Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Sorin Andreica         Publicat în: Ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Petitie catre vremurile odioase 7
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
7.Acasă la mama  
  
Ajuns acasă - cu mama mă înţelegeam ca şoarecele cu pisica - mă hotărăsc să dau la facultate şi mă apuc de învăţat. Unchiul meu era foarte bun la matematică şi la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăţi unde se cerea această materie era rugat de mama să mă mediteze, ceea ce a şi făcut. Mătuşa mea care locuieşte în Timişoara şi faţa de care am un respect deosebit pentru că m-a primit pe vremea odiosului în casă şi împreună cu unchiul meu au acceptat să încerce să mă pregătească pentru admitere. Mătuşa mea a ţinut mult la mine şi mai ţine iar eu îi sunt foarte îndatorat faţa de tot ce a făcut pentru noi cu toate că atunci când eram mic mă speria trăgându-şi un ciorap de nailon pe cap, jucându-se cu mine în casa străbunicilor mei unde a crescut mai mult şi care le era tare dragă. Uneori mă făcea să plâng ducându-mă la şcoală cu ea unde era suplinitoare pentru o perioadă scurtă de timp. Acolo mă punea în prima bancă de nu ştiu ce se întâmpla cu mine pentru că mă apuca o ruşine şi un plânset de trebuia să mă scoată pe hol. Mă certa şi mă pedepsea deoarece mâncam văr de pe pereţi de tot timpul trebuia să umble după mine să vadă ce fac. Toate acestea mă amuză acuma când mi le aduc aminte. La matematică nu eram bun de nimic, nu se prindea de mine dar nici eu de ea pentru că această materie foarte grea era departe de mine. Cât se mai zbătea unchiul meu să-mi intre ceva în cap şi cât se mai necăjeau dar eu tot botă şi tufă de Veneţia eram. Noţiunile elementare şi problemele mai simple care erau sub baremul intrării la facultate le pricepeam şi cam atât... Tot aşa la anul mă pregătesc să dau din nou, dar acuma nu mai dau la facultate ci la o şcoală de maiştri militari de aviaţie la Mediaşi. Mă trimit ai mei cu eforturi foarte mari încă cu câteva săptămâni înainte de examene să iau ore. Fiind cazat la un hotel din centru, cine era ca mine singur într-un hotel îngheţat, în care mă încălzeam alergând după fete dar mergeam şi la ore. Vedeam că profesorul meu era mulţumit pentru că reuşeam să pricep exerciţiile şi cred că era sigur că o să reuşesc. Vine examenul scriu, rezolv exerciţiile şi sunt bucuros, dar ce să vezi, când se dau rezultatele mă văd primul sub linie, ce supărare pe mine şi ce ruşine. Fac contestaţie şi mă revolt pentru ca apoi să aştept rezultatul în care se recalculează lucrarea mea. A doua zi mă cheamă să-mi arate de ce m-au picat, când intru pe hol îl văd pe secretarul de partid, un ofiţer între două vârste foarte gras de rău ce o ducea, că-mi râde-n nas de nu realizez eu atunci ce se întâmplă cu mine şi intru să-mi arate lucrarea. Nu ştiţi dvs cum nu ştiu nici eu dar aşa prosteala cum m-a prostit, cum mă minţea prinzându-mă de obraz arătându-mi ca albul îi negru şi negrul îi alb n-am întâlnit. Aşa am ajuns acasă să ştie toţi din oraş că am picat primul sub linie (la noi era o mare mândrie să intri la o şcoală darămite la o facultate). Dar ce să-i faci aşa era să fie iar ai mei m-au trimis la muncă. Uite aşa am ajuns să muncesc ca şi muncitor necalificat, cu toate că am făcut liceul, ajungând să-mi câştig banii la munca cea mai de de jos şi cu toate că ai mei au făcut eforturi uriaşe pentru ca să pot să învăţ germana iar mai târziu să intru la o şcoală sau la o facultate...  
