Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Amintire > Mobil |   


Autor: Zaharia Bonte         Publicat în: Ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Poemele unui pelerin visător la Zidul Plângerii

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

  

  

ZIDUL PLÂNGERII 

  

Zidul Plângerii visez: La Mur de Lamentation

Excursia în Israel cu vreun experiment la chibuţ, 

Da-i mult până departe şi rău, poate, de avion… 

Dar vreau la Ierusalim şi-n Sihar să beau apă din puţ 

  

Voi urca Dolorosa grăbit, voi păşi sub măslini unduios 

La Poarta ’Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreau 

Ṣi aş vrea să păşesc, aş vrea să ating ce atins-a Hristos, 

Au mai rămas saptămâni până să plec; pe jar parcă stau 

  

Voi duce cu mine dorinţi; acatiste, necazuri de sfinţi, 

Mă şi văd pelerin păşind pe Esplandă uşor, gânditor 

Ṣi-n locul în care a fost Templul sfinţilor noştri părinţi, 

Iar astăzi o moschee tronează… voi zăbovi încrezător; 

  

Că ziduri mulţime avem în lumea în care cu greu vieţuim, 

Doar lacrimi curate să ai, că plângi de te saturi şi-aici; 

Eu însă vreau măcar o lacrimă să-mi cadă şi la Ierusalim 

Pentru pacea Cetăţii Preaiubite, cum Tu Doamne îi zici. 

  

Iar de cumva, cine ştie? Să se învârtă acul la ceas înapoi, 

De s-ar anula ce-am visat: să n-ajung la  Le Mur de Lamentation, 

M-aştept să am parte de-acelaşi pahar, să vină zidul la noi ; 

Se ‘nalţă între valoni şi flamanzi : „La Mur* de Flamentation”! 

- călător visător & pelerin cu suspin – 

  

NOTA : 

* Adesea, în ultima vreme, situaţia conflictuală dintre flamanzii şi valonii Belgiei a fost asemuită celei din Israel dintre evrei şi arabi.  Când am vizitat oraşul Mechelen din Flandra, în franceză Màline, am văzut zidurile vechii cetăţi. Sunt neatinse! Poarta spre lumea exterioara este  bine strâmtă, aşa că am înţeles să aibă o bază reală gluma ce dă excelent în franceză şi pe care am auzit-o aici cu «zidul plangerii flamande – la mur de flamentation». 

  

POST SCRIPTUM: 

E Belgia sfârtecată de lupii flămânzi, împărţită-n fâşii, 

Plecăm mesageri ai păcii - români  la Ierusalim - 

Dar pacea aşteaptă afară, peste tot înăuntru-s urgii… 

Ce găsim unde mergem, idem la-ntoarcere : nu ştim! 

Doamne, noi pace Îţi cerem : Ṣi-aici şi în Iersalim! 

             

  

ARMAGHEDON 

  

Va fi-nconjorat Ierusalimul de oşti, cum grădina-mi cu sigla cu tot 

Umbrita-i de copaci uriaşi, dar asupră-i veghează Dumnezeu-Savaot 

Vor veni cu vuiet de grindini, uragan aviatic, rachete, poate, vor fi! 

Dar Cel ce hotaru-i veghează, dăruind dimineţilor soare, îi va birui. 

  

  

Stătea profetul jelind langă râul cel mare, Tel Avivul avea la picioare 

Dar n-a fost chip să adoarmă în noaptea aceea cu urlet de fiare… 

Roţi peste roţi cu angrenaje ciudate, uruit şi urlet şi tunet cumplit 

O eră şi-o lume ce nu încape-n tiparele vremii de-atunci, uimit a privit. 

  

Un semn că va fi ce avea să urmeze : motor, telefon, trotil, avion… 

Ṣi ce să facă păcatul din om când dă pe afară, de nu Armaghedon? 

