Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

5 OCTOMBRIE-ZIUA MONDIALA A EDUCATORULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
5 OCTOMBRIE-ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORULUI 
  
OBIECTIVE ŞI PLAN DE ACŢIUNE 
  
de Prof.univ. asoc. Pompiliu COMŞA 
  
La 5 OCTOMBRIE sărbătorim „ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORULUI”. Părinţii, autorităţile locale şi societatea civilă trebuie să devină parteneri responsabili ai formării viitoarelor generaţii. Lansăm Proiectul “RESPECT TOTAL ÎN ŞCOLI, ÎN COMUNITATE, ÎN SOCIETATEA ROMÂNESCĂ”, pentru creşterea calităţii şi eficienţei educaţiei.ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORULUI a fost stabilită de UNESCO şi Proclamată de Adunarea Generală a ONU. În octombrie 1966, la Paris, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale Speciale, referitoare la Statutul Profesorilor, s-a hotărât ca data de 5 OCTOMBRIE să constituie ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORULUI, aceasta reprezentând recunoaşterea rolului educatorilor şi contribuţiei lor la dezvoltarea omului şi a societăţii moderne. Recomandările UNESCO prevăd responsabilitatea Statelor de a furniza o educaţie adecvată tuturor pentru traducerea în fapt a art. 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Copilului şi a Declaraţiei ONU privind promovarea în rândul tinerilor a idealurilor de pace, respect reciproc şi înţelegere pentru progresul cultural şi moral şi pentru dezvoltarea economică şi socială. Recomandările UNESCO-OIM arată: „Expresia STATUT, în legătură cu educatorii, se referă atât la rangul sau stima acordată lor, aşa cum este evidenţiată de nivelul de apreciere al importanţei funcţiei lor şi al competenţei lor, în a o duce la îndeplinire, cât şi la condiţiile de muncă, plată şi alte beneficii materiale acordate lor faţă de alte grupuri profesionale”. „Statutul profesorilor ar trebui comparat cu necesităţile de educaţie ce au fost evaluate în lumina scopurilor şi obiectivelor educaţionale. Ar trebui recunoscut că statutul potrivit pentru educatori şi recunoaşterea publică adecvată pentru profesiunea de educator sunt de o importanţă majoră pentru realizarea integrală a acestor scopuri şi obiective”. /.../ „Educaţia construieşte o lume mai bună, o lume a echităţii, a dreptăţii, a progresului şi păcii, care oferă o şansă tuturor. Educaţia a devenit o profesiune, care îşi răspândeşte binefacerile la toate comunităţile, fără nici o deosebire. Educaţia pentru Toţi este o mare idee revoluţionară, al cărei concept constă în aceea că fiecare are dreptul la educaţie”. Recomandarea UNESCO –OIM arată: „Educaţia, de la primii ani de şcoală, ar trebui direcţionată spre o dezvoltare armonioasă a personalităţii umane şi spre progresul economic, cultural, social, moral, spiritual al comunităţii, ca şi spre inocularea unui respect profund pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Având în vedere trasarea acestor valori, cea mai mare importanţă ar trebui conferită educaţiei ca factor de pace şi înţelegere”. (Datele au fost luate de pe internet.) 
  
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă că „orice persoană are dreptul la educaţie”. 
  
La iniţiativa sindicatelor din învăţământ, Guvernul României a aderat, în 1994, la ratificarea acestei Convenţii, urmând recunoaşterea Recomandării UNESCO-OIM privind Statutul socio-profesional al cadrelor didactice, pentru alinierea României la standardele internaţionale din domeniul educaţiei. 
  
Educatorul este un concept fundamental, atotcuprinzător , aparţinând tuturor generaţiilor , tuturor domeniilor de activitate. Conceptul de educator atribuit Profesorilor se extinde la toţi educatorii din toate subsistemele – Sistemului Societăţii româneşti.  
  
Conceptul „EDUCATOR” semnifică intelectualitatea ţării, a lumii şi se constituie într-un SISTEM al dezvoltării, al progresului, în toate domeniile de activitate şi la toate nivelurile, motor al societăţii româneşti, al societăţii omeneşti. Astfel, conceptul de educator poate fi o întruchipare a principiului filosofic < unitate în diversitate>.  
  
Familia, Şcoala, Armata, Biserica, celelalte Instituţii din domeniu, contribuie la creşterea, educarea, instruirea, pregătirea cetăţenilor, fapt pentru care merită toată preţuirea şi recunoştinţa din partea Autorităţilor Statului şi a cetăţenilor.  
  
Aşa cum principalele funcţii de decizie, de conducere în Stat sunt deţinute în general de profesori, există motivaţia ca alături de dascăli şi toţi conducătorii: preşedinţi, directori, manageri, patroni, administratori, şefi ş.a., de la toate nivelurile, contribuind la actul de educare a tuturor colaboratorilor, să se încadreze în conceptul de educator. Considerăm că în acest caz actul de educaţie este reciproc, este într-o interdependenţă. Avem, astfel, o apreciere pentru conducătorii care sunt exemple de urmat pentru colaboratori, care fac educaţie încorporată în actul de conducere, de management.  
  
Toţi conducătorii trebuie să-şi însuşească principiile de conducere ştiinţifică şi de educaţie şi să le practice permanent, fiind siguri că finalul va consta într-o eficienţă sporită în întreaga activitate, în interesul lor şi al întregii societăţi.  
  
Din conceptul de educator fac parte şi poeţii, scriitorii, artiştii, compozitorii, medicii, interpreţii şi nu în ultimul rând, toţi comandanţii, şefii, instructorii, toate cadrele din Ministerul Apărării Naţionale, din Ministerul Administraţiei şi Internelor, veteranii, refugiaţii, foştii deţinuţi politici ş.a.. 
  