  
8.Fabrica  
  
Uite aşa era viaţa mea ajungând să lucrez muncitor necalificat la fabrica de mobilă din oraş cu toate că aveam calificarea şi diploma de bacalaureat de mecanic maşini şi utilaje. Ajung eu în fabrică şi caut pe cineva pe acolo, tot aşa căutând mă întreabă un maistru că cine sunt (norocul meu sau ghinionul era că soţia acelui maistru era colegă cu mama), şi asa am ajuns să mă ia la el în echipă, omul mi-a vrut binele nu ştia despre mine multe iar mai târziu l-au schimbat venind un neamţ în vârstă a cărui ginere lucra acolo şi care se uita la mine mai să mă bată tot timpul de nu ştiam ce are cu mine. Aici ajung să lucrez cu un alt neamţ care a avut probleme, nu ştiu ce acuzaţii penale sau nepenale iar tot ce lucram aveau tarife hilare fiind migăloase de trebuia să stăm de multe ori după program să terminăm pentru că de când cu problemele din liceu nu-mi mai mergea nimic. Nu reuşeam să ajung într-un loc mai bun (mocoşeala era la ea acasă), plătiţi puţin şi fiind moi amândoi (de mobila migăloasa ce trebuia să o facem) ne dădea să montăm corpuri care aveau tarife de manoperă foarte mici ajungând să avem cele mai mici salarii. Într-o zi îl văd pe cel de la comenduire pe acolo, nu ştiu ce căuta, dar m-am prefăcut că nu-l văd si mi-am văzut mai departe de treabă sau o fi vrut să-l văd pentru ca să mă intimideze şi să mă sperie plimbându-se fudul prin fabrică. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace deoarece am auzit că plecat la cele veşnice. După câteva zile fac ce fac şi ating cu amândouă mâinile o priză de mă trânteşte de pământ de numai o minune mă face să scap cu viaţă, picioarele erau în aer iar spatele ca un glonţ s-a îndreptat spre pardosea de am rămas năuc şi fără răsuflare. Nu era nimeni la acea oră când eu trebuia să rămân peste program să-mi termin norma sau ce aveam de făcut să-i pot ajunge pe ceilalţi din celelalte echipe. Am scăpat dar spaima a rămas. Nu ştiu dar cred că firele sau cam încurcat pe la priză iar eu o duceam înainte cu chinul şi cu batjocora de pe la toţi pe acolo. Eram o persoană Non Grata, pentru mine totul era tabu iar după o vreme îl văd şi pe băiatul profesorului de istorie pe acolo fiind la ambalaj, dar n-a rezistat mult şi a plecat. Mai târziu am auzit că încercase să fugă din ţară şi câtă dreptate avea...  
  
9.Şcoala  
  
... Nu reuşeam să mă acomodez... Timpul în spatele gardului de la care mă uitam cu jind la cei ce erau în partea cealaltă pentru mine parcă stătea pe loc... Nu după multă vreme cunosc câţiva prieteni cu care m-am întâlnit la cineva acasă iar mai târziu aflu că cineva dintre ei vroia să fugă din ţară. După acele întâlniri simţeam pe cineva în urma mea iar într-o zi tot aşa sărind gardul văd pe unul de la comenduire pe acolo că se apropie de mine şi era aşa de aproape, că mai să pună mâna pe mine dar îl observ pentru că eram obişnuit să-i văd încă de pe vremea liceului, dar îi mai "driblam" (parcă eram telighidat, tot vroiam să merg în oraş să mă întâlnesc cu acei prieteni, unuia îi ziceam "mobidyc" cu care mă înţelegeam mai bine)... ...şi i-am păcălit pe urmăritori băgându-mă într-o budă colectivă( scuzaţi expresia) până ce au trecut de mine, apoi am ieşit şi am luat-o în sens opus până la şcoală. Toate astea câte s-au adunat iar pe deasupra şi pentru simplul fapt pentru că cunoscusem pe cineva care vroia să fugă din ţară erau motive care duceau la umplerea paharului meu. Intuind eu ce se întâmplă n-am mai călcat pe acolo dându-mi seama sau m-au făcut să-mi dau seama că erau pe urmele mele şi că-mi purtau grija exmatriculării din vari motive încă de la început pentru că nu eram dorit, aveam presimţiri iar spre deosebire de celelalte episoade de data asta nu l-am văzut pe secretarul de partid pe aproape. (aşa era să fie să ajung într-o prăpastie cât mai adâncă) ... Aşa au continuat cu urmărirea mea, când ieşeam din şcoală îi simţeam tot timpul în urma mea, uneori mă şi intimidau. Câteodată îl vedeam pe câte unul îmbrăcat în ţinuta lor fudulă cum trecea pe lângă mine făcându-mă să am presimţiri şi mă cuprindea o frică pe care nu am cuvinte să o descriu. 