E palidă replica ce putem noi să o dăm; din genocid să facem chibuţ 

Truda, însă nu-i în zadar, că uite  cum… deşertifică ei cu apă din puţ! 

  

Dar marea minune ce pune astăzi lumea pe jar: Israelul fără altar… 

Ṣi fără de templu cu altar târnosit şi cu jertfe în el, al dragostei jar, 

E taina iubirii divine, a păcii depline - SHALOM - ce stă să se-arate, 

Regele Păcii ce-a venit  la ei ca un miel, dar L-au respins cu răutate. 

  

Pe un deal ce purta stigmat de păcate, smerit urca omul Emanuel 

Printre lacrimi cu vorbe curate, ades pomenind : Ierusalim, Israel… 

Dumnezeul ce a noastră soartă împarte va fi jertfit pentru dreptate 

S-a legat pentru vecie cu funia iubirii eterne de ei, părinte şi frate, 

  

Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, din Dumezeu e numele tău 

Doar omul cu simţul pierdut  nu ştie ce-i bine şi-l schimbă pe rău 

Hristos a venit să ne-nveţe, s-arate  ce-i sfânt , ce merită iubit… 

Ṣi neamuri şi iudei în deschisele-i braţe ; pentru toţi, preţ a plătit. 

  

Murind ne-a dăruit eternitate, şi Ierusalimul şi-a ales ca cetate !!! 

Aici a fost şi Templu şi-altar ! Pângărite au fost şi neamurilor date ; 

Împăratul le-a restaurat prin dreptate. Va fi Templul curând rezidit, 

Că munţi de păcate… niciodată n-acopăr ce cu sânge El a sfinţit. 

  

Vivat Ierusalime ! Să trăieşti, să-nfloreşti… Că mare-I Regele tău, 

Va dovedi Armaghedonul, că oştile toate nu fac din tine un hău! 

Noi venim la tine cu flori, te iubim în multe culori, oraş pământesc; 

Noi credem Cuvântul Sfinţit, cu dor aşteptăm Ierusalimul ceresc ! 

  

  

SHALOM 

  

Shalom în curţile tale domneşti, sub ziduri regeşti,
De la noi, că venim înspre tine cu gânduri frăţeşti;
Pribegie-i cuvântul ce astăzi şi ieri ne-nfrăţeşte
Nădejdea ni-i visul ce în noi şi în tine trăieşte. 

Shalom între hotarele tale, cetate înfrăţită cu cerul,
Că Templul aşteaptă primăvara ce învinge-va gerul;
Înfrăgezită mlădiţă,  smochin ce ai fost blestemat
Pentru numai o vreme, Stăpânul nu te doreşte uscat. 

Shalom sub milenarii măslini din grădina cu cânt,
Că viaţa pe-aici a fost arătată de Domnul Preasfânt;
El trece şi astăzi Pârâul Cherit, El urcă Golgota
De mână cu fiecare, de cumva ne-aşteaptă Gabata. 

Shalom printre dealuri, shalom pe ‘nălţimi
Munţi din Israel, izvoare, fântâni şi mari adâncimi;
Ṣi Marea cea Mare tresalte în valuri, Jeshua slăvit
Păzeşte hotarele tale. Ce El păzeşte, este păzit. 

Shalom şi astăzi şi mâine şi-n veci… şi-n tine şi-n noi,
Că ţara se umple cu pace din cer, de nu, suntem goi;
Iar plânsu-Ţi l-auzim sub măslini şi paşii în duzi
În pace ne scalzi şi ne-acoperi, cu lacrimi ne uzi. 

Shalom e darul ce Domnul doreşte să-ţi dea pe vecie
Belşug de viaţă şi ani de lumină, cetate o dată pustie ;
Că-i preţul plătit  şi pacea-i răspunsul ce Mirelui place
Shalom se chema şi asinul călărit de Regele-Pace! 

  

               

MUNŢII LUI ISRAEL 

  

Munţii lui Israel : piatră, rocă; şi soare şi vânt… 

Rar şi pâlcuri de verdeaţă. Nu se văd, dar sânt! 