Educaţia este factorul, conceptul dinamizator al societăţii. Educaţia este un concept de interes naţional, atotcuprinzător. Educaţia se află în interdependenţă cu celelalte concepte. Educaţia este obiectul şi obiectivul educatorilor. 
  
Considerăm că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării trebuie să aibă denumirea de Ministerul Educaţiei, Învăţământului, Cercetării şi Tineretului. Educaţia şi Învăţământul sunt de nedespărţit în viaţa omului, a generaţiilor, a societăţii româneşti şi omeneşti. Motivaţia este, credem, fundamentală.  
  
În Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ordonanţa de Urgenţă nr. 75 din 12 iulie 2005 reglementează asigurarea calităţii educaţiei. Cum în Învăţământ există o Lege a asigurării calităţii educaţiei, trebuie să existe o Lege a calităţii şi eficienţei educaţiei şi în celelalte domenii de activitate. O înaltă educaţie presupune o înaltă cultură.  
  
Tot datorită unei insuficiente calităţi a educaţiei, unele manuale alternative, din cauza conţinutului lor, au fost dezaprobate de şcoli, de cetăţeni. Considerăm, de aceea, că forul cel mai înalt ştiinţific, Academia Româna, trebuie, să fie implicată legal, să-şi dea girul numai pentru manualele care respectă adevărul ştiinţific, istoric. 
  
Propunem ca în şcoli să se creeze un climat de respect reciproc, între elevi, între elevi şi dascăli, astfel ca nota 10 la purtare să se generalizeze. Credem că elevilor li se cuvine să acorde respectul cuvenit faţă de eleve, iar toţi elevii să respecte buna desfăşurare a orelor de curs. Respectul trebuie să fie permanent, pentru comuniunea dintre generaţii, pentru a preîntâmpina conflictul dintre generaţii. Propunem ca din Cluj-Napoca, şi de peste tot, să pornească ideea, PROIECTUL, „RESPECT TOTAL IN ŞCOLI, ÎN COMUNITĂŢI, ÎN ÎNTREAGA SOCIETATE !”  
  
Calitatea educaţiei se va evidenţia plenar, atunci când fiecare factor responsabil se va preocupa pentru ca în toate Autorităţile Statului, în toate comunităţile, în familie să se instaureze dreptatea, adevărul, principialitatea, obiectivitatea, echitatea. Noi trebuie să construim coeziunea dintre oameni, solidaritatea românilor, eficienţa tuturor.  
  
Este necesar ca educatorii, conducătorii, demnitarii şi toţi colaboratorii să aibă drept fundament, dar şi obiectiv permanent coeziunea, solidaritatea în comunitate şi societate, ca o necesitate vitală , azi şi în viitor. 
  
Învestind pentru calitatea educatorilor-este un lucru profitabil pentru fiecare comunitate, pentru întreaga naţiune şi societate, mai ales că Legea pentru asigurarea calităţii educaţiei, O. U. nr. 75/12. 07. 05, la art. 2 pct. “d “arată: „beneficiarii indirecţi ai educaţiei sunt angajatorii, angajaţii, familiile beneficiarilor direcţi şi, într-un sens larg, întreaga societate”.  
  
Pentru a face educaţie este necesar un timp care trebuie folosit eficient: . „Mai mult se cade a defăima orice lucru decât timpul. Cine a pierdut aurul, îl mai poate câştiga: cine şi-a pierdut timpul, nu-l mai poate câştiga niciodată”. (Sf. Ioan Gură de Aur). Soluţia ne-o dă tot Eminescu: „În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi. / ... / Pentru asta însă trebuie să ne întrunim, să ne înţelegem”. 
  
În evoluţia noastră socio-istorică, în prezent şi în viitor, evidenţiem necesitatea utilizării conceptelor: „Interes naţional, interes european, internaţional, interdependenţă, cauză-soluţie-efect, unitate în diversitate, intern şi internaţional, particular şi general, lupta de idei şi nu atacul la persoană”.  
  
Obiectivul fundamental al educaţiei este educarea cetăţenilor, a tinerei generaţii care reprezintă viitorul României.  
  
Remarcăm faptul că elevii şi studenţii noştri, din mai multe judeţe, obţin locuri fruntaşe la Olimpiadele internaţionale, ceea ce dovedeşte că avem elevi, studenţi şi profesori excepţionali. Faţă de aceste rezultate, cu totul deosebite, cu atât mai mult nu se poate accepta ca unii tineri să se antreneze pe drumul intoleranţei, al urii şi al violenţei. De asemenea, pe unele canale de televiziune, în unele reviste, filme se prezintă aproape zilnic aspecte, nu doar non-culturale, nu de subcultură, ci de-a dreptul nocive, periculoase pentru tineri, pentru toţi cetăţenii. Prin acte de adevărată cultură ne opunem unor astfel de manifestări. Faţă de aceste abateri trebuie să adoptăm soluţia care constă în a lua atitudine, pentru a diminua, a descuraja, a limita, până chiar la a înlătura astfel de comportamente, „opere” reprobabile. Această obligaţie grea revine Autorităţilor, factorilor de decizie, educatorilor, părinţilor, conducătorilor, dar şi tinerilor, în fruntea cărora trebuie să se afle liderii lor, adică tinerii olimpici, campionii.  
  
A.D. Xenopol spunea: „În dezbinarea dinăuntru stă slăbiciunea tuturor”. Calitatea necorespunzătoare a educaţiei a determinat slaba şi chiar lipsa de solidaritate, de coeziune a noastră, a românilor, situaţia economică, socială, în special sărăcia de azi a românilor, în fapt declinul tuturor domeniilor de activitate din societatea noastră .  
  
