Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 505 din 19 mai 2012        Toate Articolele Autorului

PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ 
  
IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA, IERI, AZI ŞI DE-A PURURI 
  
S-a scris, se scrie şi se va mai scrie. Niciodată deajuns. Numele şi talentul lui cer acest lucru. Despre strămoşii lui, despre părinţi, despre copilăria lui dobrogeană, de la poalele munţilor Măcin şi de pe plaurii bălţilor Zaclăului, Văcărenilor, Luncaviţei, Garvănului, Isaccei, Jijilei, Greciului, şi altor localităţi, văzută prin ocheanul făcut din stuf, al copilăriei, aceste ţinuturi în care legendele prind viaţă. Cu personaje mitologice, dar şi cu gospodari harnici, pescari din tată-n fiu, cu datinile şi folclorul ucrainean, lipovenesc şi turcesc laolaltă. O sumă de etnii şi culte religioase care se înţeleg pe limba numită: convieţuire paşnică, îngăduinţă, respect reciproc. Nu e uşor când te închini, fiecare Dumnezeului tău şi-ţi urmezi tradiţia strămoşească. Dar să-l tolerezi şi pe vecinul tău, care se închină altui Dumnezeu şi păstrează alte datini, e şi mai greu. Acelaşi cer deasupra tuturor. Aceleaşi ape bogate în hrană. Aceleaşi vânturi potrivnice în anotimpurile reci şi ostile. Aceleaşi întineri verzi, coline domoale ale bătrânelor dealuri şi vechilor munţi de granit stratificaţi care aduc legendele înapoi şi le redau oamenilor de azi. Frumuseţi de negrăit. Frumuseţi naturale, daruri ale lui Dumnezeu. Ţinuturi binecuvântate. 
  
Cetatea Dinogeţia stă mărturie. Neclintită. Chiar dacă au rămas doar ruinele, ca nişte colţi sfărâmaţi dintr-o gingie bătrână. 
  
Aceste ţinuturi mirifice de la revărsarea Dunării în marea cea mare şi neagră, au dat lumii, oameni de seamă, care au ridicat prestigiul ţării în lume. Ei sunt fii ai Deltei şi ai Dunării, fiii bălţilor şi ai plaurilor dobrogene. Printre ei, un tânăr, abia intrat în adolescenţă, un tânăr firav, cu ochi de azur, adânci şi curaţi. Ionuţ-Cătălin, fiul soţilor Florea. 
  
Spirit neliniştit, cercetător, suflet sensibil, cu abilităţi artistice. Un copil şi un tânăr deosebit. Deşi, aparent, la fel cu toţi copiii Dobrogei.  
  
O întâmplare nefastă avea să-i însemneze copilăria, cu durere, lacrimi, suferinţă. Destinul tânărului părea pecetluit definitiv.  
  
Dar Dumnezeu, dacă ia ceva, oferă în loc altceva. Mai adânc, mai înalt. Luându-i trupul, membrele inferioare şi cele superioare, i-a dat harul intrării în veşnicie. Prin artele plastice. Ionuţ Cătălin s-a perfecţionat la înalta şcoală de arte de la Graz, vreme de trei ani şi a descifrat tainele culorilor şi ale formelor. Limbajul estetic avea să fie însuşit în cele mai mici amănunte. O sumă de tehnici: creion, ulei pe pânză, acryl. 
  
Despre tablourile lui aveau să-şi pună girul cei mai importanţi critici de artă. Români şi străini.  
  
La retrospectivele sale au participat artişti, poeţi, critici de artă. Şi-au spus părerea, i-au recunoscut talentul şi perspicacitatea, dinamica, intuiţia şi perseverenţa. Toate acestea, în doar câţiva ani de viaţă, în care a participat la expoziţii de grup şi personale. Cu mult mai multe sunt evenimentele organizate post mortem de către familia artistului. El are o postumitate notorie în ţară şi în lume. Expoziţiile retrospective organizate în Italia, Franţa, Austria, Germania, România dau mărturie. 
  
