CE ESTE „HIPERBOREEA“?
Ideea acestui documentar a apărut datorită unui strat misterios care există la cărturarul român din totdeauna şi, deopotrivă, la scriitorul român de azi. El reflectă Amintirea Paradisului, adică a lumii originare peste care oricâte timpuri vor trece nu se va aşterne uitarea. Aceasta însemnează Memorie, Enigmă şi reacţie a celei dintâi celule" . Artur Silvestri
Hiperboreea
Printr-o supremă aspiraţie
pentru adevărata bogăţie
Am trecut “dincolo”
Înr-un ţinut unic
Albă Împărăţie
Aici e glorificată Legea pământului alb
castele albe, grădini albe
Curţi albe, împărăteşti
Porţi de diamant
singure se deschid
spre cerul alb
înfloririle
nebănuite splendori devastează
plecările, sosirile.
Copaci argintaţi adăpostesc
Înlănţuiţi în triluri, canarii.
Cutreierată de implacabil
Stârnit de suflul nemuririi
Mă înfioram.
Pe cărarea regăsirii
Alergam.
Ninsori îmi cad pe cuget şi pe trup
Când
Fostu-mi-a dat să aud
în graiul gângurit demult
cântări.
Sub puterea cântului mergeam
Prin albul ţinut
Dar nu la pas, şi nici fugind,
Dansam.
Pe mal de transparente
Ape clare
Sub arborii de argint
Într-o eternă sărbătoare.
Mă roteam
.
Mergeam rotindu-mă şi ascultam.
Nimic nu putea fi rostit
Nici despre efemer, nici despre infinit
Pentru că, fiecare cuvânt
Se preschimba într-o pală de vânt!
Doar alb monolog
Rostit incantatoriu, cu nesaţiu
m-a întors fulgerător
din celestul spaţiu
prin porţile de diamant
ce singure se deschideau
şi-n depărtare ca o nostalgie
rămâneau
castele albe, albi copaci
pe care mugurii plesnind
însufleţesc destăinuind
ţinutul de argint.