Munţi cu multe piscuri, munţi de pizmă plini 

Pietrele vă sunt dovada, sunteţi pelerini printre străini 

  

Sunteţi arşi de soare, care vă dogoare ne-ncetat, 

Aţi fost martori multor fapte ce s-au întâmplat 

Voi ascundeţi taina vechilor războaie; şi-au fost multe 

Şi sunteţi în aşteptarea tainelor ce-o să se-ntâmple. 

  

Munţi cu rouă doar în cronici, azi golaşi şi reci 

Mărturia lor e vie, doar cu o privire de-i petereci 

Din pustie vor ţâşni izvoare şi nisipul va-nflori 

Se vor prinde leii cu mioarele-n horă… într-o zi ! 

  

Nebo, Quarantani, Garizim, Ebal, Carmel, Tabor… 

Azi rămaşi pustii-golaşi şi fără turme, dar aveţi Păstor. 

Semn profetic la Masada, Negev, Înălţimile Golan 

De la mare pân’ la munte prin pustie şi deşert galilean. 

  

Cine-n lumea asta scoate din pustiu hrană bogată? 

Iată primul semn! Ce viţă de smochin la ei se-arată! 

În curând veţi bate-n palme, veţi zburda ca mieii primăvara 

În Sion se-ascunde taina ce o poartă astăzi ţara; 

  

O cetate de duşmani înconjorată şi o ţară în pustie, 

Dar de Domnul binecuvântată cum alta nu ştiu să fie; 

Munţi stâncoşi, munţi de-aramă… Nu zac ei neputincioşi 

Un pustiu şi o minune astăzi, pentru toţi cei credincioşi. 

  

Ce alege Domnul, ce înalţă El, pe veci rămâne înălţat ; 

Le-a dat ţara şi-a ales Ierusalimul pentru Marele-mpărat 

Muntele Sion şi munţii unde Domnul s-a rugat şi-a plâns 

Într-o zi se vor umplea de rouă şi de roade doar de strâns. 

  

Munţii lui Israel, munţi de fericire şi ’nălţare, lupte şi izbânzi 

Moştenirea celor care-n luptă şi-ncercare au fost blânzi… 

Domnul vine, paşii Lui se-aud cum sfarmă pietrele-arzând 

Fericit va fi poporul ce veghează şi trăieşte aşteptând. 

  

  

ÎNĂLŢIMILE GOLAN 

  

Când brandul de ţară ţi-e lenea şi ura 

Ṣi spirit războinic îţi umple desaga; 

Ṣi desagele-s multe de umple trăsura… 

Se gată - bag seama - cu gluma şi şaga! 

  

Semeţia răneşte, ‘nălţarea-trufia doboară 

Înălţimile Golan, cu crestele neprimitoare 

Noi nu le-am uract… Cine urcă, oare coboară ? 

Fâşie şi creastă, sărăcie şi castă, respingătoare! 

  

Aruncătorii de pietre din Gaza rânjesc… 

Contigente de tineri! De-ar fi cioplitori, ori zidari, 

Că piatra-i tezaur în mâinile celor care muncesc, 

Dar aici îi nemuncă şi vrajbă, filisteni covrigari! 

  

În Gaza doar praful de puşcă-i odor* urâcios… 

Grenade şi-AG-uri ; celebrul AKM la spinare ( !) 

Când mai venim, în pace să vă găsim, popor mânios 

Până atuncea SHALOM ! Cu obuze nu faci cărare ! 

_________ 

*Odor (fr) – miros 

  

  

COPACII ŢĂRII SFINTE 

  

Pe-aici peisaju-i arid, peste tot domnesc bolovanii plăvalnici 

Verdeaţa-i doar câte o pată, nici măcar stejarii nu-i văd  falnici 

Spre Pustiul Iudeii sunt lemne de cruci şi spini de coroană… 

Pelerinii când ajungeţi pe aici… luaţi-o mai degrabă la goană! 