Dobrogea se bucură că un fiu al acestor meleaguri a ajuns cunoscut în lume. Cu atât mai mult cu cât, Ionuţ-Cătălin devenise, în urma accidentului de la 16 ani, o persoană cu dizabilităţi motorii, ceea ce nu l-a împiedicat să persevereze în împlinirea visului.  
  
Ionuţ-Cătălin Florea a devenit o emblemă a curajului, a triumfului spiritului asupra materiei. El este luat drept model de către tinerii care au oarecare talent şi inspiraţie şi îşi încearcă penelul pe şevalet. 
  
Simezele româneşti nu ar fi destul de încăpătoare pentru cele cca. O mie de lucrări de pictură şi grafică lăsate moştenire ţării de către Ionuţ-Cătălin Florea. Şi nici de lucrările care s-au adăugat în memoria lui. Ale copiilor, ale tinerilor, ale oamenilor maturi. Nimeni nu l-a uitat.  
  
An de an, popularitatea, notorietatea lui au crescut şi se caută şi alte mijloace de diversificare a activităţilor care-l au în centru pe acest artist de excepţie. 
  
Cărţi biografice, cărţi şi albume memorialistice, concursuri organizate In memoriam, expoziţii personale, retrospective, tabere de pictură, sunt dovezi ale preţuirii de care se bucură artistul, nu numai în Dobrogea, dar şi în Galaţi, Brăila, Slobozia, Bacău, şi alte locaţii care-i cinstesc memoria. 
  
Anumiţi specialişti în arte plastice s-au întrebat, ce s-ar fi întâmplat dacă Ionuţ-Cătălin Florea ar fi trăit şi s-ar fi vindecat de dizabilitatea de care a suferit mai bine de 10 ani. Cum ar fi evoluat arta sa. 
  
Ar fi ajuns el unul din principalii artişti ai vremurilor noastre? Ar fi crescut şi s-ar fi diversificat în alte mijloace de expresie? 
  
Cert este că numele lui este astăzi cunoscut în cele mai depărtate locuri şi că, graţie mijloacelor electronice de comunicare, lucrările lui au ajuns să fie admirate şi apreciate pretutindeni. 
  
De ajuns să intri pe blogul personal şi faci cunoştinţă cu o mare parte din opera lui, atât cât a conceput-o în timpul vieţii sale. Dar şi cu retrospectivele post-mortem, datorate mamei lui şi familiei. An de an, se organizează tabere de pictură în localitatea natală, în alte judeţe şi copiii se străduiesc să-i aducă dovezi de preţuire, aşa cum numai ei ştiu. Adică sincer şi dezinteresat. Tinerii artişti nu aşteaptă răsplată. Răsplata lor o constituie omagiul adus unui pictor contemporan cu ei. Un pictor al lor care înţelegea la perfecţie sufletul omenesc. Un pictor cu destin dramatic. Dar care, se bucură de fiecare dată, de acolo de unde este, când cineva, îşi aminteşte de el, în numele Artei plastice. 
  
Forurile abilitate ar trebui să aibă mai multă consideraţie pentru un asemenea artist. Cu atât mai mult cu cât el a lucrat în condiţii de excepţie. În cărucior cu rotile, cu pensula sau creionul, legate de mâna stângă. 
  
În eforturi supraomeneşti de a-şi exprima sentimentele în artă. 
  