  
Eram în corzi.  
  
21.12.1988 Azi primit-am acea scrisoare de luni pusă. Ce s-a întîmplat cu tine, cu noi? Ce oare? De ce acel întruchipat orgoliu te-a catalogat făcîndu-te să suferi? Cu ce ai păcătuit - iar soarta te şi ne pedepseste? Nu mai stiu ce să cred, sînt foarte dezorientat şi dezamăgit de toată viaţa dură a anilor frumosi şi căutînd un punct de sprijin pentru a ne salva, găsesc numai puncte fixe relative care la atingere dispar, dar le voi prinde eu odată şi va fi vai! Pe aici e tare frig şi zoi - şi numai suflete reci de gheaţă...veni-va clipa sosirii mele acasă şi mă voi spăla şi încălzii - dar sufletul nu mi-l pot spăla oricîtă apa va curge. Sînt foarte supărat pe viaţa asta - mi-e silă de viaţa acelora - de pasivitatea lor, cît va mai da cu trăznete şi grindină-n noi - de ce oare - de ce! Oare nu merit nici chiar un pic de sinceritate - de la soarta-mi egoistă şi nătîngă - e oare vis e oare zi sau e numai noapte - o noapte de cosmar cu panta-i strigată şi urîtă de suflete mici şi neputincioase. Şi pentru ce? Pentru ce să-ţi faci şiesta soartă crudă cu sufletele noastre - e chin, blestemată să fi în veci - e oare vis sau e blestem - de ce? Şi pentru ce? - Ce i-am făcut - cu ce am greşit şi unde? Lanţurile reci în carne vie - de ce m-ai părăsit noroc, şi de ce nu vine - să vină odat, că asteptarea-i grea şi timpu-i vînt şi vremea-mi nu mai vine. Mai e puţin - e chin şi jale e - dar ursita e un cuvînt anume sau e destinat celor ca noi - sub grea povară a clipelor mărunte şi dulci, acoperite fiind de cele lungi şi amare - e chin şi jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himeră, care muşcă şi suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soartă prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu şapte litere de dinţi de foc, ce sfîrtecă în viu cu acest suflet al nostru unic şi mic în faţa urgiei vieţii e oare un mit ce se naste în secolul xx sau e numai o clipire a celui ochi cu irisul de oţel, e chip sau o fi moimă - e un cuvînt sau e vorbă-n vînt. A trădării cu neloialul sau e numai cînt pentru cauza-i moartă. N-ai vrut să asculţi să mă înţelegi şi să mă crezi - de cîte ori ţi-am spus şi scris - oare chiar a fost un vis. - La Cluj n-ai fost cînd ţi-am spus şi unde. Ce gînd netrebnic te-a ademenit în hău - să fie greu să fie bine eu fără sufletul tău nu pot fi eu, iar sufletul din tine e zeu şi pentru mine, iar pîngărirea trupului de acei falşi făcători de bine e numai răzbunare asupra interiorului din mine - sînt lovit cu mi de suliţe - şi nu mă pot văita căci gura nu mă ascultă e numai chin şi jale-n mine şi totuşi pentru tine - căci şi trăiesc prin tine - iubirea mea - cuvinte, cuvinte şi vorbe - de le-ai putea reda-n sufletul tău şi fără fapte mari căci nu se mai cuvine, de ce oare - de ce nu vine, de ce nu vine şi la noi acel minuscul bine al zborului etern spre infinit şi vezi oare de aceea poate fi răul din tine căci acel fals făcător de bine te-a pus în temă că numai luînd cum se cuvine îţi va fi bine... căci de aceea cred că ţi-e aşa de rău şi fals în tine! Viaţa noastră a început cu afişuri, griji, probleme şi suspine - de multe ori cred că-i un coşmar şi nu un vis şi strig şi sufăr rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - de ar fi vis! Sînt oare slab - dar dacă aş fi tare ce aş putea mai face dacă tu nu vrei şi pace - sau cum aş putea întoarce realul în ireal - şi nu oricum şi primăvara nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,şi tot răul şi zbuciumul din mine, această rană a dezonoarei noastre în veşnica flacără a iubirii. Cineva poate ar zice - poate şi tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a făcut din nou să sufăr - erau niste viermi cu capete de oameni şi mîini de fier care te controlau, te murdăreau, te chinuiau şi tu zîmbeai şi-i mîngîiai. M-am trezit aproape leşinat - de ce oare - cu ce am greşit faţă de tine, ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci şi perfide aruncîndu-te în dizgraţia lor de oameni răi - ca niste scîrbe cu ochi de iele şi dinţi de şarpe şi plini de viermi. de ce oare! ... - E mult zbucium şi jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea şi timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mi-e frică şi de mine. Stau aşa şi sufăr încet dar bine - de ce atîta chin şi venin şi n-am curajul să judec la rece cum se cuvine, dar nu pot, n-am curajul . Chiar oare - de vieţii jertfite nu-i oferi n-are nici un sens - sau are un sens unic, de ce oare. - Eu sînt acel jertfit de acea crudă soartă cu cap de om şi trup de vierme? Oare de ce soarta-i soartă - şi viaţa-i viaţă - ce are cu mine oare, sînt eu sau ce-i cu mine - mă poţi tu oare înţelege...ce-i cu noi şi ce-i cu mine? Înebunit-am oare sau cine şi ce vrea cu mine - oare totu-i trup cu cap de vierme sau cap de om cu trup de vierme. Dar nu, nu şi nu poate aşa să fie. Oricît de tare mă va biciuii tot rezist, deoarece flacăra iubirii din mine nu e plăpîndă să o sti bine. Sînt oare cel jertfit sau e numai animalul din mine - de care mi-e frică căci e rău cu sufletul din mine. de văd sau am coşmaruri treaz acea pădure virgină o fi aşa opacă şi rece ce-mi acoperă privirea şi văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit şi învălui cu braţele tale de fier - sînt fără vlagă - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afară cu zbuciumul din mine înţeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsesti zidule - e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă şi vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ţi-e dat să fi mînjită de acel detestat - alungat fior al vieţii plin de suspine şi neguri şi cum mai curg nervii prin vine de mine - o fi blestem - . Mă poţi pricepe oare tu făptura mea divină - mi-e frică - şi pînă acum mi-a fost frică - căci nu vei vrea pricepe - înţelege ce e cu mine - e numai neat - să nu uiţi că sînt mort după tine - esti flacăra din mine şi gîndul cu trupul, cu sufletu-ţi zîmbesc iubirea mea de primăvară. Piticul meu şi nu de ceară nici de vis - dar crede-mă şi înţelege-mă căci te iubesc - ajută-mă pentru ca să nu mor căci tu esti totul pentru mine. Timp am e adevărat - prinzîndu-mă în scrieri de bibliotecă - citesc şi iar citesc şi mai glumesc cu animalul din mine. Mi-e fircă - mi-e frică că nu mă va putea pricepe - poate mă crezi complicat dar poate sînt prea simplu. De ce oare - e atîta chin şi jale-n mine - mi-e frig de frigul ce