FIECARE   

  

Fiecare-n lume are o poveste,   

Cu episoade lungi, ca un roman,   

Dar toate lucrurile aceste,   

Au trecut an după an.   

  

De povestit este destul,   

Dar cine stă să mă asculte,   

Căci pe al vieţii drum,   

De spus sunt lucruri multe.   

  

Sunt mândru că am reuşit,   

Prin viaţă să pătrund adânc.   

Chiar dacă nu tocmai iscusit,   

De greutăţi n-am să mă plâng.   

  

Drumul vieţii este încurcat,   

Cu piedici şi cu greutăţi,   

Dar nu trebuie abandonat,   

Oricând să fii tu însăţi.   

  

Aş vrea totul de la lume,   

Însă ea nu-mi dă nimic,   

De aceea îi voi spune,   

Că-mi iau eu câte un pic.   

  

Chiar acum, că sunt bătrân,   

Încerc să fac ce pot,   

Nu stau cu mâinile în sân,   

Din latenţă eu mă scot.   

  

Când te înfioară briza dimineţii,   

Şi viaţa înainte te îndeamnă,   

Nici nu ştii ce mult înseamnă,   

Să te simţi ca-n anii tinereţii.   

  

N-am terminat cuvintele din cărţi,   

Pentru a crea noi comparaţii,   

Am studiat în multe părţi,   

Dar am făcut şi declaraţii.   

  

19 ianuarie 2003