  

Se-avântă cu vârful spre cer, mai răzleţ, câte un biet chiparos, 

Ca semn distinctiv că ţara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! 

Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip şi pietriş; e iarba comoară 

Cămilele zac pe sub palmieri, căldura şi dromaderul doboară. 

  

E apa prea rară, în picături se împarte; veniţi să facem fântâni 

Îs rocile acestea minune sfinţită, depozit de apă sau, poate, plămâni 

Ţi-e dor de verdeaţă; ai vrea să-ntâlneşti smochini, măslini seculari, 

Dar apa-i puţină şi nu-i mai adapă, minune că mai există stejari. 

  

Anotimp secetos, aici, tu cât mai rămâi ? În tine-s toate pe dos 

Primăvara-i pe drum… Încărcat cu izvoare se reîntoarce Hristos 

Înfrăgezită mlădiţă, eucalipţi, crini şi finici, trandafiri din Sharon 

Regele vostru se-arată, pustia dispare se-aude pe-aproape SHALOM! 

  

  

NEGUSTORII ŢĂRII SFINTE 

  

Negustorii ne zbiară, ne cheamă  ‘napoi îndrăzneţi… 

De cumperi te-acopăr cu miere, de nu, îţi rânjesc certăreţi 

Au marfă grămadă şi preţul întotdeauna-i compus 

Gablonzul luceşte calitatea lipseşte, dar din ţara sfântă-i adus 

  

Dacă ţara e sfântă şi kitsch-u-i sfinţit şi de preţ… 

De te laşi ispitit, din pelerin devii mai curând târgoveţ : 

Iconiţe, crucifix, undelemn, lumânări, sfinţi nenumăraţi ; 

Uite că vine un grup de români… Săriţi pelerini, cumpăraţi! 

  

Ṣtie muftiu-n română cu unu, cu cinci şi cu zece dolari, 

Îţi vinde tichie, îţi pune-n traist-amintiri şi, poate, cafari… 

Pentru prima dat’ pelerin… S-ar putea să nu vrei suvenir?! 

Ce vor zice ai tăi, de te-ntorci fără măcar o sticlă de mir!? 

  

M-au taxat negustorii de «chici», că lor, doar banii le pasă 

Rău chiar că nu mi-a părut, dar îmi pasă de cei de acasă 

La vam-am plătit, că ce dacă, uneori, mă cheamă Zakeu? 

De bani nu mă leg, pe ei nu mă dau… deşi uneori îs evreu! 

  

Un şal de-Arafat mi-am dorit… Ṣi îl am – Oier cotizat Bethleem 

Cu preţ la pătrat! Vă salut filisteni, arrafaţi, Shalom Halevem! 

E mai greu cu românii beteji, de-i tratează Secretarul de Stat; 

Ṣi cu kitsch-ul, că nici zice nu-i ştiu, dar uite că l-am cumpărat! 

  

Mi-a rămas amintire duioasă, orişicum: “Ceauşescu-Arrafat!” 

Mă poftiră să cumpăr de-o mie… De-o mie de ori i-am şi refuzat 

Au schimbat portativul: «La voi e totul mafia: Romania-kaput!» 

Dar nu mă las doar de-a moaca; le-am răspuns cum am putut: 

  

Bukarest-Timişoara, student medicina, romunca frumoasa la noi ; 

Komunist-intifada-victoria-hamas-voi; Nu uitare şapte zile razboi! 

N-ar fi mai bine shalom, salaam alec, muncă, ba chiar hărnicie? 

Ṣi un semn mai discret eu făcut : o cruce şi pace peste ei pe vecie! 