năpădeste-n mine - şi cît şi cît - o fi numai 9 zile - şi va fi oare bine - căci eu iubesc şi cîteodată uit de mine şi mă cred tine - urăsc - urăsc tăcerea nopţii, mi-e frică şi nu pot slăbi discordia mărului a necredinţei în zelul meu - de o fi zid - de o fi vis e flacăra din mine - de aceea aşa gîndesc - căci suspiciunea acest greu cuvînt al geloziei - nu pot să-l văd - căci îl urăsc că şi-a făcut lăcasul în mine - e frig de frigul meu din suflet şi răzbat căci mintea-mi e îngustă. E chin şi jale-n mine căci te iubesc, te-au murdărit la Cluj şi la Viseu blestemată le fie clipa cînd se gîndesc sau cînd se aprinde flacăra lor ce arde-n mine - e numai chin şi jale-n mine - iar eu ori sufăr ori nebun sînt - de poţi mă înţelege de nu să nu mă amărăsti căci eu te iubesc şi sufăr cu toate că sti ce viaţă-i pe aici şi frigul ce zace-n mine. E numai vis sau flacără meschină! Of! Of! - De nu poţi nu mă înţelege, să nu mă înţelegi greşit, mi-e frică - dar aşa sînt eu - şi mi-e greu şi atît de greu - De ce? De ce?... dar va trebui să le călcăm din nou pragul şi să ne călcăm din nou pe suflet. Citesc mult...foarte mult, orice-mi pică-n mînă şi aşa-mi umplu timpul cînd nu dorm cu capul pe bancă şi visez...Nu stiu cum va fi în vacanţa asta - mi-e şi puţin frică, nu stiu de ce - dar acum sînt tare necăjit - ce ti-au făcut acei făcători de bine...  
  
Într-o zi fiind în practica dinainte de absolvire mă duc până la mătuşa mea la Timişoara care lucra la spitalul judeţean la cabinetul de Planing Familial să cumpăr verighetele pentru nuntă pe care o stabilisem la două zile după ce ajungeam acasă de la şcoală. Să-i fi văzut cum erau pe holurile spitalului după mine iar eu aveam o frică de cum numai atunci când eşti anchetat o ai. Aveam tăria să nu clachez, asta m-a ţinut cred pe picioare până se apropia punctul culminant al urmăririi mele pentru ca apoi să vină deznodământul şi mai cred că nu se grăbeau pentru că aveam stabilită data nunţii. Mă repet, îi vedeam, cum zicea cineva numai atunci când vroiau ei să-i văd. De la Timişoara am luat-o spre Bucureşti cu trenul să mă întâlnesc cu soacra şi cu viitoarea mea soţie să-şi cumpere rochia de mireasă iar eu un ceas, ceea ce am şi făcut. În trenul destul de aglomerat le simţeam prezenta lângă mine iar ce-i de o teapă cu mine "pleava şi drojdia societăţii" îmi vor da dreptate de cum îi simţi. Nu prea realizam eu ce se întâmplă cu mine pentru că spaima era aşa de mare şi de apăsătoare că am fugit de ei prin culoarul trenului care mă ducea la Bucureşti. Înainte de a opri eu mergând repejor în primul vagon iar ei la câteva în urmă, (era puţin cam aglomerat) am coborât şi mi-au pierdut urma, dar nu pentru mult timp. Ajungând în capitala mă întâlnesc cu soţia şi cu soacra să mergem la cumpărături, nu după mult timp îl observ pe unul cu ziarul făcut sul că-i după mine. De acuma nu mai îndrăznesc să fug pentru că eram şi cu alai în spate... ...ziceam în sinea mea când treceam dintr-o stradă în alta pentru ca să acopăr fuga mea de mai înainte, -cum fug uite că vin înapoi şi merg încet. Poate unii vor zice că am avut mania persecuţiei dar cei care au suferit ştiu la fel de bine ca şi mine sau poate mai bine cum erau prigoniţi şi cum se