Ca urmare, corectarea tuturor aspectelor negative, a relelor din societatea noastră este obiectivul principal al educaţiei în ţara noastră, la toate nivelurile.  
  
Sunt edificatoare ideile oamenilor noştri de talie naţională şi universală : „ÎNAPOI LA NAŢIUNE” ( Nicolae Iorga –istoric) şi „ŢINEŢI CU POPORUL TOŢI CA SĂ NU RĂTĂCIŢI ! „ ( Simion Bărnuţiu- profesor de filosofie şi de drept- Vicepreşedinte al Adunării Naţionale de la Blaj, din 15 mai 1848 ). Cetăţeanul nu se dă înapoi de la muncă, el caută locuri de muncă, dar trebuie să aibă şi şansă. 
  
Scânteile gândurilor noastre, ale tuturor, se pot contopi pentru eficientizarea învăţământului, a educaţiei, a tuturor domeniilor de activitate pentru prosperitatea fiecărui individ, a întregii naţiuni, a României.  
  
OBIECTIVELE ŞI PLANUL DE ACŢIUNE dorim să determine Autorităţile Naţionale, Judeţene şi Comunale, Instituţiile, ONG-urile ş.a. să pregătească, prin idei şi fapte, şi să sărbătorească, prin realizări continue, în fiecare an, ZIUA MONDIALĂ A EDUCATORULUI, ca o analiză a ceea ce s-a făcut şi a stabili noul Plan de Acţiune pe linie de Educaţie. Aceste obiective şi altele vor influenţa pozitiv mentalitatea, vor crea, poate, o nouă mentalitate. 
  
Obiective, care prin PLANUL DE ACŢIUNE al fiecărei Autorităţi, Instituţie, din toate domeniile şi nivelurile, trebuie şi pot fi îndeplinite, reprezentând o transpunere în viaţă a Recomandării UNESCO: „ /.../spre progresul economic, cultural, social, moral, spiritual al comunităţii, ca şi spre inocularea unui respect profund pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Având în vedere trasarea acestor valori, cea mai mare importanţă ar trebui conferită educaţiei ca factor de pace şi înţelegere”. Şi această Recomandare ne creează motivaţia pentru propunerile pe care le facem pentru toate domeniile.  
  
1. Îmbunătăţirea şi intensificarea activităţilor de educaţie şi cultură a tuturor tinerilor, a cetăţenilor, ca îndatorire fundamentală a Autorităţilor, Instituţiilor Statului, a societăţii civile. „Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea”. ( M. Eminescu, Statul, 1. Funcţiile şi misiunea sa, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1999) 
  
2. Promovarea specificităţii şi autenticităţii culturii româneşti, a tradiţiilor din toate domeniile, a folclorului, în spiritul identităţii noastre naţionale, etnice, lingvistice, religioase şi al interesului naţional şi al celui internaţional. Grija deosebită pentru Patrimoniul nostru Naţional.  
  
3. Autorităţile şi Instituţiile Statului, prin colaborarea cu oamenii din învăţământ, ştiinţă, cultură, culte, arte, sănătate ş.a. trebuie să stabilească permanent atât cauzele , cât şi soluţiile pentru situaţia de azi şi de mâine a Ţării, întocmind PROGRAME STRATEGICE ŞI TACTICE, PLANURI NAŢIONALE DE DEZVOLTARE, PLANURI DE ACŢIUNE, cu obiective concrete pentru dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate, inclusiv pentru integrarea în U.E., cuprinzând sarcinile curente, urgente şi de perspectivă, la toate nivelurile, inclusiv cele care revin cetăţenilor, mai ales cele pentru integrarea în U.E., cu soluţiile, măsurile de îndeplinit, mijloacele financiare şi materiale, resursele umane necesare, termenele de realizare şi care să fie puse în operă cu productivitatea, randamentul şi eficienţa maxime. Prin aceasta, se va asigura integrarea conştientă a cetăţeanului în U.E., eradicarea sărăciei ş.a.  
  
Asigurarea transparenţei determină în toate domeniile de activitate şi la toate nivelurile vieţii economice, sociale, culturale, educative etc. realizarea apropierii de Autorităţi şi a acestora faţă de cetăţeni, prin cunoaşterea şi îndeplinirea acestor programe şi planuri , a proiectelor, a Planurilor de Acţiune, de la toate nivelurile. 
  
4. Mass-media are rolul fundamental de a face cunoscute programele strategice, tactice, planurile naţionale de dezvoltare, proiectele, planurile de acţiune ale Autorităţilor Centrale, Judeţene, Locale. De asemenea, au datoria de a face cunoscute: condiţia umană în UE, evoluţia conceptelor naţiune şi stat naţional în cadrul UE. Apreciem în mod deosebit iniţiativa pe care a avut-o Liga Tinerilor Români de Pretutindeni (LTRP), în anul 2004, de a se promova jurnalismul în rândul elevilor din clasele VI-VIII, din România. Prin acest proiect se încurajează elevii să urmărească ştirile, să facă distincţie între ştiri de calitate şi kitsch, în mass-media. Menţionăm că proiectul “ News to know: introducing democratic media to schools in România “, este finanţat de Ambasada Statelor Unite ale Americii. Se vor crea birouri de presă în şcoală. LTRP se bazează pe sprijinul Autorităţilor locale, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, al Autorităţii Naţionale pentru Tineret, al mass-media centrale şi locale, precum şi pe colaborarea cu O.N.G.- uri din România şi Statele Unite ale Americii. Proiectul se aplică, la început în şcoli din mediul rural, unde 49 la sută din populaţia României locuieşte în cinste , în omenie. “Veşnicia s-a născut la sat”.  
  
