabrica, recte Iranul?  
 
Plus că britanicii au semnat împreună cu Franţa, Rusia şi Ucraina în ‘92 un acord prin care îi garantau Ucrainei integritatea teritorială în schimbul renunţării la armele nucleare. Ucraina a pierdut teritorii, primind comunicate şi regrete, iar britanicii i-au ajutat pe ruşi să i le ia. În realitate, UE nu vroia decât încă o nouă piaţă de desfacere şi de forţă plătită prost, cum sunt românii. Au rămas fără Crimeea şi probabil vor rămâne şi fără altele. SUA cel puţin e gata să trimită trupe în orice colţ al lumii, dar pe tarlaua lui Putin nu se bagă, cum nu s-a băgat nici în Georgia. Două nave leşinate în Marea Neagră nu reprezintă trupe, ci turişti. Dacă americanii continuă cu planul lor, aceasta va fi doar o etapă. Fără efort, vă reamintesc că toate revoluţiile de prin Rusia din ultimii 25 de ani au fost finanţate de la Washington. Soarta lumii stă în forţa malefic îngheţată de sub nivelul de vedere al capului de locuitor. NATO s-a extins spre vest fiindcă vrea cu disperare resursele Rusiei. ONU este mort din născare, n-avem ce să-i reproşăm. În această expansiune a nebuniei, România are ghinionul să se afle exact unde nu trebuie. Potriveala dracului, un şah geopolitic. Când ne vor invada ruşii, ne vom apăra cu praştiile şi ei vor face ce au făcut ai noştri când au trecut Nistrul şi ne-am dus pe teritoriul lor, alături de fascişti. Europa depinde de gazul rusesc, fiind amăgită de atitudinea paşnică a lui Elţin, americanii nu pot să-şi asume riscul declanşării unui război mondial devastator. Pe de altă parte, Ucraina este un stat hibrid. Singurul motiv pentru care încă mai există este frica de a nu se crea un precedent de modificare a graniţelor. Catastrofa aceasta ar trebui să determine toate părţile să negocieze o soluţie de compromis cât mai repede posibil. La noi, greşelile din istorie se plătesc aspru. Este posibil ca atâta să poată neamul ăsta şi vom plăti aspru pentru greşelile trecutului, căci e doar o chestiune de destin. Mi se pare însă că este doar preambulul unui război ceva mai rece decât ultimul şi în care se vor crea nişte sfere de influenţă, care mai de care mai nefaste. Cu actuala clasă politică suntem ţinte sigure pentru orice hienă planetară, fie ea de la apus sau răsărit. Există teama că ne putem prinde-n horă cu cine are interesul să destabilizeze atât Europa de Est, cât şi Orientul Apropiat. Unchiul Sam – curat murdar, coane! - are picioare scurte, dar mâni ale naibii de lungi. Iar fraţii noştri în ortodoxie, ruşii, nu ne înapoiază cele 92 de tone de aur din tezaurul românesc.  
 
NU EXISTĂ PROBLEMĂ FĂRĂ REZOLVARE  
 
Tragedii se mai întâmplă. Uneori, lucrurile tragice se întâmplă şi pentru că nu ne pasă la timp de tragediile care se întâmplă tacit lângă noi. Diavolul se ascunde în detalii. Este uşor să arăţi cu degetul într-o parte sau alta, aruncând acuzaţii bazate doar pe preferinţe politice sau economice. Nu mai suntem în secolele în care ne făceam dreptate cu bâta în mână. Nu mai e timp. Când războiul vine la uşa noastră, căutăm încă vinovaţi. Hai să ne uităm în oglindă şi vom vedea vinovaţii. Dar nu prin fraze lacrimogene aflăm adevărul şi facem o lume mai bună. Este momentul ca raţiunea să se trezească şi să acţioneze ferm pentru oprirea spiralei absurde a noului Război din ce în ce mai Cald. Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nici europenii, nici americanii nu au avut şi nici nu au încă soluţii. Lumea a înnebunit, nu mai are răbdare şi vrea să ştie cine a dat cu piatra în vrabie. Degeaba suntem şocaţi de ceea ce ni se întâmplă, dacă ne complacem în aceeaşi mizerie. NOI suntem cauza tuturor relelor care ni se întâmplă. Filozofia din spatele terorismului e complicată. Cum fericirea nu este o vină, dimpotrivă. Suferinţa inocenţilor este întotdeauna îngrozitoare. Trăim într-o lume în care de fapt supravieţuiesc cei puternici. Ceilalţi negociază cu ei, atât cât pot, cu ce resurse pot. Deşteaptă-te române, dacă de bună voie nu ai ales s-o faci. Subsemnatul – lucru la care vă îndemn şi pe dumneavoastră - declară război industriei de armament. No more comment.  
 
Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMŞA, Universitatea ”Apollonia” Iaşi  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
O lume cu razboaie, morti, minciuni, bani, coruptie, tragedii umane / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1298, Anul IV, 21 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!