Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Polina Manoilă, cântăreaţa unei dragoste olteneşti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Muzica populară oltenească pare să comunice lirismul cel mai inefabil al folclorului românesc ce s-a cristalizat din modalităţile de împletire în vocea muzicală a sentimentului de iubire cu natura. Acestea sunt temele universale care au dominat dintotdeauna mijloacele artistice moştenite din străbunii olteni şi domină azi, pe când interpreta Polina Manoilă, pentru care abaterea de la particularităţile nerepetabile ale muzicii populare olteneşti e exclusă, nu se îndepărtează ci continuă şi parcă reconstituie frumuseţaea întreagă de glas şi poezie neprecedate, care au minunat muzica folclorică a Mariei Lătăreţu.  

Cântecele Polinei Manoilă nu se înscriu pe o linie de sate sau în cercul închis al unei regiuni, ci pe întinsa pânză a vieţii sufleteşti a oltenilor, cusută de secole, ochi cu ochi, din gândurile şi trăirile strămoşilor şi urmaşilor Mariei Lătăreţu. Fiecare cântec are poteca lui care spintecă de-a curmezişul sau se înmlădiază pe marginile unei întinderi geografice. Cântecele Polinei Manoilă curg ca un şuvoi de apă, curat, dulce şi milenar, drept prin moşia inimii Gorjului.  

O Oltenie fără Maria Lătăreţu e necrezută, dar o Oltenie fără cântăreaţa Polina Manoilă e o Oltenie uitată...! În spaţiul acesta etnocultural, dacă s-a putut uita, interzice, schimba ceva, vreme de mai mult de o jumătate de veac, aceasta nu e muzica folclorică oltenească. S-a tot resemănat pe scoarţa gazonată de paradă a Olteniei, dar nu s-a putut smulge sau veşteji floarea cântecului oltenesc ce îşi are curpănul plin şi îngreunat de buchete. Unul frumos, proeminent ca o gladiolă roşie, cu floare după floare de catifea urcând spre vârf este al Polinei Manoilă, cântăreaţă cu har, de muzică oltenească folclorică. Ea devoalează ca o oglindire limpede, armonia lăuntrică şi vitală a celei mai originale autoconstrucţii sufleteşti tumultoase olteneşti, de cea mai autentică exprimare şi cea mai oltenească ieşire din regres cultural, ameninţător azi dinspre managementul muzical. Cântecele ei sunt subordonate doar strălucirii care au avut-o cântecele Mariei Lătăreţu, pentru că nu are cum să mai fie de acum alte cântece, decât la o apropiată luminozitate.  

Cu mândră maramă brodată, diafană, revărsată ca un voal de mireasă princiară, cu straie populare de sfântă frumuseţe, arătând eroarea neiertată a timpului, de a le înfunda în cufăr şi uitare, cu ochii străluminaţi de bucurie, bruni ca fructul bozului, Polina Manoilă e o frumoasă şi înzestrată olteancă urcată pe rugul de jertfă dulce al muzicii, şi hărăzită de la vetrele cântecelor Gorjului, până la scenele timpului ultratehnicizat, de acum.  

Frumoasă, voioasă, cuceritoare cântăreaţă!  

S-a născut când toamna e în vârf şi-şi umple zilele cu ultimele răbufniri de soare blând, pe 4 noiembrie. Unde ? În creştetul inimii Gorjului, la Topeşti, sat gorjenesc şi memorial: la patru kilometri de aici a văzut lumina lumii, iar lumina lumii i-a pecetluit lui soarta în mari şi geniale tenebre ale pietrei, Constantin Brâncuşi. Tatăl viitoarei flori a cântecului popular gorjenesc, un iscusit şi talentat cioplitor în lemn, chiar a fost îndrumat şi a lucrat într-un timp cu cel ce a înălţat din piatră coloana spiritualităţii româneşti, la Târgu Jiu.  