5. Audiovizualul, mass-media trebuie să promoveze numai decenţa şi demnitatea. Consiliul Naţional al Audiovizualului, patronii de posturi TV şi radio, directorii, redactorii şefi din mass-media, redactorii trebuie să interzică, după caz, sau să renunţe la folosirea, prin mass-media, prin orice alte mijloace, de etichete, epitete, insulte şi calomnii, care lezează demnitatea persoanei. Poate că, prin lege, acestea ar putea fi considerate chiar atribuţii de serviciu! Astfel , educaţia ar fi evidenţiată şi totodată ar fi rezolvată şi invidia, atât de relevantă la noi .  
  
6. Cu înţelepciunea vârstnicilor, încă din anul 2003, am definit etapa actuală de prefaceri fundamentale: cu 15 ani înainte de centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ne responsabilizăm pentru soarta noastră şi a Ţării, prin fapte de înaltă demnitate, prin îndemnul la muncă, la posibilitatea de a munci. Considerăm drept adevăr că generaţia de aur a Marii Uniri este urmată la aceeaşi înălţime de generaţia de azi, care a obţinut aderarea la NATO, la UE, la 1 Ianuarie 2007, urmată de integrare, prin eradicarea sărăciei, care este cel mai mare rău al unei societăţi, după cum arăta Eminescu; şi aceasta, prin diminuarea de îndată şi radicală a birocraţiei, a corupţiei, prin crearea prealabilă a condiţiilor morale şi materiale pentru implementarea reformelor, prin întronarea respectului faţă de Lege, în toate domeniile şi de către toţi, prin crearea unui climat propice, social şi economic în societate, în rândul cetăţenilor români de pretutindeni, începând cu cei care au aprobat Legile, cu magistraţii care trebuie să le respecte şi să le aplice. Considerăm că societatea românească a trebuit să ia atitudine faţă de încetarea lucrului de către magistraţi, care doreau salarii peste posibilităţile Statului . 
  
7. Soluţia pentru societatea românească, în etapa actuală şi în viitor, constă în unirea în idei, în simţăminte şi în fapte bune, azi, a românilor de pretutindeni, pentru asigurarea coeziunii, solidarităţii, demnităţii şi prosperităţii naţiunii române, a Patriei noastre, în respect, în pace şi în cooperare reciproc avantajoasă cu celelalte naţiuni şi state ale Europei , ale U.E., ale lumii, cu organismele internaţionale, cu evidenţierea rolului Adunării Generale a ONU, al Consiliului de Securitate al ONU.  
  
8. Există motivaţia ca societatea să asigure condiţii pentru integrarea socială a tinerilor, astfel ca entuziasmul şi capacitatea tinerei generaţii, câştigătoare a Olimpiadelor internaţionale ale studenţilor şi elevilor, să se fructifice prin asigurarea echitabilă a şanselor, împletind spiritul său creator cu experienţa şi înţelepciunea vârstnicilor, ca o necesitate, ca şi „Instinctul de Patrie” (B. Şt. Delavrancea, ziarul „Epoca”, 2 martie 1915) prin dragostea, respectul pentru părinţi, prin realizări deosebite pentru ţară, implicit pentru omenire, asigurându-se necontenita comuniune a generaţiilor, pentru a construi azi o lume mai bună pentru generaţiile care vin după noi.  
  
9. Societatea omenească, implicit societatea românească, se află într-o permanentă tranziţie, evoluţie, evidenţiindu-se noţiunile inseparabile de: Ţară, Istorie şi Generaţie. În acest sens, nu doar din Decembrie 1989 ne aflăm în tranziţie. Tranziţia este permanentă, vine din istorie. Cetăţenii speră, cer să devină realităţi: egalitatea de şanse, echitatea, adevărul, transparenţa, în democraţia în acţiune, în adevăratul sens al cuvântului, constatarea cauzelor, adoptarea soluţiilor ştiinţifice, punerea lor în practică.  
  
Prin educaţie trebuie rezolvat conflictul dintre generaţii, prin punerea în operă a dezideratului eminescian: „Muncă, Echitate, Adevăr” în toate domeniile, la toate nivelurile şi de către toţi românii, în toate comunităţile societăţii, începând cu familia.  
  
10. Trebuie să se asigure cunoaşterea adevăratei noastre istorii, de milenii, până azi, cât şi cunoaşterea, din arhivele din SUA, deschise după 1980, a contribuţiei poporului român în istorie. În acest sens considerăm necesară mărirea numărului de ore de Istorie a românilor, prin cuprinderea în programa de studiu din învăţământul preuniversitar, mai detaliat, a Istoriei românilor, începând cu cele mai vechi descoperiri arheologice, cu mii de ani î.Hr., cu descoperirea tăbliţelor de lut de la Tărtăria, jud. Alba, care datează cu 5.500 de ani î.Hr., şi care reprezintă primul mesaj scris din istoria omenirii, continuându-se cu traco-geto-dacii, cu constituirea Statului Centralizat Dac, cu marii regi Burebista, Deceneu, Decebal şi până azi. „Cu cât priveşti mai departe în trecut, cu atât vezi mai departe în viitor”. (Winston Churchill). „În Balcani, scrisul a existat înainte de a fi cunoscut în Mesopotamia”, afirmă lingvistul american Toby Griffen, preşedintele Asociaţiei Lingvistice din Canada şi Statele Unite ale Americii, care a descifrat scrierea „de la Vinca”, pe nişte cioburi de argilă arsă, cu o vechime de 7000 de ani, descoperite în apropierea oraşului Belgrad. Această descoperire va fi dezbătută de către specialişti. De asemenea, arheologul american Marija Gimbutas a confirmat vechimea de 5.500 de ani î.Hr. a tăbliţelor de la Tărtăria Jud. Alba, care au o vechime de 7.500 de ani, deci cu mult înaintea Mesopotamiei. (Cotidianul „Adevărul de Cluj”, 21 septembrie 2005, p. 15). Şi istoricul şi arheologul italian Marco Merlini ne-a confirmat vechimea scrisului de pe tăbliţele de la Tărtăria, primul scris din istoria omenirii, că noi nu suntem urmaşii Romei, susţinându-l pe românul, dr. Napoleon Săvescu.  
  
