Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014        Toate Articolele Autorului

La Vasile Burlui scrisul vine ca o forma de manifestare a interiorului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POMPILIU COMŞA  
  
La Vasile BURLUI scrisul vine ca o formă de manifestare 
  
a interiorului 
  
Apărute anul trecut la Casa Editorială Demiurg şi Editura Apollonia, ambele din Capitala Moldovei şi totodată Capitala Culturală dintotdeauna a patriei mele, volumele semnate de prof.univ.dr. Vasile BURLUI, cuprind texte remarcabile prin modul relatării direct şi firesc, cu o curgere lină, adecvată crontotopului povestirilor. Filonul principal este postulatul credinţei ortodoxe. Poemele sunt un amestec original de teme creştine cu arhetipuri naţionale, aşezate într-o geografie interioară populată cu imagini de suflet. Versurile surprind mai ales prin ritmul şi măsura lor, elemente orchestrate, în cel mai fin acord, cu o lume sacralizată. Mărturisesc însă că îţi trebuie o anumită disponibilitate sufletească să citeşti versurile lui Vasile BURLUI. La fel ca pentru o cuminecătură. 
  
Nu vreau să fiu un interpret burluiggerean recurent, ci doar un analist dublat de un degustător de poezie bună. Profesorul de mare valoare ştiinţifică se vede din prima că este criticul său cel mai neîndurător din felul în care decide să îmbrace cuvântul. Textele lui transmit instantaneu mesajul. Mi-ar fi plăcut să resping argumentul conform căruia poezia ar fi trebuit să se bazeze pe o experienţă de viaţă relevantă în acest sens. Dar în cazul celor două volume, ''Concert melancolic'' şi ''Philemon şi Bancis'', tocmai aici este clo-ul. Rimele sunt intersant aşezate, tenta viscerală a poeziei fiind prinsă bine în forma pe care o alege autorul. Textele sale par hipnotice, sunt un joc frumos. Fantezia debordantă şi minuţiozitatea cu care sunt tratate detaliile creează o atmosferă bună. Este prezentată o lume de simţuri estompate: ''La plecarea ta,/Cerul şi-a închis pleoapele'' (A fost odată ... '', Concert melancolic, pag. 15, sau ''De ce-ţi sunt ochii trişti, prinţesa mea tăcută?/Doar ştii că te iubesc ca-n seara diafană!'' (Margine de vis, Philemon şi Baucis, pag.22) 
  
Fiecare poet contribuie cu un vers la cartea unică, acea carte pierdută a lui Dumnezeu, de care aminteşte Borges. Poezia sa e bine structurată în timp şi spaţiu având reală valoare artistică. Vasile BURLUI, care posedă pare-se o maşină de scris, îşi dă întâlnire cu cuvântul nu în matricea formativă a acestuia, în limbă, ci într-un loc al plecărilor succesive, în limbaj: ''Ca Moise, Doamne, eu te-aş fi slujit/Pe Muntele Sinai, urcând cu greu./Pământ făgăduit eu n-am râvnit,/Ci numai Izbăvirea sufletului meu'' (Ca Moise-Concert melancolic, pag.38). E ca o poveste scrisă în versuri, o poveste de dragoste. Poetul îşi revendică singurătatea ca un ecou răsfrânt al acestei singurătăţi nevoite, iar adâncul de sine capătă forma semnului de întrebare. Are mai exact un fel original de a se raporta la realitatea trăită, iar experienţa este o epuizare completă a trăirii. Regăsim forme de purificare, dar şi o povară ontologică. O superbă felie de poezie autentică am găsit în finalul ''Copiilor noştri'' la pag.30 din ''Philemon şi Baucis'': ''Şi ultima dintre înfrângeri mi-o asum-/Dac'am avut răgaz doar pentru plângeri/Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!'' 
  
