Iubito, astăzi, prima oară,   

Când am tras şuba peste mine,   

Mi s-a făcut un dor de vară   

Şi, nu-ţi mai spun, ce dor de tine!   

  

Aveam o arşiţă în gură   

De parcă n-am băut o lună;   

Am azvârlit haina cu ură,   

Şi m-am trezit gol, prin furtună!   

  

Printre momâi înfofolite,   

Ca un nebun, alerg prin frig;   

De ger, mi-s buzele-amorţite,   

Dar mă-ncălzesc dacă te strig.   

  

Nu ştiu cât iarna s-o mai ţine   

Să ningă-ntruna peste noi,   

Dar ştiu că-mi este dor de tine   

Şi-n mine vara e în toi.   

  

Îţi este frig şi n-ai căldură;   

Nici pârtie nu ţi-am făcut.   

Te rog, iubito, mai îndură   

Că mâine, iarna... a trecut!