Trebuie să scriem şi să analizăm , cu obiectivitate, istoria noastră, în toate perioadele ei , fără ură, părtinire şi resentimente. Doar, „Istoria este povestea progresului civilizaţiei” (P. Pandrea). Ca un corolar al calităţii educaţiei, unii dintre aceia care au lăudat realizările poporului român, de până în 22 Decembrie 1989, acum le subapreciază . Obiectivitatea acestora trebuie să-i determine la un aport cuvenit construcţiei de azi şi de mâine a României. Desigur, „Ar fi greu să ne închipuim o lume în care toţi ar iubi totul”. (E. Cioran. Maxime şi Cugetări. Gânduri care vrăjesc...Chişinău. Editura Epigraf. 2003) Alţi cetăţeni susţin că sunt obiectivi, atunci când apreciază ceea ce a construit poporul român, naţiunea noastră, până în 1989, ceea ce a fost bun şi mai puţin bun. Aceştia sunt consideraţi nostalgici. Dar lumea se apreciază prin comparaţie . Nici o etichetare nu construieşte nimic, nu pune nici o cărămidă la noua construcţie prezentă şi viitoare. Să folosim mereu „Vorba care zideşte” 
  
11. Marea problemă a educaţiei o constituie rezolvarea problemelor create de birocraţie şi de corupţie, care revin Autorităţilor, cărora cetăţenii sunt gata să li se alăture. Resursa umană pentru aceasta există şi este de cel mai înalt profesionalism. Numărul de ministere, de agenţii guvernamentale şi personalul din acestea sunt pe cale de a se micşora, prin măsurile care trebuie preconizate de Guvern.  
  
Trebuie salvată fibra poporului român. Din cauza corupţiei, din salariu sau pensie, majoritatea nu-şi poate achita nici cheltuielile fireşti. Autorităţile pot corecta şi rezolva această situaţie, în timpul cel mai scurt, prin dezvoltarea sectoarelor economice producătoare de venit naţional.  
  
12. Lipsa educaţiei este cauza faptului că unii cetăţeni şi-au însuşit în mod ilegal o părticică din averea, moşia neamului românesc, devenind peste noapte, foarte bogaţi şi nu sunt traşi la răspundere , tot ca urmare a lipsei de educaţie. De aceea, considerăm că tot prin lege, calitatea educaţiei trebuie impusă şi asigurată. 
  
13.Organele abilitate de la toate nivelurile trebuie să-şi asume responsabilitatea şi să asigure ordinea de drept, siguranţa individului şi prin aceasta securitatea naţiunii, a Ţării. 
  
Nu poate fi vorba de o calitate a educaţiei atunci când Instanţa de Judecată nu face dreptate. În Instanţa de Judecată, în actul de justiţie, cetăţeanul vede Justiţia în acţiune, legea în fapt şi de drept, trecerea de la particular la general şi invers. O calitate înaltă a educaţiei în acţiune va fi în Justiţie atunci când, pentru erorile din actul de Justiţie, vor răspunde numai aceia care au comis eroarea şi nu Statul român, adică noi, toţi cetăţenii. Această prevedere de lege se aşteaptă a fi, de îndată, adoptată şi aplicată. Credem că a se pretinde salarii la nivel de secretari de Stat şi de parlamentari depăşeşte echitatea! 
  
14. Considerăm oportună şi necesară utilizarea eficientă, echitabilă a bugetului pentru toate domeniile şi nivelurile de activitate naţională, învăţământ, sănătate, ştiinţă, administraţie, magistratură, cultură, culte, arte etc, toate, având aceeaşi importanţă naţională. În acest sens se cuvine ca şi salariile să fie sensibil egale/comparabile, la toate nivelurile, având toate aceeaşi responsabilitate faţă de comunitate, faţă de naţiune, faţă de ţară, pentru că, dintotdeauna Autorităţile reprezintă protectorii naţiunii române. La noi salariile sunt de 10 ori mai mici decât în U.E., deşi preţurile sunt similare şi chiar mai mari. Şi situaţia din învăţământ, din sănătate ş.a. este edificatoare în acest sens. Prin lege trebuie să se impune azi, ca Preşedintele României să aibă cel mai mare salariu şi să se statueze un raport moral între salariul maxim şi cel minim la bugetari, de 1-10. Este nefiresc să crească doar preţurile. Trebuie create condiţiile ca şi salariile, pentru toţi, să devină similare celor din UE. 
  
15. Considerăm că autonomia universitară, în acţiune, va determina ridicarea nivelului învăţământului universitar prin: obligativitatea examenului de admitere tradiţional, a prezenţei la cursuri, seminarii, laboratoare, reintroducerea practicii în societăţile comerciale, în instituţiile specifice domeniilor respective. Se confirmă că reforma, folosirea metodelor moderne în domeniu, cuprinzând noi metode, tehnici, mijloace folosite de către învăţători şi profesori are efecte optime pentru elevi, studenţi şi cursanţi prin înţelegerea, însuşirea mai rapidă a cunoştinţelor. 
  
16. Îmbunătăţirea sistemului informaţional general în întreaga societate, în sisteme şi subsisteme, pe verticală şi orizontală, va determina asigurarea legăturii cu cetăţenii, cu O.N.G.-urile, dar şi creşterea receptivităţii Autorităţilor şi Instituţiilor Statului, ca fundament al democraţiei. 
  