simţeau de urmăriţi. Mai târziu îmi spune mama că şi altul din acelaşi oraş cu mine a avut probleme în şcoală vroind să-l dea afară pentru că bunicii lui erau chiaburi, pata asta m-a urmărit şi când am ajuns la noul meu serviciu. Toate astea m-au făcut să fac legătura cu prigoana mea din şcoală iar dedesubturi, motive şi invective se găseau multe, altele se mai şi confecţionau. Uite aşa reuşesc să termin şcoala iar când ajung acasă mă şi îmbrac în mire pregătindu-mă de nuntă (aveau ăştia un plan lugubru cu mine de mă lăsau aşa după ce am reuşit să fug de ei aşteptându-mă vremuri tulburi). Toate erau aproape gata dar cu foarte mare greu - nu vroia nimeni să le dea carne - de abia după multe rugăminţi au primit aprobare, pentru că aşa era la odioşi, dacă vroiai să cumperi carne multă de la abator pentru nuntă trebuia să primeşti aprobări - de ale partidului -. Mergem noi la starea civilă şi ne căsătorim iar apoi la localul unde se ţine nunta... Cine era ca şi mine cu două perechi de naşi, fală mare traistă goală, cu banii luaţi din credite de părinţii mei pentru ca să-mi poată face nunta. Unul dintre naşi fiind miner sef iar celălat pilot iar întâmplarea face ca să fie şi câţiva colegi de şcoală sau serviciu cu un elicopter pe acolo împrăştiind prin zona ceva şi nu ştiu dacă li s-a cerut sau nu, dar ştiu că s-au învârtit cu elicopterul deasupra localului unde a avut loc nunta aruncănd flori. Eu nu realizam ce se întâmpla cu mine pentru că eram într-o stare de urmărit. Mă tot uitam după cel de la comenduire dar nu era nici unul pe acolo sau nu i-am văzut eu. La 12 noaptea se termină nunta iar cu aprobare se ţine până la ora unu după care la culcare că eram obosit şi cam pilit. (nici nunţile odioşii nu te lăsau să le ţi toată noaptea, astea toate pentru ca copii trebuie să ştie şi să nu mai laude vremurile odioase) A doua zi vorbesc cu soţia mea să mergem la popa să ne cununăm fără să ne ştie nimeni dar nu se putea pentru că prima dată trebuia să ne spovedim. Eu m-am spovedit dar soţia n-a putut, aşa că ne-am întors acasă şi am amânat. Între timp la noi acasă părinţii mei au întins o masă lungă pe iarba să se ţină "Blidul cu grâu" un obicei străbun pe care maramureşenii îl respectă. Eu uitasem de el şi când ajungem acasă mă ia mama deoparte în holul mare şi numai ce-mi trage o palmă de o ţin minte toată viaţa (ca şi cea de la 18 ani). Apoi certurile erau la ele acasă: trebuia să plătesc un cântăreţ iar soţia nu era de acord, mama făcea presiuni asupra mea (totul era o vrajbă) să se respecte obiceiul şi să se dea pălincă la oameni când plecau acasă de la nuntă, ceea ce unii adică neamurile soţiei nu vroiau iar pe deasupra cântăreţii in timpul nunţii s-au scandalizat între ei. Uite aşa certurile o ţineau lanţ. (şi-o fi băgat ăla cu corniţe coadă pe acolo) ...ajuns la lucru... ...,evitându-mă, parcă eram ciumat, parcă le-aş fi făcut ceva de toţi se fereau de mine, sau o fi dat holera peste noi cum zicea în Padureanca lui Ioan Slavici. Stăteam la un hotel la mansardă fără ferestre cu un miros lugubru iar noaptea nu ştiu cine, cineva o tot speria pe soţia mea... Frigul ce l-am îndurat în acea iarnă că tot din răceală în gripă dădeam şi din gripă în răceală iar