Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

UN ELEGIAC DEMN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

UN ELEGIAC DEMN Despre Vasile Burlui nu ştiu prea multe. De a lungul anilor, mi au trecut prin preajma auzului mediatic câteva veşti generate de varii întâmplări din lumea universitară ieşeană. Dacă mi amintesc corect, veştile erau într un timp de rău, în altul de bine şi tot aşa, într o alternanţă devenită specifică pentru media românească – scrisă, văzută sau vorbită din om în om. Mai ales când vin dinspre spaţiile universitare, veştile nu prea merită crezare, nici cele bune, din păcate, nici cele rele, din fericire. În spatele lor sunt, deseori, interese, intrigi, grupări şi competiţii interne pe care nu le poţi niciodată cunoaşte cu deplină obiectivitate. Recunosc că nici despre poezia universitarului ieşean nu ştiam mai mult. În ultimii ani m am dedicat mai degrabă cercetărilor de istorie literară decât sincronizării receptive cu literatura con­temporană. Mi a vorbit despre ea mai întâi un e mail, compus cu aristocratică eleganţă chiar de autorul ei, care mă ruga politicos, în urmă cu câteva luni, să citesc un „manuscris” şi, dacă mi se pare interesant, să prefaţez volumul în care acesta urma să se transforme. L am citit, mi s a părut interesant şi scriu aceste rânduri, prefaţatoare (sau nu), cu credinţa că distanţa faţă de omul social şi omul poetic Vasile Burlui îmi asigură o poziţie critică aproape ideală faţă de literatura pe care o scrie. Aşa încât, voi spune de la început că Vasile Burlui este un poet experimentat, cu o bună ştiinţă a cărţilor clasice şi adevărate de poezie, dar şi a unei întregi istorii a culturii (şi a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri şi mitografii, integrate în propria existenţă – sau poate validate de ea –, reconstruite în datele vieţuirii contemporane şi, în sfârşit, poetizate cu sens. Unul dintre ele este, de altfel, spirit tutelar al acestor poezii, umbră de lumină aruncată dintr un trecut al marilor cuvinte şi fapte înspre un prezent care îl necesită: Aşur – zeul protector al uneia dintre lumile mari şi de demult, invocat în poemul care dă şi titlul volumului ca ultimă instanţă ale cărei puteri mitice sunt apte să susţină şi să valideze o existenţă aflată la răscrucile îndoielii, ale creaţiei, ale credinţei: „Te nchini din nou la zeităţi păgâne/ Când hieroglifa cărţii pare mută,/ Când adevărul nevăzut rămâne,/ Iar cerul înstelat refuză, nu te ascultă.// […] Atunci rămâi uimit privind în jur/ ªi nu nţelegi nici ordinea din stele,/ Te prosternezi în faţa zeului Aşur/ ªi cauţi îndrep­tarul vieţii între ele”. Sensul căutat, aici şi în alte poeme ale lui Vasile Burlui, este substanţialitatea primă, primordialitatea esenţială (apa, focul, pământul, vechimea dinaintea vechimii?) identificată în cele din urmă, firesc, în cuvânt. Dar, fapt constant în versurile acestui volum, adevărul apare rareori în ipostaze axiomatice. Mai înţelept este, pare a sugera poetul, să se înfăţişeze în veşminte dubitative. Astfel sunt, de fapt, şi „interogaţiile” lansate de poezia lui Vasile Burlui: adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice şi rostite cu plecăciunea umilă a înţeleptului care crede tot atât cât se îndoieşte şi lasă în dâra de final a oricărei propoziţii câteva puncte de suspensie reflexive. Temele pe care le frecventează, cu o aleasă maturitate poetică, în această carte trec toate, chiar dacă nu totdeauna identificate prin asemenea semnalmente formale evidente, prin această paradigmă raţională şi existenţială: iubirea, neliniştea metafizică şi cea pămân­tească, târziul, istoria mare şi cea măruntă sau ascensiunea cosmică şi întoarcerea descendentă spre adevărul simplu şi fragmentar al omului, ca în excelenta Revelaţie, dinspre finalul volumului („N ai unde să mai cauţi când cartea este strâmtă,/ Obloanele sunt trase şi nimeni nu răspunde,/ Dar mai presus de toate, când creanga este frântă/ Zadarnic strigi în noapte căci totul ţi s ascunde!// […]Adevărului, din cioburi nu i poţi clădi întregul,/ El însuşi hăituit ca frunzele din pom./ Nu l vei afla pe Demiurg privind aisbergul,/ Încearcă să te ntorci din nou la Om!”). Poate ceea ce contează mai mult în poeziile lui Vasile Burlui este emoţia netrucată pe care o trăieşte în mod autentic, de multe ori în vibraţia unui dramatism înalt, şi pe care reuşeşte să o aşeze în cuvinte care pot, mai întâi, să se deschidă pentru a capta această emoţie şi ştiu mai apoi să o facă transmisă şi să o facă înţeleasă oricărui cititor cu o minimă sensibilitate atentă. Imaginea creată bate deseori la porţile lirismului natural şi memorabil, ca în Paris („Noaptea spală/ Stelele cerului/ În apele Senei./ Mă întorc/ Cu faţa spre plus infinit./ Ce albi şi ce frumoşi sunteţi!”), Sicut candela ardens („Când Oul Universului s a spart,/ Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare”) sau Când voi pleca („În seara diafană, pe când oprit din mers/ M oi spânzura de ramul unui vers!”). Din toate aceste piese, curgând spre elegie, răzbate imaginea unui poet care suferă profund, dar reţinut şi cu demnitate. Mă întreb, citind acest volum, unde îşi găsesc locul versurile lui Vasile Burlui în poezia românească. Poetul, desigur, nu este un refor­mator, un inventator de limbaj sau un iubitor de mari cutezanţe tematice. El este mai degrabă un continuator, în linia unor filiaţii pe care le aflu în câteva momente vechi şi mari ale liricii româneşti. Prozodia lui, de pildă, de acolo vine. Nu are perfecţiunea versului mace­don­skian, dar aduce în contemporaneitate sunetul curat al acestuia, nu atinge performanţa ruperilor de ritm argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine. În literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturaleţea versului şi a simţirii din care se făcea cândva poezie autentică. Andrei Grigor  

Referinţă Bibliografică:
UN ELEGIAC DEMN / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!