  

  

DE VORBĂ CU IERUSALIMUL 

  

Te zărisem o clipă de pe-un deal ce-am trecut furtunos… 

Oricum ne primeşti, te salut bucuros, umblu prin tine pe jos 

Cetate iubită, cetate dorită, oraş cântat în sul de profeţi 

Ce jalnic ne-ntâmpini, deşi suntem doar nişte drumeţi... !!! 

  

Pe uliţele tale cu plâns de martiri 'naintăm cam timizi 

Tu nu ne arăti strălucire, nici aur nici perle, nici măcar oglinzi 

Cetate uitată, părăsită de Mirele ce-atât de mult te-a iubit 

Minunea cea mare-i că-n tine se-arată puterea Celui Slăvit... 

  

Rostirea cu «Casa rămasă pustie !» Adevăr de netăgăduit, 

La tot pasul se vede : în bazaruri, la Knesseth şi Templul zdrobit; 

Irozi pretutindeni în loc de mireasă; v-aţi izgonit Salvatorul, 

Un Mire ce-şi plânge aleasa, părinţi ce-au respins peţitorul… 

  

Te-ar fi înălţat înspre ceruri ; ai ales să te-apleci la pământ, 

De-ai mai putea repara stricăciunea, popor iubitor de mormânt! 

Ai două Golgote şi rituri mulţime şi sfeşnic şi steme cu lei 

Dar nu-L ai pe Prinţul iubirii de lume, de neamuri şi de evrei. 

  

Ce soartă amară, ce vină comună, s-o plângem cu toţii la zid, 

Tu porţi o mare povară, că toţi te călcară, nu doar Baiazid; 

Când te-au eliberat cruciaţii, mai întâi te prădară, ai rămas de ocară; 

Aşa eşti şi astăzi, oraş mult visat, dar eşti…   tot capitală de ţară. 

  

Dar ţara-nfloreşte; mandragorele deşertului tău îi atrag pe vrăşmaşi 

Că-s mulţi, ca puhoaiele turce, noi suntem prieteni, dar, bieţi copilaşi 

Te privim şi ne arde, smochin plăpânjor, ce bine îţi stă înmugurit; 

E sigur că Mirele-ţi va apare să-ţi ridice ocara, popor pedepsit. 

  

Istoria doare, prezentul vorbeşte în grai apăsat, lămurit, 

Ierusalimul încă dormitează, dar în pustie smochinu-a-nfrunzit, 

Noi te-am văzut. Urările noastre de bine, cetate a Marelui Împărat 

Pace-ntre zidurile tale, Shalom, cetate ce zaci încă-n păcat ! 

  

Te urgiseşte încă mânia ce cuprinde în horă rabini şi preoţi, 

Relicvele tale ce lumea o pune-n uimire ne atrag astăzi pe toţi; 

Rămas fără de Templu… Ne-ai primit doar la Zidu-ţi cu Plâns, 

Iar prin biserici?! Doar igrasie, scorojeli şi păianjeni şi larmă ai strâns! 

  

Tu nu vei renaşte de mână de om ; nu-ţi vor da strălucire artişti iconari, 

Nici împăraţii nu te-or înălţa, oştiri fără număr, ori meşteri zidari… 

Prin minune divină vei fi rezidit, oraş ce o vreme, ai fost lepădat, 

Ieşua-ţi ridică ocara ; nu te mai semeţi, recunoaşte c-ai cerut să fii blestemat 

  

Mai vine o dată la tine Mesia, călare, înconjorat de gărzi îngereşti ; 

Ai plânge de-ai sti că-n zori El apare, că şi astăzi tu altfel gândeşti. 

Să tresalte profeţii, să iasă la porţi vegheatorii, de noapte scăpaţi : 

Se-arată curând Cel ce domneşte-n vecie din Ierusalim peste-mpăraţi. 

Zaharia BONTE 

Belgia 

12 februarie 2011 

  

  

Referinţă Bibliografică:
Poemele unui pelerin visător la Zidul Plângerii / Zaharia Bonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 46, Anul I, 15 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Zaharia Bonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Zaharia Bonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!