Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Dorinte > Mobil |   


Autor: Cârdei Mariana         Publicat în: Ediţia nr. 145 din 25 mai 2011        Toate Articolele Autorului

POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

   

LUNA 

  

Corabia selenară, printre nori pluteşte 

oare încotro se-ndreaptă, şi cine vâsleşte? 

  

Luna-i suplă, argintie, şi nu-i pasă de nimic... 

pe stele le ocroteşte, pe Luceafar ...ce să zic? 

  

O regină, o femeie, aveţi oare voi idee? 

somnul nostru îl veghează şi ne mângâie c-o rază. 

  

Raza ei, raza de lună, ne urează „noapte bună!” 

şi poveşti nemuritoare ea ne spune zâmbitoare. 

  

O fi fost îndragostită de a Soarelui strălucire, 

cine oare-a pedepsit-o pentru marea ei iubire? 

  

O fi chiar adevărat că Soarele-a divorţat  

şi-a iubit o răsărită „Floarea-Soarelui” numită? 

  

Biata fată, cată-n nori când dispare Luna-n zori; 

după Soare se roteşte şi-i şopteşte că-l iubeşte. 

  

Luna mândră-şi poartă voalul presărat cu stele 

şi-nhamă la Carul Mare câteva din ele. 

  

Uneori în neagra noapte ea se scaldă-n mare 

oglindindu-şi chipul mândru, puţin gânditoare. 

  

În oceane lung priveşte, o fi căutând un peşte? 

Peştişorul de aur să-i dea un tezaur? 

  

Poate vrea şi un palat pentru Soare rezervat 

sau să-i dea iubirea lui, strălucirea Soarelui? 

  

Poate într-o bună zi, cine ştie când va fi 

vor fi din nou împreună Soarele şi mândra Lună. 

  

  

VRAJA 

  

Seara, ciorile se-ntorc,
Nimeni nu ştie de unde,
Multe, negre, vorbăreţe,
Roluri părând să înveţe.

Or fi ciorile măicuţe –
fete fără de noroc?
Asta mă-ntrebam aseară
Singură, aşa-ntr-o doară.

Unele mai obosite
Pe antene poposesc,
Parcă-s note-n portative
Muzicale, emotive…

Altele, în parc ascunse,
Stau pe ramuri nemişcate,
Voind somnul să le poarte
în visare, peste noapte.

Una pare că visează,
Tot suspină şi oftează...
Ea-i prezintă unui Paşă
Rochii negre din mătase.


El îi cere să-l iubească
Şi nunta s-o hotărască.
Ea-l întreabă, temerară:
Crezi în dragostea fugară?

Vreau să-ţi dăruiesc palate,
inele cu nestemate,
aurul ce-am adunat,
numai ia-mă de bărbat.

Vai, de stol m-am răzleţit,
Sufletul ţi-am dăruit,
Şi ţi-aş fi alăturea,
Dar nu stă-n puterea mea!

Mâine-n zori, la mânăstire,
Stareţa va da de ştire
Că o maică a plecat
Şi-n cioară s-a transformat.

Stai, îţi pun un văl pe faţă,
Că „nevoia ne învaţă!“...
Nimeni n-o să reuşească,
în deşert, să te găsească.

Se trezeşte mica cioară,
Simte-n suflet primăvară…
 



Aripile îşi întinde,
Orizontul îl cuprinde,
Vede stolul ei în zare
Şi-l priveşte, visătoare.

Inima-i în piept tresare,
Paşa, demn, ţine-a ei cale.
Călărindu-şi albul cal,
Flutură un negru voal.

El îi pune-n plisc o floare
Şi-o sărută cu ardoare.
Vraja este spulberată:
Ţine-n braţe-o mândră fată.
 

  

  

FAUN - ZEUL FECUNDITĂŢII 

  

Pe luciul lacului glisează  

- frumoasă, dulce, libertină,  

în voaluri fine - o codană - 

o libelulă diafană … 

  

În ritmul muzicii-n surdină,  

cu graţie de balerină, 

cu gesturi ample-şi exhibă 

al corpului mister. 

  

Prin dansul ei mărturiseşte 

iubirea pentru prinţul care 

i-a dăruit ieri un buchet 

din albe lăcrimioare. 

  

Din fundal tâşneşte Faun  

şi încearcă să o fure, 

s-o ducă-n poiana verde  

din tainica pădure.  

  

În braţe-o ia şi-n piruete 

alunecă pe gheaţă,  

pe “Bolero” de Ravel 

o  cucereşte plin de zel. 

