Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Angela Monica Jucan         Publicat în: Ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Poetul sătmărean-maramureşean cu „depunere de chiciură pe vise” – Ioan Bran
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Nu pot susţine că m-am biruit, / nici dovedi nu pot că sunt învins” (Ioan Bran, „Şi când, adică?”) 
  
Ioan Bran, Revelaţie şi calvar. Poezii, Baia Mare, Eurotip, 2009. Ediţie îngrijită de Maria Gârbe. 
  
Suferinţa impresionează şi trezeşte compasiune. Dar Dumnezeu nu o dă degeaba. Ioan Bran avea pregătit ceva mult mai bun decât o viaţă „normală”. Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gândirii, timp pentru scris, i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului şi i-a împărţit viaţa în două părţi aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obişnuiţi, ultimii 23 – sigilaţi în imobilitate (născut la 1 iulie 1942, în zodia excesiv simţitoare a Racului; un accident care s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani şi două zile; decesul – în 27 mai 1988). Un destin rar şi greu, pe măsura unui om al lui Dumnezeu. Când l-a cunoscut Maria Gârbe, Ioan Bran era paralizat de câţiva ani, în urma unui accident. Fusese într-un tractor care s-a răsturnat şi se alesese cu o paraplegie asociată, curând, cu inerente escare şi dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefăcut în sobră melodie. „Sunt natură statică? Fiinţă vie-s oare? / Nu ştiu. Simt mişcare nefăcând nimic. / Iar cârca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzând tentacule adânc”. Mariana nu se intimidează în faţa imposibilului, aşa că, fără să aibă maşină de scris şi fără să fi dactilografiat până atunci vreun rând, s-a oferit să-i bată la maşină poeziile! Merita. Avea în faţă tot un om al posibilităţilor nelimitate – „de la el plecai năucit, optimist, convins că nu este necaz în lume şi că mâine porcii vor zbura”, îmi scria Mariana într-un mail. 
  
În timpul vieţii, Ioan Bran a publicat puţine poezii, în câteva reviste. Editorial, a debutat într-un colligatum (în a cărui a doua parte sunt poezii de Vasile Tarţa). La un an de la deces i-a apărut primul volum propriu (Stări tranzitive. Versuri, Bucureşti, Litera, 1989), iar în anul 2009, s-a tipărit monografia comunei Bârsău, semnată – dintr-un nobil gest al profesorului Augustin Jurge –, în calitate de coautori, de Augustin Jurge şi Ioan Bran. Mai mult de 20 de ani, după moartea poetului, au stat la Maria Gârbe, în manuscris dactilo, culese de ea, poeziile din volumul Revelaţie şi calvar, pe care, în anul 2009, Mariana a găsit posibilitatea de a-l publica, la editura băimăreană Eurotip. Aşa a fost să fie: să vedem cartea numai noi, nu şi cel care şi-a adunat în rime gândurile zdrumicate între pietrele simţirii şi ale împăcării. 
  
Scrâşnetul s-a eliberat în vorba-vers blând-amară a Poetului pe care toţi şi-l amintesc... vesel şi plecau de la el încărcaţi de optimism. Numai el ştia cu ce preţ. „Mă simt ca o cârtiţă împotmolită-n stele! / E de prisos să caut pârtie, să scurm... / Cutreierat şi de cometele sistemului nervos, / aş putea să fulger neatenţii. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenţii!” 
  
Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu soarta lui şi-şi începea, la un moment dat, volumul care avea să răsară de sub tipar cam pe când ar fi fost (de-ar fi fost) să aibă 67 de ani. „Şi totuşi ce-ar putea să ne-aparţină / între miriapod şi curcubeul luminos? / De la vocala clară la vuietu-n surdină / trăim pe cheltuiala sistemului nervos”, fiind în permanenţă „la cheremul undelor ce ne deretică”. Ioan Bran dăruia celor care-l vizitau încredere şi bună dispoziţie, dar pe file i se înşiruiau semnele unei simţiri neexhibiţionate. Prin „simţ”, „durere”, „iubire”, „dor” alături cu „supunere la destin” se decodifică toate paginile lui. „Revelaţie şi calvar” este jurnalul celor de-ai doilea 23 de ani ai săi, ani în care a avut tihnă pentru meditaţie. Nostalgia rotulelor cândva mobile nu se contrazice cu noţiunea sorţii. Sunt, împreună, formula acestei vieţi. „Să străbatem, iubito, apele de primăvară / cu flexibile rotule la genunchi. / Iluminaţi, vom aduna mănunchi / iarbă pentru steaua de povară” [s.n.]. Cu toată povara stelei care i-a fost dată, diafragma „optică” rămâne deschisă, lăsând să treacă tot seninul – pe care-l ştie bine preţui. De „optică” depinde şi alergarea celui, fizic, priponit. „Doar cât să ne trecem unul celuilalt prin gând / mai izbutim, ca pale de nori cumulus. / Explozia de senin la care ne-am expus / va-nconjura pământul alergând.” (Norii cumulus, dacă cineva nu ştie, sunt semn de vreme bună.) Suferinţa şi bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinaţiei vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviţi de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie lăuntrică. Şi ochiul ni-e sărac / deşi-ndreptăm spre dânsa atâtea telescoape!” 
  
Este cât se poate de greşit să crezi că opera nu are nimic cu viaţa autorului ei şi că acestea trebuie considerate separat sau că doar opera contează. Altă viaţă (alte întâmplări) ar fi dat altă creaţie sau nu ar fi dat vreuna. „Mărunţi? Măreţi? Depinde de lumină”. Obiectele de inspiraţie sunt lucrurile care-i atrag autorului atenţia şi care-i invadează preocupările. Cuvintele, figurile de stil, tonalitatea vin din preferinţe şi din constrângeri şi dau informaţii despre personalitatea celui care le foloseşte. Inima, care, cât e viaţă, nu poate sta, iese la suprafaţa poeziei ca năzuinţă strunită – mai larg sau mai strâns. „Ca şi codul secret al unei gene / prin care nu poţi vreo menire să-ţi dezminţi. / Suprafeţe mari, fâlfâitoare, / cu tridimensionala ta coloană / la lumină de apă curgătoare. / Şi inima-mi, această lighioană...” De fapt, inima şi norocul, sunt, în simbolistică, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural să fie complementare. Prins în cleştele „scrisei”, poetul îi opune „scrisul” şi nu se gândeşte la evadare. 
  
„Când zorii se despart de noi, când arde, / când se anunţă câmpiile cutare / ne numărăm şi mergem mai departe / veghindu-ne sorocul cu răbdare.” 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Poetul sătmărean-maramureşean cu „depunere de chiciură pe vise” – Ioan Bran / Angela Monica Jucan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Monica Jucan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Monica Jucan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!