Toţi avem dreptul la opinie/scris/citit. Fiecare îşi găseşte universul în creaţia fiecărei creaţii, deoarece în cuvântul visat sălăşluieşte fiinţa doritoare să iasă la lumină şi să retrăiască în cuvântul propriu care se întrupează în metaforă. Poeziile lui Vasile BURLUI se remarcă prin substanţa narativităţii şi prin expresia concentrată a discursului, în fie, printr-un ermetism al imaginilor bine dozat, provenit din condensarea la maximum a sintaxei. Poemele sunt dense, omogene, comunicând o tensiune egală, fără monotonie totuşi. Profesează un lirism mesianic, oracular în sensul bun, rostirea are strălucire şi densitate, interferând metafore şi imagini antologice, inclusiv sugestii biblice. Confesiunea în substanţa intimă a poemelor este o reflecţie lirică, bine structurată şi organizată, având o forţă de persuasiune indiscutabilă: ''Mă sugrumă noduri şi-s răstignit pe carte'' (Sisif, ''Philemon şi Baucis'', pag.46. Cuvântul purifică realul, redându-i lumina, demnitate şi credibilitate, tot aşa cum apa şlefuieşte piatra până la reflexul de diamant. Lectura este alertă, volumele susţinându-se pe nişte planuri cinematografice. Personajele nu sunt multe, doar o iubită şi partenerul ei, tipologia lor fiind uşor de ghicit. Sunt trăiri metaforice tip jurnal, aflate în tensiunea dintre concept şi imagini, poezia dezvăluind, de fapt, o vibraţie mai adâncă, între spirit şi mediul înconjurător. Sunt poeme de o voluptate controlată cu o reflecţie ce ne revelează o inteligenţă lirică. De fapt, putem vorbi, fără teama de a greşi, de o confesiune cu un ingenios scenariu liric: ''Cum nu ştim anul, ziua, locul prea precis/Împachetează, scumpo,vis cu vis!/Să iei toate speranţele cu tine-/Ne-om aşeza în Orion şi va fi biner!//Dar mai ales, aş vrea s-avem cu noi,/Un dram din clipa ce-am trăit-o amândoi./Şi dacă universul se destramă-/Noi suntem, în vacanţă-nu-i o dramă!'' (Vacanţa cea de pe urmă, ''Philemon şi Baucis'', pag.53).  
  
Cititorul se poate hrăni în oricare moment ala lecturii la nivel psihic. Forma textelor se pliază în sine pe o mare poveste de iubire, întreruptă de valurile vieţii, dar neterminată. Ea este nucleul unei poezii care se înalţă şi pătrunde şi mai ales merită să rămână. Textele impresionează atât din punct de vedere descriptiv, cât şi ca temă propusă. Jocul cu note ascunde jocul lumii. Poeziile sunt polivalente, încărcate de simboluri foarte dense, ceea ce nu este un lucru rău. Vasile BURLUI a reuşit să cuprindă inefabilul în sine, doar în câteva cuvinte. Atmosfera e bine realizată, se poate interpreta simbolic şi pshianalitic, întrucât predispune la meditaţie. Sunt, de fapt, poezii de meditaţie asupra culturii eului şi rostul în lume. Tema lor este îmbrăcată foarte bine în cuvinte şi trăiri din cele mai simple şi mai personale. Se poate vorbi chiar despre dedublarea în celălalt a celor două personaje centrale. Sunt segmente simbolistice care deschid sfera interpretărilor în toate textele, care nu se pierd în pix ca la alţi slujitori ai condeiului, precum şi o virtuozitate artistică şi stilistică. Spre exemplificare, iată una dintre preferatele analistului de ocazie, poem dedicat Prea Sfinţitului Ioachim Băcăoanul: ''Mă urc cu greu pe stâncă, pe stânca colţuroasă/Ce-mi sângeră genunchiul şi coasta mi-o apasă./Lipit de stânca rece, când am pornit an-seară/Am priceput că-s una cu piatra solitară.//Întins pe stânca rece privesc spre tot înaltul/Şi cred că printre aştri, eu zbor ... sau poate altul!/Mă prind cu două braţe în Orion, de stele/Şi obosit mă sprijin şi-s risipit în ele.//Acum când după veacuri pe creste am ajuns/Întreb şi întrebarea e fără de răspuns/De ce ne rupem carnea şi haina sfâşiem/Dorind un strop de raze pe frunte să-l purtăm?//Oare astăzi când pe culme mă plimb în Elizeu/Am înţeles că miza e doar un curcubeu,/O şubredă himeră din raza de lumină/Ce-ncununează cerul după o zi senină'' (Curcubeul, ''Philemon şi Baucis'', pag.48). 
  