Asemenea eforturi ar trebui mai mult cunoscute. Punctul muzeal din Comuna I.C.Brătianu, acolo unde Ionuţ şi-a desfăşurat o parte din viaţă, până la accidentul nefast, ar trebui renovat, popularizat, devenit punct turistic al localităţii, alături de Cetatea Dinogeţia, de alte case memoriale din Dobrogea. Scuza cea mai frecventă, dar şi cea mai penibilă este aceea că nu sunt bani, că nu e timp, că sunt alte priorităţi. Există mult entuziasm însă, din partea copiilor şi a tinerilor, precum şi a unor cadre didactice care-i învaţă pe copii să-şi satisfacă nevoia de frumos. Gustul estetic trebuie cultivat încă de la cele mai mici vârste. Ca şi spiritul civic. Ca şi codul moral-creştin.  
  
Pentru acestea, nu e nevoie de prea mulţi bani. E nevoie de bunăvoinţă, de generozitate, de deschidere sufletească. Dar, mai ales, de omenie. Şi mai presus de toate, de Iubire.  
  
Dacă pe strada mea ar fi existat un asemenea punct memorial al unui artist sau scriitor care şi-a închinat viaţa artei, literaturii, eu n-aş şovăi să-mi fac timp, bani şi program special, poate zilnic, ca să onorez memoria celui trecut la cele veşnice. 
  
Se zice că un artist, un scriitor, sunt cinstiţi numai după moarte şi prea puţin în timpul vieţii. Iată că, şi după dispariţia artistului, unii oamenii nu dau atenţia necesară şi trec nepăsători pe lângă un asemenea locaş, unde spiritul celui plecat stăruie în fiecare milimetru de perete, în fiecare obiect personal, în fiecare lucrare. E vorba de o oarecare mândrie locală, un anume localism pentru care, promotorii culturii şi artei ar trebui să lupte, să atragă cât mai mulţi simpatizanţi. Nu e vorba de bani, aici. Scuza cu lipsa banilor, nu înlocuieşte datoria morală.  
  
Dacă vom aştepta să vină mama artistului din Austria să se ocupe de curăţenie şi de smulgerea buruienilor din jurul bustului artistului, nu se mai poate spune că muzeul este al comunei, nici al oficialităţilor ei. Uneori, îţi vine să crezi că este al nimănui. De ce? Din nepăsare.  
  
Cinstirea memoriei unui artist ţine de o datorie creştinească, e aproape sacră, exact ca şi îngrijirea monumentelor şi a mormintelor eroilor neamului. Un asemenea artist, care a adus cinste numelui localităţii şi judeţului şi ţării, poate fi socotit, îndeobşte, un erou al neamului, mai ales că a pictat în condiţii jertfelnice şi şi-a vărsat sudoarea şi lacrimile pentru arta sa. 
  
În străinătate, aceste lucruri sunt foarte preţuite.  
  
Artiştii sunt decoraţi post-mortem şi onoraţi în locuri special amenajate şi în case memoriale care pot fi vizitate de întreaga ţară şi lume. Li se ridică monumente în marmură. Nimic nu e prea puţin pentru memoria lor. De ce nu s-ar organiza şi în comuna I.C.Brătianu un mic loc de pelerinaj la muzeul care-i poartă numele şi inclus în circuitul turistic, alături de mănăstirile din Dobrogea, alături de Cetatea Dinogeţia şi toate siturile arheologice existente? Cu toţii ar avea doar de câştigat.  
  
El a adus cinste ţării prin opera sa. Se cuvine, aşadar, să i se aducă onoarea pe care o merită din plin. 
  
Cărţile memorialistice, cataloagele, pliantele, dar în primul rând, exponatele originale existente aici, ne îndreptăţesc să credem că tânărul artist ar putea avea o postumitate onorabilă, aşa cum onorabilă este şi opera lăsată în urmă. 
  
Să chibzuim. Dar mai ales, să ne deschidem inimile şi sufletul, pentru a primi lumina şi căldura degajate de opera de artă, care ne face mai buni, mai frumoşi, mai puri, în această viaţă în care, se pare că triumfă doar lucrurile fără valoare sau cu valoare îndoielnică. 
  
19 mai 2012, Galaţi  
  
CEZARINA ADAMESCU  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 505, Anul II, 19 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!