17. Aplicarea principiilor de conducere ştiinţifică, atât de către Autorităţile şi Instituţiile Statului, la toate nivelurile şi în toate domeniile, cât şi în firme, în partide, sindicate, O.N.G.-uri, prin colaborarea cu Academia Română, Asociaţia Generală a Economiştilor din România (A.G.E.R.), Asociaţia Generală a Inginerilor din România (A.G.I.R.), cu celelalte Academii, Instituţii de Ştiinţă şi de Cultură, va asigura calitate şi eficienţă maximă educaţiei în toate domeniile de activitate.  
  
Dezvoltarea cercetării fundamentale şi aplicative este o cerinţă excepţională a Societăţii Româneşti.  
  
18. Cuprinderea preşedintelui Academiei Române, a preşedinţilor A.G.I.R., şi A.G.E.R., ş.a., prin lege, ca senatori de drept, a preşedinţilor celorlalte Academii ca deputaţi de drept, respectiv preşedinţilor de filiale din judeţe, a academicienilor, a rectorilor de universităţi, de academii, a marilor profesori, în Consiliile Judeţene şi Municipale care să se constituie în înalte Consilii de consultanţă pentru Autorităţile Judeţene şi Locale, pentru alte Instituţii. 
  
19. Fiecare politician, demnitar, om de ştiinţă şi de cultură, educator sau conducător trebuie să dovedească o înaltă calitate a educaţiei, să fie, să devină un exemplu demn de urmat pentru tineri, pentru toţi cetăţenii, pentru că reprezintă oglinda societăţii româneşti.  
  
În cadrul Autorităţilor Statului, la toate nivelurile, politicienii, demnitarii, conducătorii trebuie să depună o activitate intensă, în interes naţional, în context european şi internaţional, cu un comportament exemplar, să dovedească o înaltă calitate a educaţiei. Astfel, cetăţenii îi vor urma, îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate toate sarcinile care le revin. Ca o evidenţiere a înaltei calităţi a educaţiei, toţi demnitarii - educatorii, conducătorii, la toate nivelurile, trebuie să respecte şi totodată să asigure, permanent, respectarea decenţei, a bunei cuviinţe – în dialog, în idei şi în fapte. Demnitarii, deputaţii, senatorii, europarlamentarii, funcţionarii de stat, consilierii locali, judeţeni trebuie să urmeze cursuri de pregătire, de perfecţionare în domeniul responsabilităţii, la Academii, Universităţi, Şcoli, organizate de Stat.  
  
20. Privind afirmaţia : “Eu nu fac politică”, cei care o afirmă ar dori să dea de înţeles că nu s-au înscris, că nu au dreptul să se înscrie în vreun partid, datorită domeniului lor de activitate. De fapt, politica este ştiinţa şi arta conducerii oamenilor în interes obştesc, ea este expresia concentrată a economicului. Exprimându-ne dreptul fundamental de a vota , trebuie să fim conştienţi pentru ce şi cui dăm votul.  
  
Viaţa ne cere un efort permanent pentru cunoaştere. Totul este determinat de educaţie, iar rezultatele vor da configuraţia cuvenită educaţiei viitoare. Există o mare interdependenţă între Educaţie şi Cultură.  
  
21. Înţelegerea, armonia dintre români trebuie să se bazeze pe ideile, permanent valabile, ale lui Avram Iancu: „ Fraţilor ! Credeţi-ne nouă că noi prea luminat vedem şi prea hotărât credem, că /.../ maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar. /.../ Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră. /.../ Însă aceste principii le pretindem de la oricine”. ( „ Scrisoare – manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar, proclamând libertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 Iulie 1849. Avram Iancu, prefect”. ) (Acad. Ştefan Pascu şi colaborator: Culegere de texte pentru Istoria României. Vol.1.Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti- 1977 ) Adăugăm noi „ /.../ aceste principii le pretindem de la oricine”, oriunde şi mereu. 
  
22. În societatea noastră, în instituţiile de învăţământ, în celelalte instituţii, alături de calitatea procesului educaţional, caracterul multicultural şi multietnic dau dimensiunea lor europeană, care asigură armonia dintre români şi minorităţi, drepturile lor egale, România îndeplinindu-şi, astfel, toate obligaţiile care îi revin în plan european şi internaţional. Toţi cetăţenii români au motivaţia, pe deplin asigurată, să-şi aducă o contribuţie, plenară, la dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate, pentru prosperitatea fiecărui cetăţean, fără nici o deosebire.  
  
Autonomia culturală nu trebuie să ducă la separare de nici un fel, la autonomie teritorială sau la Universitate de Stat pe criterii etnice, pentru a nu contraveni Constituţiei României, normelor europene. Fiecare trebuie să ia atitudine faţă de orice aspect negativ din societate, să devină un militant al binelui, al respectării Constituţiei 
  
23. Asigurarea colaborării şi implicării Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Ministerului Culturii şi Cultelor cu celelalte Ministere în viaţa întregii societăţi, pe baza legilor de interdependenţă generală, de unitate în diversitate, trebuie să ducă la dezvoltarea economică a României. Ne bazăm pe ideile lui Eminescu: „Calităţile morale ale unui popor atârnă / ... / de starea sa economică. Deci, condiţia civilizaţiei Statului este civilizaţia economică . Într-o societate care îşi are asigurate mijloacele de trai virtutea devine uşoară”. (M. Eminescu, Statul ,1. Funcţiile şi misiunea sa, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1999, p. 40).  
  
24. Eficientizarea acţiunilor Instituţiilor Statului, în colaborare cu oamenii din învăţământ, din cultură, culte, ştiinţă, arte, cu ONG-urile ş.a., pentru a reface imaginea Ţării în lume. Considerăm că ambasadele trebuie să acorde atenţie şi educaţiei şi culturii în activitatea lor, să ia atitudine, în spirit de dreptate şi adevăr, în interesul istoriei noastre, al României.  
  
