Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



POETUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POETUL

Tânărul Miorel Tăbâltoc gândea, mai bine zis caligrafia, într-un caiet dictando, un cuvânt încă neinventat, pentru că în creier avea un gol deplin, iar muza poeziei stătea pitulată cine ştie unde de frica unui nou viol. Drama tânărului poet începuse în clasa a VIII-a când, de ziua Femeii, scrisese o poezie înduioşător de naivă, care a fost aşezată însă la gazeta de perete a şcolii. Brusc, întreg personalul instituţiei a intrat în admiraţie faţă de un talent devastator, mai ales că mama poetului, Mioara, era inspector şcolar şi cunoscută prin năbădăile care o apucau în timpul controalelor curente. Fireşte, tânărul se dedică total poeziei, fără să mai acorde nici o atenţie celorlalte discipline, unde, fără să vrea, obţinea note maxime. În scurt timp liniştitul oraş bucovinean intră în frisoane, bulversat de arta poetică a tânărului ce semna cu pseudonim M. Emincu - aşa, ca să vadă urbea cam cine e el - şi înflăcăra imaginaţia, dacă putem vorbi de aşa ceva, tinerelor romanţioase dornice de nemurire în versuri şi care, până una-alta, reuşiră să vindece o acnee rebelă a bardului.
Revista de poezie a Clubului C.F.R. din localitate publica pe rupte poezii de amor în care se iţeau disperări abisale, sentimente cosmice şi subtile arome de anatomii floride.
Anii de liceu se dovediră prolifici peste măsură, aşa că toată lumea răsuflă uşurată la absolvire, sperând în taină să scape de teroarea geniului şi a mamei care dădea semne evidente de delir poetic.
Tatăl, un respectat inginer silvic, plecase de mult la nişte exploatări îndepărtate. Fiind un om cu bun simţ, pusese de câteva ori mâna pe un par în scopul întreruperii hemoragiei de versuri, însă înainte de a trece la fapte apărea harpia, care rostea, cu spume la gură, că ea face moarte de om dacă îndrăzneşte cineva să tulbure transa lirică a copilului. Şi, cum singurul om din zonă era el, bietul inginer luă liniştit calea codrului.
După bacalaureat şi după o scurtă vacanţă de creaţie, lumea bună a urbei şi un cor de fecioare, vorba vine, cu inima frântă, lăcrimă sincer - dar din motive diferite - când tânărul plecă cu un tren personal în alt oraş, mai mare, pentru desăvârşirea studiilor şi împlinirea măreţului destin ce-i fusese prezis.
Instalat la o gazdă, normal, într-o mansardă, îşi cumpără o pălărie cu boruri largi, un parpalac negru, lung până la călcâie, asortate la o figură profund tragică şi ieşi la plimbare prin târg. Spre surprinderea sa, după câteva zile de mers agale pe străzile cu rezonanţe istorice nimeni nu s-a sinchisit de copleşitoarea-i prezenţă. Probabil din această cauză reuşi o performanţă aproape antologică, picând la toate examenele de admitere, inclusiv la facultăţi care oferă locuri, contra cost, mai mult pe bază de înscriere.
Mămica însă, fără să dispere, îi spuse să rămână încă un an acolo (pentru a salva onoarea fiului în urbe) şi să zdrobească trufia necunoscătorilor cu forţa operei sale. Aşa că, Miorel se aşeză la masa de scris şi începu, aşa cum am arătat, să caligrafieze cuvinte fără noimă. În pauze (din ce în ce mai dese şi mai lungi) mergea pe la tot felul de publicaţii şi-şi prezenta creaţia. Secretarii de redacţie, oameni cu mare experienţă în lucrul cu poeţii, îi recomandau, în general, să mai citească sau, chiar mai brutal, să se apuce de altă muncă. Tragedia îi zâmbi însă abia atunci când mămica, în urma unor schimbări politice, ieşi brusc la pensie ca să nu intre în alte belele mai mari, aşa că foamea acoperi obrazul poetului cu o strălucire verzuie, conferindu-i un aer autentic astral, iar opera poetică intră impetuos în oniric unde se şi pierdu.
Într-o zi însă, în secretariatul unei redacţii, întâlni o fată dolofană, care părea că munceşte acolo, deşi mânca gogoşi şi avea pe nas pudră de zahăr. Poetul o privi tulburat, iar când fata l-a invitat să guste din gogoşile rămase pe birou, într-un ziar unsuros, le-a gustat aproape simultan şi a mulţumit frumos cu lacrimi în ochi. Fata a chicotit. A doua zi întâmplarea s-a repetat, apoi a devenit obişnuinţă, iar fata, tot chicotind, a rămas gravidă. Disperat de perspectiva morţii prin înfometare în caz de fugă de la locul faptelor, Miorel a hotărât să ceară mâna fetei cu tot ceremonialul de rigoare, aşa că se spălă pe cap, îşi tăie unghiile de la picioare şi se prezentă viitorului socru, un om foarte ocupat, care avea un laborator de cofetărie şi patiserie. Tatăl fetei nu opuse, evident, nici o rezistenţă, ba chiar îl pupă şi-i oferi o slujbă în întreprinderea sa, apoi, aşa, ca din întâmplare, răsuflă uşurat şi porni la organizarea nunţii. Tânăra pereche, el poet - încă slab şi palid -, ea secretară de editură - grasă şi foarte fericită -, fu plimbată prin oraş cu tradiţionalul alai de maşini împodobite pe capotă cu o păpuşă cu picioarele desfăcute, ca să moară mahalaua de necaz.
Din codrii cei întunecaţi ai nordului apăru la nuntă şi tatăl poetului care, fericit că fiul său are o slujbă, îl pupă pe cuscru şi încercă să facă la fel şi cu cuscra. Nu a reuşit deoarece era un om scund şi nu putea ajunge la obrajii acesteia, drept care sărută doar mâna şi avu senzaţia că i-a intrat o pernă în gură. Mama adoptă figura „regina în drum spre eşafod“, deşi în sufletul ei ţopăia de fericire la gândul banilor, iar spre sfârşit se îmbătă şi-şi pierdu aerul acru în faţa - ca să spunem aşa - unui lăutar tânăr cu abilităţi de psihiatru.
În anii ce au urmat, Miorel, devenit Mio, a ajuns consultant de marketing şi development al patronului, chiar dacă cele două cuvinte nu putea fi rostite decât de o secretară foarte competentă, care îl însoţea în călătoriile de afaceri. S-a mai îngrăşat, împreună cu părul care s-a şi rărit. Soţia sa era din ce în ce mai fericită şi năştea cu o frecvenţă care îi uimea doar pe cunoscători.
Poezia îşi avea însă rolul său în promovarea plăcintelor cu răvaşe şi a clipurilor publicitare organizate în grădi- niţe, când copiii cântau în cor „Baclavale cu alune/ Daţi-ne că-s foarte bune“ sau„Covrigei cu mac şi lapte/ Daţi-ne la ora şapte“.
Oricât ar părea de curios, acesta este singurul caz în care se vorbeşte despre un poet pe care talentul său l-a îmbogăţit.

Mihai Batog-Bujeniţă
 

Referinţă Bibliografică:
POETUL / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 960, Anul III, 17 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!