Pe scena de care-şi va înmlădia de acum anii următori, până azi, încununaţi cu multe cuceriri, Polina Manoilă a păşit la cinsprezece ani, la Tismana, alături de formaţia Cooperativa „Arta Casnică”, la care a cântat şi dansat. Tismana, vatră istorică şi de pietate creştină, e un nume cu răsunet în toponimia memorială a locurilor începutului de consacrare a artistei Polina Manoilă, care destăinuie azi: „Pasiunea mea pentru cântec s-a născut în familie. Primele cântece le-am învăţat de la mama mea, care a avut o voce extraordinară - cânta ca Domnica Trop. În orice loc se afla şi în orice făcea, cântecul era parte din viaţa ei, din felul ei de a fi. Am fost şase fraţi la părinţi şi cu toţii am moştenit talentul artistic al «mumei», cum o alintam noi, cu atâta drag, în dulcele grai gorjenesc, în cazul meu. Prima dată am păşit pe scenă la Cooperativa «Arta Casnică», Tismana, unde, de altfel, am învăţat să ţes covoare persane şi olteneşti de la o măicuţă de la Mănăstirea Tismana. Cu formaţia artistică a acestei cooperative am participat la numeroase festivaluri din ţară şi am fost laureată a festivalului judeţean de la Craiova, ca solistă şi dansatoare”.  

De parcă totul urcă pe un filon de zăcământ prospectat, şi liceul pe care l-a absolvit Polina Manoilă poartă un nume de reverberaţie sentimentală, elegiacă: „Iulia Haşdeu”. Este perioada în care aspiraţiile muzicale ale artistei încep a se cristaliza în împliniri remarcabile.  

A studiat la Şcoala Populară de Artă, clasa Mia Barbu, canto. După ce că destinul i-a aşezat originea aproape hotar lipit de hotar cu titanicul Constantin Brâncuşi, iată că glasul Polinei Manoilă merge la şlefuitoarea de glasuri, Mia Barbu, pe care patrimoniul cultural gorjean o are înscrisă între numele emeriţilor lui profesori. „Am învăţat de la profesoara Mia Barbu cum să dau glasului nuanţare şi frazare, fără a-i altera însă stilul gorjenesc”, mărturiseşte cântăreaţa Polina Manoilă.  

„După succesele obţinute pe plan local am fost luată la Bucureşti de către fratele meu mai mare, Constantin Manoilă, care m-a dat imediat la Şcoala Populară de Artă unde am avut-o ca profesoară pe Mia Barbu. Tot fratele meu a fost cel care m-a dus la Radio şi a discutat cu redactorul Boris Marcu, cel care a fost foarte impresionat de felul cum doineam şi hăuleam în stilul autentic gorjenesc”.  

După prima chemare a scenei, pe când scena i se părea un versant, Polina Manoilă a avut colaborări de succes care i-au conferit şansa şi puterea escaladării: Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu”, sub bagheta maestrului Ionel Budişteanu, Ansamblul Tineretului şi Studenţilor, dirijor Radu Voinescu, Ansamblul „Doina” al Armatei, căruia i-a rămas fidelă timp de treizeci şi cinci de ani (a pătruns la această culme a spectacolului datorită generalului Dinu Stelian care a fost cucerit de interpretarea cântecului „Hăulita gorjenească”, la concursul pentru selecţie în ansamblu; după această probă Polina Manoilă a fost angajată cu dispensă, deoarece avea doar şaisprezece ani). „În nici doi ani”, spune artista, „am reuşit să mă angajez ca profesionistă la Ansamblul «Doina» al Armatei. Aveam şaisprezece ani când m-am prezentat la concurs. Am cântat o hăulită, le-a plăcut, m-au chemat şi a doua zi. Maestrul Dinu Stelian m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: «ce mă fac cu tine, măi fată, eşti prea mică, nu am voie să te angajez...?!». Dar, până la urmă m-a angajat cu jumătate de normă”.  

Un mare număr de medalii, diplome, trofee încep a se aduna de acum, neîncetat, în cununa cântecului popular oltenesc, care s-a împletit cu glasul ei. Care dintre ele să fie menţionate? Nu se poate, sunt multe, niciuna nefiind mai mică, neveritabilă şi neimportantă, la timpul şi în contextul decernării, dar şi azi.  

Protagonistă în cărţi de specialitate („Femei române” - Mondo Femina, „Personalităţi gorjene la sfârşit de mileniu” (autori Tudor Berca şi Sorin Băleanu), „Cu cântecul prin lume” - autor Ionel Schipoancă), Polina Manoilă apare şi în articole de presă fără număr, în faptul cotidian, reportaje de prezentare, interviuri, eseuri, ştiri din presa scrisă şi, fireşte, e o prezenţă admirabilă în emisiunile tv, impuse ca model pentru media care este azi într-o etapă de ascendenţă a manierismului decăzut şi subtipului cultural şi artistic.  

Turneele cu Polina Manoilă şi cântecul ei oltenesc au răzbătut pretutindeni, constituind întotdeauna o iluminare spirituală în modul de a privi spectacolul elevat, a simţi şi înţelege muzica aurorală folclorică românească şi orizontul ei.  