25. Asigurarea ca, în special, căminele culturale din fiecare localitate să-şi reia funcţia cultural-educativă şi artistică pentru răspândirea educaţiei şi culturii în rândurile tuturor cetăţenilor, iar casele de cultură să-şi aducă importante contribuţii la actul de educaţie. De asemenea, Direcţiile Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Centrele Judeţene de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare, Birourile, Serviciile, Direcţiile, din domeniu, de la Autorităţile Statului de la toate nivelurile, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Culturii şi Cultelor, ca să merite aprecierea cetăţenilor, trebuie să facă activităţi mai multe şi mai bune în conţinut şi în eficienţă, în demnitate românească. Astfel, formaţiile moderne de muzică uşoară, melodiile interpreţilor şi formaţiilor sunt apreciate mai ales de tineri, dar s-ar cuveni să fie la fel de apreciate de către toate generaţiile. Suntem pentru introducerea noului în toate domeniile, deci şi în muzica uşoară. Majoritatea formaţiilor, a interpreţilor îşi însoţesc muzica de “elemente” care nu măresc frumuseţea melodică, a interpretării, ci o afectează, ca: mişcări, gesturi, ţinute aproape indecente. Tonalităţile ce depăşesc, de obicei, decibelii baremului de sănătate pot avea efecte negative, pot duce chiar la tumori cerebrale. Considerăm că institutiile naţionale în domeniu, nu numai că pot interveni eficient pentru a descuraja folosirea acestor „elemente” în interpretare, dar au datoria de a se asigura înalta calitate a educaţiei. Motivaţia este că, în acest fel de interpretare, nu este vorba nici de traditii, nici de conservatorism, nici de modernitate. A fi modern înseamnă, întotdeauna, şi a respecta decenţa, simţul măsurii, evidenţierea înaltei calităţi a educaţiei în toate, deci şi în muzica uşoară actuală şi viitoare. Doar „Muzica este dragoste...sau nu e nimic!”(M. Eminescu). Astfel, încă în urmă cu peste 40 de ani , marele om de cultură , George Călinescu, lua atitudine , publicând în „ Contemporanul” , 2 octombrie 1964 , pag. 1 , articolul „ Muzica uşoară” , în care arăta : „ De la o vreme sântem invadaţi de o „muzică uşoară” care, în treacăt fie zis , e foarte greu de digerat de către urechile fine , /.../ . Muzica uşoară este o muzică de petrecere , plăcută , teoretic , masselor şi în general erotică , exprimând o etică a vieţii umane premergătoare căsătoriei. Temele sânt de obicei cunoscute şi la modă , mai mult , execuţia lor e concertat banală. Ea se cântă adesea la cererea publicului , deşi am mari îndoieli în sinceritatea corespondenţilor care pot să solicite o bucată sau alta spre a avea satisfacţia citării. Uşurătatea constă în faptul că textul are o temă în circulaţie , dar nu participă la idee , deci la inefabilul muzical. Oricât de agreabil ar fi , întâmplător , un text muzical , el nu face parte dintr-un univers. /.../ Spectatorul tânăr, de pretutindeni, are nevoie de afirmarea vitalităţii sale în ordinea musculară şi în cea fiziologic- sentimentală şi nu trebuie să ne mire că erotica ia la aceşti oameni proporţii mai degrabă prematrimoniale. Ceea ce izbeşte în multe bucăţi de „muzică uşoară” de la noi , compromiţând pe cele câte există bune , este vulgaritatea , în cele mai multe împrejurări , exclamaţiile stereotipe , de un sentimentalism rece , profesional , care infirmă pedagogiceşte tema , stupiditatea , de mulţi observată , a textului şi lipsa concordanţei între text şi muzică. Am urmărit numeroase specimene şi am observat că în mai toate este nelipsită exclamaţia „ iubirea”!, /.../ . Există prostul obicei de a fabrica un text muzical şi apoi de a umple măsurile cu cuvinte fără noimă./.../ ” Muzica uşoară” devine o şcoală de trivialitate. Tinerele generaţii, ascultând asemenea produceri, se pervertesc şi pierd înaltul instinct al iubirii ce înnobilează pe om”. Tinerii trebuie să fie educaţi pentru a participa numai la distracţii decente! 
  
26. Educaţia fiind un concept atotcuprinzător Autorităţile, Şcoala, Armata şi Bisericile îşi aduc şi trebuie să-şi aducă o contribuţie deosebită la asigurarea unei înalte calităţi a educaţiei. ” Patriotismul îşi face cale mai ales prin sufletul apărătorilor ţării , şi armata dă prilejul acestui simţământ de a se arăta în toată puterea lui /... / Patriotismul ţine, prin 3 rădăcini, de constituirea fiinţei noastre. Acestea sunt: iubirea neamului, iubirea ţării şi iubirea trecutului”.(A.D. XENOPOL , Conferinţă ţinută la Şcoala Militară din Iaşi , 1906 ). 
  
27. În fiecare localitate, primarul, Consiliul Local, < sfatul bătrânilor >, parohul, învăţătorul-profesorul, medicul, poliţistul, jandarmul, fermierul, elevii premianţi, ş.a. constituie stâlpii comunităţii şi contribuie la cunoaşterea şi făurirea adevăratei noastre istorii, la apărarea interesului naţional, la menţinerea unui moral sănătos al familiei, al comunităţii şi societăţii.  
  
