Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 426 din 01 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Poc, poc, poc sau Ce mai faci, Ioane?

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poc, poc, poc sau Ce mai faci, Ioane?

Deschid cu înfrigurare ziarul de astăzi, Internetul, radioul sau televizorul, sperând din toată inima că voi găsi ceva BUN.
O ştire BUNĂ, ceva nou care să-mi aducă eventual nişte bani în plus, sau pur şi simplu ceva care să mă relaxeze, să-mi placă, sau care să-mi aducă puţină dragoste, speranţă, încredere şi bucurie. Şi nu de puţine ori se întâmplă să le salut pe toate cu clasicul
“Bine-ai venit amăgire,
Mai stai, mai durează un pic,
Această minţită iubire,
E totuşi mai mult ca nimic.”

Când eram copil şi ascultam seara, pe furiş, cu luminile stinse, împreună cu tata - Radio Europa Liberă, aveam senzaţia că în vechiul nostru aparat de radio era o altă lume, LUMEA LOR.
LUMEA CEALALTĂ, o lume plină de lumină, o lume greu de imaginat pentru mine, o lume a libertăţii- spuneau ei.
Se vorbea acolo despre cortina de fier, despre putere şi dictatură, despre a putea şi nu se poate, despre adevăr şi libertate.

De fapt libertatea era pentru mine o noţiune extrem de abstractă. Eu eram şi mă simţeam foarte liber. Pentru că tocmai coborâsem din nucul de lângă casă sau din cireşul din grădină şi de acolo de sus, din vârfurile lor, cu mâinile înverzite de nuci încă necoapte, sau cu gura plină de cireşe, lumea se vedea curată, plină de pace, de adevăr, iar despre libertate ce să mai vorbesc.
Acolo sus era LIBERTATE.

Liberi erau şi cei care aveau deja ani grei de temniţă neagră, dar care puteau comunica - prin Morse - cu vecinul din celula a treia.
“Poc!
Poc poc!
Poc poc poc!”
Astfel încât zidurile umede, groase şi întunecate, destinate catacombelor morţii, deveneau dintr-o dată vectori de lumină. Deveneau dintr-o dată cele mai propice medii de propagare a dragostei, a bunei înţelegeri, a împăcării între călăul - căzut şi el victimă - şi victima lui de care râsese şi-şi bătuse joc cândva, crezând copilăreşte că lumea este la picioarele lui.
Ce mesaje transmiteau zidurile acelea ca nişte umbre?
Probabil “Ce mai faci, Ioane?”,
sau “Vasile s-o dus ... ”
sau “Lu' Pătru i-or dat drumu' ”.

Cuvântul are o putere fantastică.
Moartea şi viaţa stau în puterea limbii.

“Tinerelule, scoală-te îţi spun” şi mortul – singurul fiu al mamei sale - se scoală, ?NVIE la porunca şi la
cuvântul CELUI care EL însuşi este “CUV?NTUL”, “LOGOSUL”,
Cel care era, care exista de la începutul începuturilor,
Cel prin care şi pentru care a fost creat tot ceea ce există
şi nimic din ceea ce se vede n-a fost făcut fără EL.

“Lazăre, vino afară” porunceşte Cuvântul şi mulţimea încremeneşte văzând mormântul cum se deschide şi iese afară Lazăr cel mort de 4 zile, dar ?NVIAT acum prin puterea şi la porunca CUV?NTULUI.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..
Astăzi, am ajuns să mânuiesc şi eu cuvântul.

Mă înfior când mă gândesc la puterea cuvântului.
Cu vorba mea pot să distrug, sau pot să construiesc, pot să aduc mângâiere sau pot să aduc întristare.

Credeţi că Sfântul Francisc de Assisi avea legături cu presa vremii atunci când a scris:

“Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale,
Unde există ură, să semăn dragoste-
Unde există vătămare, să semăn iertare-
Unde există îndoială, să semăn credinţă-
Unde există disperare, să semăn speranţă-
Unde există întuneric, să semăn lumină-
Unde există tristeţe, să semăn bucurie.

O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult
Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alţii
Să fiu înţeles, cât eu să înţeleg pe alţii
Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alţii.

Pentru că,
Atunci când dăm, primim,
Atunci când iertăm, suntem iertaţi,
Iar atunci când murim,
Ne naştem pentru viaţa eternă.

Sau poate Sfântul Francisc de Assisi se gândea la cei de mai târziu?

Ce numim Adevăr, deoarece cuvântul este în slujba adevărului?

Pilat îl întreabă pe Domnul Isus Cristos: “Ce este adevărul?”, dar, sărmanul de el, rămâne fără răspuns pentru că întrebarea era greşită şi fără rost, deoarece ADEVĂRUL stătea chiar în faţa lui.
ADEVĂRUL este CINEVA, NU ceva.

?n schimb, ucenicilor Lui, Isus Cristos le spune:
“Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.”

Iar altădată le spune:
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .
Am ajuns şi eu –
un fir de praf în Univers,
pasager enigmatic
pe un alt fir de praf în Univers,
să mânuiesc cuvântul care duce la viaţă sau la moarte.

Cum vor fi transformate vieţile atinse de cuvântul meu?

Vor cunoaşte ADEVĂRUL, pentru a afla libertatea?
Vor cunoaşte CALEA, pentru a afla VIAŢA?

Ioan Ciobota
= www.ioanciobota.wordpress.com =

Referinţă Bibliografică:
Poc, poc, poc sau Ce mai faci, Ioane? / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 426, Anul II, 01 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!