Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Politica, cultura si neobrazarea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

“Da, frate, sunt nevrednic, sunt vinovat în toate. Un biet bătut de patimi şi de păcate plin”.  Moliere 

Despre neobrăzare aş vrea să scriu astăzi, fiindcă mi se pare că a atins cote înalte. Prezentă în toate mediile, cel politic, cel cultural, în spaţiul străzii, mă rog, unde te învârţi în această societate dai de oameni obraznici, plini de ură, sentiment care musteşte în sufletul lor, gata oricând să răbufnească sub forma unei spume pentru a murdări suprafeţele din jur. Ori ceea ce musteşte în sufletele acestor oameni nu beneficiază de nici o calitate umană necesară. Ori fac „spume” la gură când vorbesc, dovedind o mare doză de neseriozitate, de multe ori de incultură, ori îşi revelează orgoliul în cel mai dibaci mod. Vreau să spun că printr-o atitudine de neobrăzare, de vulgaritate, mulţi îşi apără prostia, necunoaşterea, râvnesc sau îşi apără puterea, dar nu şi ţara. Devin dintr-o dată demagogi şi vorba lui Nicolae Bălcescu, niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat, dar nici un adevărat om de cultură, nici un adevărat funcţionar public care să deservească oamenii conştiincios şi corect, nici, nici… Când vorbesc, politicienii de exemplu, uită că reprezintă o părticică din acest popor şi vorbesc de cele mai multe ori în numele lor propriu, apărându-şi interesele. Uită că sunt aleşi unii pentru a avea grija oamenilor din jur şi a fi preocupaţi de viaţa lor, de destinul ţării. 

Aristotel spunea că omul prin natura sa este un animal politic, iar Jean Jacque Rousseau spunea că viaţa fiecărui om este politică. Bun, deci politica stă la baza vieţii noastre! Dar atunci când ea se amestecă cu cultura, la loc nepotrivit şi timp nepotrivit, totul devine dizgraţios. Cred, totuşi, ce nu au învăţat în şcoli oamenii şi ar fi trebuit să înveţe, este ce şi cum să vorbească în faţa unui public. Un politician, sau un om de cultură, din moment ce se află în faţa unui public, reprezintă o părticică din poporul său şi trebuie să aibă mândria sa (a nu se confunda cu vanitatea!), curajul său, dar şi demnitatea sa. Se dovedeşte însă că neobrăzarea, vorba proverbului românesc, este boala fără leac şi poate că este răspândită în numele democraţiei prost înţeleasă, în orice parte a globului. Democraţia cu libertatea ei o fi ea un mod de regim politic, dar este un mod de viaţă pe care ni l-am dorit şi pe care l-am dobândit. Nu am dobândit uşor! Şi acum ne batem joc de ea? Einstein spunea că „Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite până la vârsta de 18 ani”. Nu cumva ele ne lipsesc? 

Lipsa bunului simţ loveşte în intenţiile bune ale libertăţii din sistemul democratic. O fi rezultatul concepţiei de viaţă formată de copiii crescuţi în faţa blocurilor cu cheile legate cu un şnur de gât, la un loc cu cei coborâţi din vilele conducătorilor politici, pentru a cunoaşte viaţa, şi vocabularul străzii, a învăţa să dea din coate? 

Până aici, încă toate bune şi-nţelese sau oarecum înţelese, la modul general. Dar, mă întreb cum a fost posibil ca într-un local public reprezentativ pentru cultura română, să fie judecată pleiada oamenilor de cultură a acestei ţări? A fost poate confundat cu un tribunal? Fără să cunosc persoanele respective, dar citindu-le cărţile, pot afirma alături de mulţi alţi cititori că am avut şi avem câţiva oameni de valoare ai culturii noastre, câţiva de viaţa cărora şi de cărţile cărora ar trebui să ne bucurăm, să fim fericiţi că-i avem, fiindcă astfel de oameni cu dragoste de cultură, cu dăruire, se nasc rar şi se formează greu. Era locul şi momentul să-i dojenim? Şi cum s-a putut, mă întreb în continuare, la încercarea unuia dintre ei (poate şi cel mai valoros!) de a se realiza un dialog civilizat, respectând invitatul şi căutând cu diplomaţie şi fineţe să-i trezească puţina posibilă dragoste de ţară (doar venea din afară!), puţina posibilă prietenie faţă de cei care reprezintă cultura noastră, să se prefere de către invitat o discuţie pe linie exclusiv politică, să continue acuzele, să fie considerat un spectacol de circ ceea s-a încercat a se organiza în onoarea invitatului şi să se folosească cuvinte nedemne pentru localul pe care noi îl considerăm a fi bijuteria ţării, simbolul culturii naţionale? Chiar: „De ce nu v-aţi enervat” şi aţi continuat să fiţi politicos? Şi cum a fost posibil ca publicul să aplaude prosteşte? Politeţe? Tartufism? Oare publicul a venit pentru a lua cunoştinţă de talentul omului invitat sau a venit să audă un cuvânt pe care-l poate auzi în locuri unde nu i-ar face plăcere să stea prea mult? De curiozitate am căutat acel cuvânt în dicţionarul limbii române. El nu există! Luaţi aminte academicieni, introduceţi - l urgent! A fost exprimat de un înalt invitat al ţării noastre! Şi cum s-a putut ca unui om de cultură, cu multă sensibilitate, cu mult, prea mult bun simţ care „a îndrăznit” un dialog civilizat, să i se spună, într-un articol, cu o oarecare satisfacţie, că a fost umilit? 

Mi se pare că frâiele comportamentului uman, a judecăţii noastre, a bunului simţ au fost complet abandonate. Constantin Noica în cartea sa „Pagini despre sufletul românesc” începe astfel un articol: „Avem noi, românii, un proverb curios: Unde e multă minte, e şi prostie multă.” O fi adevărat? 


  

  

  

Referinţă Bibliografică:
Politica, cultura si neobrazarea / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 19, Anul I, 19 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!