XXX 
  
La 16 aprilie 1878 Mihai Eminescu publica în ziarul „Timpul” articolul: „Mândria de a fi român”, în care arăta: „De când este suflet de român pe faţa pământului, românul a fost mândru de a fi român, şi chiar atunci când lumea îl privea cu dispreţ, el îşi cânta doina şi privea mândru în jurul său”. 
  
La 5 iunie 1883, la dezvelirea statuii Marelui Domnitor Ştefan cel Mare, la Iaşi, Mihai Eminescu prevestea Unirea cea Mare, în poema „Doina”: „De la Nistru pân'la Tisa /Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Eminescu era ferm convins de izbânda în viitorul patriei noastre: „Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări trebuie să constituie centru de atenţie a întregului popor”. Ierarhii, parohii, părinţii, educatorii , conducătorii şi-au adus şi trebuie să-şi aducă o şi mai mare contribuţie la educaţia, cultura comunităţii, a societăţii româneşti, la nivelul cerinţelor în creştere, dând viaţă ideilor lui Eminescu: „Vorba nu e decât o unealtă pentru a exprima o gândire, un signal pe care-l dă unul pentru a trezi în capul celuilalt, identic, aceeaşi idee, şi, când suntem aspri, nu vorbele, ci adevărul ce voim a-l spune e aspru” / ... / ”Nu poate o naţie să fie pururea condusă de neadevăr şi de corupţie”. 
  
Trebuie să avem încredere în tot mai buna înţelegere între toţi românii de pretutindeni, din comunităţi, din instituţii de la toate nivelurile, în binele fiecăruia şi al tuturora, pentru fapte în deplină demnitate. Avem în vedere ceea ce spunea marele Hemingway: „Oamenii nu trebuie judecaţi după anturaj. Iuda a avut prieteni ireproşabili”. 
  
În „Geniul Creştinismului”, René de Chateaubriand are un capitol „Instinctul Patriei”. Omul se naşte cu instinctul de patrie. Când se clatină sau dispare dragostea faţă de părinţi, dispare şi instinctul natural al dragostei de patrie. Nimeni nu poate trăi fără patrie –dezrădăcinaţii, fugarii, cei care spun «Ubi bene, ibi Patria», adică «Acolo unde e bine, acolo e Patria», au ei impresia că trăiesc bine, dar aceea nu e viaţă, e un târg şi un coşmar, o întrerupere a lanţului de generaţii care i-au adus pe lume.  
  
XXX 
  
Din cartea „Maxime şi Cugetări. Gânduri care vrăjesc ... ”, Chişinău, Ed. Epigraf, 2003, despre educaţie, extragem următoarele:  
  
„Pe cât educaţia unui popor se câştigă şi se păstrează cu anevoie, tot atât de lesne se pierde şi se compromite o asemenea moştenire, când se dau de sus exemple de neorânduială, de nedreptate, de incoherenţă”. (M. Eminescu)  
  
„Plantele se formează prin cultivare şi omul prin educaţie”. ( J.J. Rousseau) 
  
„Educaţia este iscusinţa de a asculta aproape orice fel de spuse fără a-ţi pierde stăpânirea sau încrederea în tine însuţi”. (W. Churchill) 
  
„Buna creştere constă în a ascunde ce părere excelentă avem despre noi înşine şi ce părere proastă avem despre ceilalţi”. (M. Twain)  
  
„În ciuda unei educaţii alese, copiii devin totuşi răi, dacă exemplul părinţilor sau al profesorilor lor nu corespunde învăţămintelor”. (Ugo Foscolo) 
  
„Educaţia unui popor se judecă după ţinuta lui în stradă”. (Edmondo de Amicis) 
  
„Trei sunt în viaţa omenească lucrurile importante. Primul este să fii amabil. Al doilea este să fii amabil. Şi-al treilea este să fii amabil”. ( Henri James)  
  
„Educaţia primită nu ne schimbă prea mult viaţa. Nu te face decât să-ţi priveşti zbuciumul de pe un plan mai înalt”. (W. Churchill) 
  
„Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte pe care a fost s-o aibă. Educaţia poate să dezvolte puterile minţii existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i”. (M. Eminescu) 
  
„Trecutul-marmură, prezentul Dumnezeu, viitorul-umbră”. (M. Eminescu) 
  
„Trebuie să te dedici unei cauze, iar nu unor oameni”. (Fichte) 
  
„Patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului”. Fără cultul trecutului nu există iubire de Ţară”. (M. Eminescu) 
  
„Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac”. (M. Eminescu) 
  
„Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor, decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea în sus a nemeritului”. (M. Eminescu) 
  
„Limba şi naţionalitatea românească vor pieri odată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin desnaţionalizare şi renegaţiune. A persecuta naţionalitatea noastră nu înseamnă a o stinge, ci numai a ne vexa şi a ne învenina împotriva persecutorilor. Ş-apoi ni se pare că nici un neam de pe faţa pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimeni nu este mai tolerant decât dânsul. Singurele Ţările Româneşti sunt acelea în care, din vremuri străvechi, fiecare a avut voie să se închine la orice Dumnezeu a voit şi să vorbească ce limbă i-a plăcut”. (M. Eminescu) 
  
„Măsurariul civilizaţiunei unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi aptă de a exprima prin sunete noţiuni, prin şir şi accent logic cugete, prin accent etic sentimente”. (M. Eminescu) 
  
Considerăm sărbătorirea Zilei Mondiale a Educatorului, drept o motivaţie de a omagia un subsistem care constituie, în fapt, rezultanta tuturor vectorilor care îşi aduc contribuţia la evoluţia generală a societăţii româneşti, a societăţii omeneşti, motor al societăţii româneşti, al societăţii omeneşti.  
  
Permanent, toată lauda, pentru toţi bunii educatori!  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
5 OCTOMBRIE-ZIUA MONDIALA A EDUCATORULUI / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1203, Anul IV, 17 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!