Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



Plimbarea cu Tico
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să nu râdeţi! Azi am trăit una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţă: o plimbare cu Tico (“un automobil cu pretenţii de maşină!”, zisese un amic)!  
 
Nu de mult, a apărut la noi la liceu un domn bărbos, sobru, cu ochelari, subţire şi înalt, mereu gânditor ...”o reîncarnare a părintelui Arsenie Boca” (iertată să-mi fie comparaţia, dar dacă te uiţi la omul acesta şi la poza cunoscutului duhovnic, o să rămâi frapat de asemănare).  
 
Am aflat că e venit cu un proiect...  
 
Dacă la început copiii l-au privit sceptic, iar el ieşea istovit de întâlnirea cu întrebările lor „din lume”, acum îi văd pe unii că-l însoţesc pe scări, vorbesc şi în pauze. Nu ştiu cât va dura proiectul...  
 
Pentru mine, omul acesta era o enigmă...dincolo de înfăţişarea ecumenică, ochii lui îmi păreau cunoscuţi...de unde?...de unde?  
 
„A fost elev la noi”, îmi spusese informaticianul. “A făcut întâi Politehnica şi apoi Teologia ... a stat o vreme şi la Muntele Sfânt” ... nici de acolo ... nici de acolo ... Mă frământa ideea că nu ştiu dacă-l cunosc din altă împrejurare, din altă etapă a vieţii noastre sau dacă nu cumva mintea mea naşte ... poveşti. Mă întrebam chiar dacă mă simt atrasă de el ... fizic? Spiritual? Prin taina ce o ascunde? Ce e misterios şi atrăgător la omul ăsta?  
 
Doar când am aflat din ce generaţie face parte / când a absolvit liceul, misterul s-a elucidat!  
 
Făcusem anii de liceu în şcoli învecinate ... mergeam în unele zile pe acelaşi traseu la şcoală sau de la şcoală. Ştii, oamenii aceia care fac parte aproape zilnic din viaţa ta şi cu care nu vorbeşti niciodată?  
 
Aşa un om era acesta ... să-i zicem Alin. Brusc mi-au revenit în minte anii adolescenţei ... toate dimineţile în care aşteptam la semafor ... în care ne întreceam “care-ajunge primul”...zilele în care ne întristam că nu ne vedeam, căci pornisem prea devreme sau prea târziu...când ne făceam griji unul pentru celălalt.  
 
Apoi, ieşirea de la şcoală...singuratici şi obosiţi ori cu prietenii zgomotoşi în jurul nostru, scuzându-ne parcă că nu ne putem acorda suficientă atenţie. Mereu menţineam o oarecare distanţă între noi. Rareori am fost alături, la vreun semafor, lăsând apoi ca distanţa să se mărescă şi roşeaţa din obraji să se estompeze.  
 
Cu toate că am fost mereu considerată o înfigăreaţă, Alin a fost ...”excepţia”.  
 
“Vrei să-ţi fac cunoştinţă cu el?” m-a întrebat într-o zi o colegă.  
 
N-am vrut! Îmi plăcea aşa ... departe şi, totuşi, atât de aproape.  
 
Anii au trecut ... ne-am răzleţit ... Ne-am făcut familii ... şi am eşuat lamentabil amândoi. Nicicare nu avem copii, deşi îi iubim atât de mult.  
 
“Ce faci la noi?”l-am întrebat acum, într-o zi, pe culoar.  
 
“Mă numesc ... Alin!” zise zâmbind ... ca un reproş de politeţe sau ca un interes de conversaţie ... asumată?  
 
“Sunt într-un proiect ... ” şi a mai zis, dar n-am mai auzit nimic ... îi vedeam buzele cum se mişcă prin barba duhovnicească şi-n mintea mea am recunoscut vocea de demult. Acelaşi râs ... discret ... Nu ştiu ce spusese amuzant. Am zâmbit şi eu. Ne-am înclinat a salut şi-am intrat fiecare la clasa lui.  
 
Câteva zile nu l-am mai văzut ... Ieri a apărut, răguşit, uşor febril ... M-am oferit să-i dau un pahar cu suc ... dar nu voia (era şi o ideea nepotrivită pentru un gât iritat). I-am dat o pastilă de propolis cu echinaceea ... ”Să fie primit!” îmi zise protocolar. Mă bufnise râsul ... nu tare, ci în mintea mea, unde el e încă liceanul cu umeri de înotător şi pas plutitor ... cu toate bărbile şi pletele ca de călugăr.  
 
Azi, deşi aveam ore până la 14 ... am învârtit nişte documente, până s-a făcut 15.  
 
“Ai zis că ai ore până la 14!” mă apostrofă, tocmai când mă pregăteam să plec.  
 
“Mi-am făcut de lucru! “ zisei, doar ca să-i văd reacţia.  
 
“Întârzierea se tratează cu ... Tico! Serios, am o maşină Tico. Ai una dintre ultimele şanse să faci o plimbare cu un astfel de vehicul, pe cale de dispariţie”, mustăci, vădit şăgalnic.  
 
“Nu te temi că vom călători într-o aripă?” întrebai, îngrijorată copilăreşte de diferenţa de “tonaj” dintre noi.  
 
“Aş! Merită să verifici!”  
 
Şi uite-aşa, m-am ales cu o plimbare cu Tico!  
 
“În liceu mi-am dorit şi eu o maşină tare, ca toţi colegii mei ... Apoi am uitat. Asta mi-e bună, consumă puţin, o pot parca oriune. Îmi fac treaba cu ea.”  
 
Am râs tot drumul. Râdeam cu lacrimi ... nu din cauza maşinii, nici a vorbelor lui ... ci pentru simplul fapt că iarăşi avem acelaşi drum ... la venirea şi la plecarea de acasă ... cu toate că, în ultimii 28 de ani, ne-am mutat în alt cartier decât cel din vremea liceului, şi, fără s-o ştim până azi, am ales aceeaşi zonă ... Destinul a făcut însă că nu ne-am văzut niciodată de-atunci ... nici pe stradă, nici la magazine ... nici în parc ...  
 
Ce mic şi ce mare e oraşul acesta!  
 
Stiţi voi câte gânduri, sentimente şi amintiri încap într-un Tico? Încercaţi!  
 
Timişoara, 03.12.2013 Corina-Lucia Costea  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Plimbarea cu Tico / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!