Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Sorin Andreica         Publicat în: Ediţia nr. 224 din 12 august 2011        Toate Articolele Autorului

Petiţie către vremurile odioase V
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fragment 
  
PRAGUL PREA ÎNALT AL ŞATREI -PRISPEI- 
  
Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vaca, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am păţit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soţiei şi băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toţi erau adunaţi în casă pe lângă loampa cu opaiţ -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal şi ce să vezi, când mă împroaşcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept şi nu zic la nimeni nimic pentru că ştiam că dacă povestesc iau bătaie de la bunicul, durerea mi-a trecut mai târziu dar spaima nu. 
  
Nu-mi plăcea la bunici pentru că erau la ţară şi nu aveam cu cine să mă joc iar apoi pentru că mă puneau să lucru la fân, să strângem, să facem căpiţe, să le ducem şi să le aruncăm în şopru cu furca, fiind o muncă epuizantă pentru mine care venit de la oraş nu prea eram obişnuit. 
  
Uneori mă trimiteau cu vacile-n zăvoi -o pădure mică lângă o apă curgătoare- să le pasc, acolo îmi făcusem o colibă pentru ca să mă ascund de ploaie sau să mă joc şi unde luându-mă uneori cu altele mai scăpăm vacile prin iarba care era pentru cosit. Nu-mi plăcea să stau cu vacile pentru că mă plictiseam repede şi cum vedeam că nu mai stau cu botul jos în iarbă repede le duceam acasă crezând că sunt sătule iar acasă îmi auzeam vrute şi nevrute. 
  
Tot cu vacile am învăţat să pronunţ şi litera R, până la vârsta de 14-15 ani nu l-am putut spune, mă uitam după ciori şi spuneam cioă, cioă, cioă iar până la urma l-am putut pronunţa. 
  
Tot căutând să mă joc cu alţi copii mă iau după câţiva care locuiau prin apropiere şi hai cu ei -nu ştiam unde se duc- la joacă, numai ce văd că se urcă-n nişte stejari înalţi de nu le vedeai vârful de lungi şi stufoşi ce erau. 
  
Cum erau ei urcaţi iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă caţăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească şi să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieşit tot zgâriat şi speriat, toate astea aşa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori şi m-au batjocorit, eram obişnuit, zic eu acuma. 
  
Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe şatră şuşotindu-mi poveşti de dor zicând că sunt reale şi pe care le mai susţin că nu erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele şiroaie de transpiraţie pentru că peste zi când eram la polog -fân- trebuia cu grabă să-l strângem să nu care cumva să vină ploaia să-l ude, era musai să-l adunăm şi să-l băgăm cu furca-n şopru, cum am mai spus, fără să rămână un pai pe livada. 
  
Printre multele povesti doua le-am reţinut cel mai bine. 
  
Se făcea că într-o noapte pe când dormeau începe să se audă nişte lovituri ca de tunet pe acoperiş, cădeau la bolovani, dar bolovani din cei mai mari de un om în toate puterile nu putea să arunce asemenea stănci. Veneau de-a rostogolul de-i băgase în sperieţi pe bunici şi pe cei trei copii, credeau în sinea lor că o vrăjitoare a urnit -mişcat- un munte şi le-a distrus draniţa -şindrila- de pe casă, povesteau cu atâta patos de eu stăteam cu gura căscată crezând şi înfricoşându-mă. Acuma bănuiesc că vecinii de mai de la deal au aruncat şi dat de-a rostogolul bolovanii sau stâncile. Întrebând-o pe bunica acuma la vârsta de 86 de ani îmi confirmă că poveştile erau reale. 
  
Tot aşa se face că bunicul trebuia să plece într-o dimineaţă tare devreme de acasă iar când să se apropie de o punte care se află în apropierea casei numai ce vede o femeie înaltă de 20 de m îmbrăcată-n într-un veşmânt alb de-i ajungea până la călcâie, speriat se întoarce acasă şi-i povesteşte bunicii de ce arătare i s-a năzărit în drumul lui şi nu mai pleacă nicăieri. 
  
