Ai trup de graţie bogat
Şi-l porţi în taine-nvăluit
Uşor în mersu-ţi legănat
Ştiind cât e de jinduit...

Precum un lan de grâu în vânt
Ţi-l legeni ademenitor
Plimbând ispita pe pământ
Sub ochi pios de muritor...

Ai mâini de fină gingăşie
Ce par a fi menite doar
A scrie versuri pe hârtie
Ori trup a mângâia-n budoar...

În ochii tăi de jad aprins
Se pierde iarba primăverii
Se-ascund păduri şi câmp întins
Şi triluri de prin crângul verii...

Ai chip frumos, atrăgător
Ce-n dragoste-ar fi dornic
Ai buze pline de amor
Care surâd giocondic...

Ai păr frumos purtat în plete
Curgând pe umerii-ţi golaşi
Ce pot aşa uşor să-mbete
Priviri şi gând de-namoraţi...

Tu ai picior de căprioară
Vioi şi fraged, tineresc
Ai umblet suplu de fecioară
În mers ce pare îngeresc...

Ai tot ce datu-ţi-a natura
Ai tot ce poate fi frumos
Ai vorba dulce, dulce gura,
Dar ai un suflet nemilos...

Ai inimă ce bate rece
La adieri ce calde o ating
Şi peste care nu pot trece
Fierbinţi dorinţe ce se sting...