Prin Polina Manoilă, contemplarea şi perceperea intranzitivă a folclorului românesc depăşeşte frontierele româneşti, valoarea lor conferindu-le o libertate cândva imposibilă pentru mulţi, în China, Ungaria, Polonia, URSS, America, Israel, Anglia, Olanda, Danemarca, Cehia, Slovacia, Coreea, Iugoslavia, Italia, Grecia, Canada, Algeria, Franţa, Bulgaria, Turcia etc... Mihail Gorbaciov, Charles de Gaulle, Mohammad Reza Pahlavi Ariamehr, Indira Gandhi, Mao Tze Dung, Kim Ir Sen, Richard Nixon, Iosip Broz Tito, Leonid Brejnev, Todor Jivkov, Yasser Arafat, Bokassa, Lech Walesa, Muammar al Gaddafi, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ceauşescu, Chu En Lai... sunt printre mai marii lumii pe care i-au fascinat la diferite ocazii glasul şi cântecele Polinei Manoilă.  

Aşa s-au rostogolit pe ulucul timpului secundele, zilele, an cu an, însoţindu-se cu mirajul cântecelor Polinei Manoilă, înmănunchiate până azi în cinsprezece albume realizate la Electrecord, peste două sute cincizeci de piese la radio, sau numeroase filmări de televiziune.  

Colaborările cu marii dirijori Nicu Stănescu, Ionel Budişteanu, Paraschiv Oprea, Maria Cioacă, Marin Ghiocel, Ionel Banu, Marius Olmazu, Gheorghe Popa, Adrian Grigoraş, Aurel Blondea, dar şi cu mari redactori şi realizatori de emisiuni folclorice realizate în cadrul Radiodifuziunii Române şi al Televiziunii Române, Bonsi Marcu, Teodora Popescu, Gheorghe Turda, Alexandru Fabian, Maria Banu, Mărioara Murărescu, Gruia Stoia, Victoria Turcitu, Eugen Gal, Florentina Satmari, Ion Filip au rolul de constructori şi fondatori ai reuşitei competiţiei şi succesului cântecelor Polinei Manoilă. „Am avut bucuria şi onoarea să cânt cu unii dintre cei mai mari dirijori”, spune artista. „Şi acum îmi aduc aminte cu plăcere şi emoţie de prevestirea marelui Ionel Budişteanu care, impresionat de stilul meu de a cânta mi-a zis: «taică, tu ai viitor!». Eu venisem cu hăulitele din Gorj; după Maria Lătăreţu şi Iustina Băluţeanu eram singura care cântam această muzică aparte”.  

„Modelul meu”, mărturiseşte Polina Manoilă, „ a fost marea interpretă Maria Lătăreţu, care m-a şi încurajat pentru a merge mai departe pe drumul cântecului polpular. Am întâlnit-o în holul Radiodifuziunii - chiar în prima zi când intram în Radio. Când l-a văzut pe fratele meu pe care-l cunoştea foarte bine l-a întrebat cine sunt. «Este sora mea, coană Mărie», i-a răspuns fratele meu. «Ia s-aud şi eu cum cântă», s-a arătat interesată inegalabila artistă, «ia cântă-mi o hăulită». Am cântat hăulita şi a fost foarte impresionată. M-a încurajat să merg mai departe şi să nu mă dau niciodată bătută. După câţiva ani am avut bucuria de a cânta împreună la câteva concerte, în Târgu Jiu. De la Maria Lătăreţu am învăţat că un artist trebuie să le aibă pe toate; că talentul este cel care te face remarcat, dar nu întotdeauna este de ajuns; că trebuie o pregătire asiduă, perseverentă şi dăruire ca să te poţi diferenţia de ceilalţi, să nu fii o simplă copie...”.  

Cât şi ce se mai poate adăuga?! Frumosul muzical în glasul din cântecele Polinei Manoilă ajunge să încalce autonomia muzicii folclorice olteneşti, reintrând în universalitatea armoniei, în universul sonor folcloric românesc al celebrităţilor care au în glas compoziţia unei moşteniri îndepărtate şi veşnice a însuşi neamului din care vine românul, fiecare cu tradiţia sa culturală a Olteniei, Munteniei, Banatului, Moldovei, Ardealului, Dobrogei... Şi mai e de adăugat doar La mulţi ani, iubită cântăreaţă a unei dragoste olteneşti! (Aurel V ZGHERAN - aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Polina Manoilă, cântăreaţa unei dragoste olteneşti / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1038, Anul III, 03 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!