Îmi povesteşte bunica cât de tragic şi de absurd este războiul, cum că în cel de al doilea tragic şi absurd trebuia să ia cele două perechi de cai din grajd şi să fugă-n munţi aproape de Sighet pentru că se zvonise că vin ruşii să-i ia, câtă frică a răbdat pentru că numai ea şi o fată apropiată de vârsta ei trebuiau să stea pe vârfurile munţilor să nu le fure bidivii pentru că bunicul meu avea mare nevoie de ei. Mai povestea cum trebuia să doarmă în căruţe sub cergi -pături groase de lână- prin nu ştiu ce păduri pe unde numai stafiile ajungeau. O vreme au trebuit să se refugieze din calea războiului şi să locuiască departe pe la o altă familie pe care o cunoştea şi căruia azi ii sunt foarte apropiaţi. 
  
În serile când bunicul nu era epuizat sta şi fuma pe pragurile înalte ale şatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viaţa lor învolburata, după care eu eram ahtiat. 
  
Era de statură medie, slăbuţ, cu faţa ascuţită, un om aprig şi iute, avea o latură a bunătăţii pe care o cunoşteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al şatrei când mă lua peste picior, prag pe care eu mic fiind nu-l puteam trece şi unde-mi plăcea să stau să ascult poveştile spuse cu zâmbete pe buze -uneori se distrau de mine alteori îmi povesteau povesti adevărate şi aşa le spuneau de ziceai că erau reale, crezându-le tot aşa-. Avea ochii mijlocii care îi sclipeau şi care nu-i stăteau în cap nici o clipă, era tot timpul atent la toate fiind hotărât să facă orice sacrificiu pentru a păstra şi spori trudă de o viaţă. Întotdeauna se scula când era întuneric şi se culca târziu în noapte, sever cu copii, severitate care astăzi copii o respectă şi pe care îi punea la muncă de nu scăpau numai dacă plecau la bunicii lor unde le plăcea tare mult fiind alintaţi. 
  
Aveau un pat înalt care era acoperit cu o cergă de lână moale iar în partea laterală în spatele patului lângă tavan era o rudă pe care stătea tot timpul o cergă faină. Alături era un cuptiori -cuptor cu vatră- pe care eu când eram mic dormeam în serile geroase iar când eram mai mare îmi plăcea să dorm pe o laiţă -bancă- pe care puneam multe cergi sa fie moale, îmi plăcea pe laiţă pentru că îmi lipeam spatele de cuptiori să mă încălzesc pentru că eram tare rău de frig, un congelator ambulant, zic eu acuma. Cuptiorul era mare, iar ce-mi plăcea cel mai mult era când cocea cozonacii şi pâinea de punea cărbunii încinşi în vatră împingând şi trăgând tăvile cu un vătrai cu coada lungă să se coacă şi să se rumenească. Pe pereţi erau icoane pictate pe sticla iar împrejur aveau ştergare cu motive bisericeşti şi naţionale. Cel mai mult îmi plăcea o loampă -lampă cu petrol- care atârna din tavan cu trei lanţuri în mijlocul camerei răspândind o frumuseţe care întregea pictura arhaică a unei camere de vis toată cu motive bisericeşti şi naţionale iar pe tavan se vedeau grinzile ieşite în afară care erau feştite cu uloi -ulei- şi care sclipeau de faine şi mândre ce erau. Casa avea o prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri şi pruni. Casa avea scara şi fundaţia înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită în albastru iar în apropierea casei era o căbănuţă răcoroasă unde ţinea bidonul cu cârnaţi şi costiţe afumate conservate în untură, deseori bunica îmi şoptea şi mă chema să-mi dea câte o bucată de cârnaţi cu unsoare pe o felie de pâine ştiind că-mi place tare mult. În cealaltă căbănuţă care se afla în spatele casei ţinea prunele uscate pe care mi le dădea alintându-mă. 
  
Făcând o comparaţie între bunicul şi străbunicul meu, bunica îmi povestea că străbunicul umbla cu pantofii lustruiţi prin oraş iar bunicul umbla toată ziua cu cizme pe lângă fabrică. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Petiţie către vremurile odioase V / Sorin Andreica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 224, Anul I, 12 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorin Andreica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sorin Andreica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!