  

Este dorinţa pătimaşă 

ce-i captivează şi-i uneşte  

într-un sărut prelung  

şi gheaţa-ndată se topeşte. 

  

Aplauzele-n cascadă  

consacră fecunda pereche, 

pe Faun deghizat în prinţ 

şi muza... eterna poveste.  

  

  

  

VRĂJMĂŞIE 

  

Cic-a fost odat-un moş,
ce-avusese un cocoş -
El i-a dat averea toată
şi-o viaţă minunată.

Avea moşul trei copii:
un câine - paznic în vii,
o pisică jucăuşă,
un şoarece, după uşă…

Ea, felină, delicată,
se alintă-n graţii scăldată,
miorlăie şi se răsfaţă
n-are nicio grijă-n viaţă.

El - o latră hămăind-
oare ce-o mai fi dorind?
şi închis în curtea mică,
mârâie către pisică.

Ea pe garduri se cocoaţă
chiar pe poartă, vizavi,
parc-ar vrea să îl provoace,
oare cine poate şti?

El se dă dulău de curte,
casa zice c-o păzeşte,
asta, patru anotimpuri,
chiar de iarna-l troieneşte.

Pisica-i stăpână-n casă,
pe fotolii şi pe masă,
pe şoareci i-a izgonit
şi-şi caută un iubit.

Chiar în zori, dis-dimineaţă,
se spală pe cap, pe faţă,
blana-ntreagă-şi netezeşte
şi în stradă o zbugheşte.
 


Mai demult, cică, bătrânul
a făcut un mic zapis,
şi-a lăsat averea toată
celor trei, cum le-a promis…
Pisica a pus înscrisul
dup-o grindă, dragii mei,
să ne fie clar “permisul
că pot sta-n casă şi ei”.

Şoricelu-a ros zapisul
şi pisica-l tot aleargă,
câinele o duşmăneşte
fiindcă l-a lăsat în stradă.

Uneori urlă în noapte
şi spune că nu mai poate,
nu mai vrea s-o duc-aşa,
Doamne, ce viaţă grea!

Stăpânii s-au tot schimbat,
azi, câinele doarme-n pat,
zilnic iese la plimbare,
are haine şi mâncare!

Pisica tot cercetează,
casa-ntreagă controlează,
pe stăpâni îi linguşeşte,
şi le toarce, că-i iubeşte.

Pe şoarece l-au uitat,
şi de-atunci s-a răzbunat
“Când pisica nu-i acasă,
şoarecii joacă pe masă!”
 

  

  

ISPITA 

  

Este primăvară, soare şi merii sunt albi de floare. 

Dinspre livezi te îmbie un parfum ce se transformă  

în suc dulce-acrişor avâd aromă de măr.. 

Peste vară, merişoare mai întâi verzi la culoare 

se transformă într-o noapte în merele acum coapte... 

  

Mărul galben îl îmbie sub a arşiţei văpaie, 

setea-i pârjoleşte trupul  şi Adam doarme pe-o claie. 

Se trezeşte şi zăreşte mărul auriu din pom 

şi fără sa stea pe gânduri îl înhaţă, măi ce om ... 

Mărul îi rămâne-n gât deşi Adam tot înghite  

o sa vadă lumea-ntreagă ce-ai făcut pe negândite. 

  

Într-o altă poieniţă, Eva cade în ispită   

şi culege două mere, dar precaută, chitită, 

le ascunde sub cămaşă sa nu fie oropsită... 

Merele sunt parfumate, acrişoare, mari şi roşii –  

că se văd de la distanţă  şi îmbie pofticioşii.   

  

Adam o vede pe Eva - jos în vale, la izvoare, 

şi-l cuprinde marea sete văzându-i merele-n zare. 

De sub tufe lunecând, într-un Măr-Domnesc se suie 

şarpele chitit să-i facă - fructul oprit să-l  începă. 

Se preface că nu ştie şi să-ncerce îi îmbie  

cu un mare Măr-Domnesc pe cei doi ce nu-ndrăznesc. 

  

Pentru mărul roşu, mare, calcă porunca-n picioare... 

Mai târziu, pe luna plină,  Eva si Adam suspină,  

dar suspină de plăcere – a-nceput luna de miere 

chiar acolo jos pe-o claie, în grădina lui tataie... 

  

  

  

  

  

  

  

  

Referinţă Bibliografică:
POEME / Cârdei Mariana : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 145, Anul I, 25 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cârdei Mariana
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!