Sunt texte în care obişnuitul şi neobişnuitul îşi dau într-un mod cât se poate de armonios mâna, ştiind să conducă povestea fantastică, având chiar puterea de a fantaza şi de a fi şi autobiografic în acelaşi timp, ceea ce dă un anumit farmec textului. Meritul este acela de a nu enunţa, ci pur şi simplu de a sugera conflictul eu-rilor, bine conturat. Poate până la urmă, trebuie să suportaţi şi teoria mea, viaţa este trăibilă în frumos. La Vasile BURLUI scrisul vine ca o formă de manifestare a interiorului, iar poezia de notaţie are o simplitate năucitoare care vine din profunzimea sufletului. Textele sunt la ele acasă, unde nu ai voie să strecori un vârf de ac. Viziunea cu versuri a creatorului este o reuşită. Poemele-mărturisi sunt scrise cu o sinceritate amară şi cu o simplitate esenţializată. Sunt poezii întregi, cu înţeles adânc, cum este această superbă ''Viaţa ca un teatru'' dedicată D-nei dr. Nelly Nazarevici: ''Teatrul este gol şi-afişele sunt rupte/De pe pereţi privesc figurile trecute/Şi praful se aşază la stal şi la balcon/Orchestra nu mai cântă şi nu mai are ton,//Iar scena e pustie şi scândura e ruptă,/Cortina strâmb atârnă şi sala este mută./Din când în când mai cântă o pasăre prin pod/De crezi că e paiaţa cu râsul său nerod.//Şi personagii-umbre se mişcă fără rost/În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost/Fantomele s-adună şi se despart în grupuri/Regizorul lipseşte-el, meşterul de trucuri.//Şi şoapte şi foşniri se-aud dinspre cabine/Dar Hamlet, prinţul înnegurat, nu vine./Doar vântul se strecoară prin geam şi prin perdele/Ofelia-i o umbră împresurată-n ele.//Nici Richard nu apare nici alte personagii/Care-au vibrat o lume sau au produs carnagii./ Costumele aşteaptă un vechi sau nou actor/Să scuture iar praful din sufletele lor.//Şi doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal/Aplaudă actorii, în gând, veniţi la bal./Închipuind că teatrul e viu şi că lucrează/S-aşază confortabil în scaun şi oftează''. Aşa-i că v-a plăcut? Adăugaţi la această compoziţie şi excepţionalele, uneori, ilustraţii semnate de Liviu SMÂNTÂNICĂ şi veţi obţine reţeta fericirii. 
  
Este poezia unei stări de graţie, în faţa transfigurării lumii, naturii, iubirii, o poezie organică cu texte citibile, lucru rar astăzi, atrăgătoare, o poezie directă, esenţializată, în care trăirea intensă reprezintă o realizare, conştientizarea distanţei faţă de Dumnezeu dând, de fapt, o apropiere mai mare faţă de Creator, textele cu forţă fiind dominate de un aer de religiozitate, au rezonanţă cerebrală şi estetică. Relaţia Dumnezeu-om, creator-operă, bine pusă în text, ocoleşte chiciul, în ciuda faptului că ideea este superuzitată. Pregnant este lirismul care ajunge la o cotă cu care te prinde. Am senzaţia că Vasile BURLUI a mizat pe această haină comună din poezia sa, mai ales că pentru a-şi atinge scopul foloseşte jocurile captivante de cuvinte. Place cursivitatea firească, apetitul pentru detaliile semnificative, reieşind texte literare de excepţie. Pare filmarea unei dragoste literare şi nu numai de excepţie, mai ales prin semne care dor, dar chiar şi bucură în acelaşi timp. Interesant mi s-a părut şi modul de alunecare a imaginilor, aglutinizând efecte, dar creând şi multă senzualitate. Per total, mult joc şi lirism, deoarece Vasile BURLUI deţine instrumentele necesare pentru a scrie o literatură bună, poeziile sale rămănând în mintea cititorilor ca o rană vie, sentimentul de neîmplinire fiind acutizat până la extrem. Cele două volume prezentate în analiza noastră îşi găsesc diferite chei de interpretare, cuvintele par bibelouri, iar acumulările de verbe creează o tensiune benefică, pentru ca finalurile să deschidă aşa cum la alţi poeţi închid poezia. Şi o concluzie: chiar Vasile BURLUI poate scrie aşa cum scrie Vasile BURLUI. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
La Vasile Burlui scrisul vine ca o forma de manifestare a interiorului / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!