medicamentele faceau parte din hrana noastră zilnică pentru că aşa erau vremurile, căldura era numai pentru unii majoritatea populaţiei tremura de frig între betoanele făcute la normă iar exodul de la ţară la oraş pentru coloşii industriali care lucrau mai mult pe stocuri au reuşit să distrugă o ţară întreagă ... De multe ori mai trăgeam câte o cântare când eram supărat de tristeţile mele ...alungat de peste tot... "Mai întoarce doamne roata, să-mi mai văd odată soarta, să-mi văd anii tinereţii, să-mi văd fericirea vieţii, care fără de rost s-au dus." ... De la hotel ne-am mutat la o gazdă şi neavând lemne s-a îmbolnăvit şi soţia de rinichi - tot din boala în boală eram -. Eu le mai trăgeam pentru ca să scap de clănţănitul dinţilor şi de spaima ce o aveam ştiindu-i pe ăştia după mine iar soţia să dus acasă la părinţii ei pentru scurtă vreme. De multe ori când veneam spre casă treceam prin dreptul unei biserici, de speriat şi hăituit ce eram îmi făceam cruce cu limba-n gură să mă ajute Dumnezeu. În această perioadă hotărâm ca eu şi soţia mea să ne cununăm la preot, zis şi făcut, rugăm noi o pereche de naşi să ne cunune hotărându-ne să o facem la părinţii lor acasă într-o comună departe de toţi şi de toate. O facem şi ne cununăm fără să ştie nimeni iar preotul când a plecat din casă îşi făcea un semn de parcă vroia să scape de duhuri rele când ne-a văzut aşa speriaţi de parcă ne fugăreau turcii. Cred că ne vedea aşa (mai mult pe mine cu toate că aveam atâta stăpânire de sine )pentru că simţeam că sunt urmărit încât s-a speriat grăbindu-şi paşi de pe lângă acea casă în care ne-am cununat. Nu ştiţi la ce presiune eram supus pentru ca să clachez (realizez eu acuma) să fug iar de ei sau să fac vreo prostie să încerc să fug din ţara să le confecţionez motive... Dar tot aşa speram să-i "driblez". În subconştientul meu doream să nu ajung să cad într-o prăpastie mai mare şi tot mai mare ... Norocul meu ca venit revoluţia şi n-au apucat să transpună în practică efectiv şi pe moment hotărârile luminoase ale odioşilor, să finalizeze ce au început ... pe la Jilava sau şi mai rău să ajung cu flori pe piept (o vorbă din popor) sub vari motive. (făcând aşa o paranteză)  
  
10.Revoluţia  
  
Revoluţia era aproape iar presiunile asupra mea creşteau, cred că se apropia punctul culminat al urmăriri mele iar apoi deznodământul. Vine revoluţia, eu stam la servici ce stam iar apoi spre casă crezând că s-a terminat. Dar ce să vezi, să nu, cât erau de îndârjiţi împotriva mea că şi în noaptea revoluţiei ăştia mă tot urmăreau, intimidându-mă. Într-o seară când mergeam la servici luând-o prin centru, nu aveam de ce să-mi fie frică, numai ce văd că vrea unul să mă bată dar l-a ţinut colegul lui să nu sară pe mine. Nu l-am cunoscut deoarece era întuneric, se vedea parcă ca şi o umbră, cred că era beat sau făcea pe beatul. Apropo de revoluţie pentru că mulţi interpretează cum vor şi aşa-i bine să interpreteze dar după definiţia revoluţiei pe care am învăţat-o pe vremea odiosului este că se schimbă o orânduire socială cu altă orânduire socială, cum s-a întâmplat la noi, de la comunism s-a trecut la democraţie deci era o revoluţie, dar pentru mine nu s-a schimbat nimic ... În 1994 m-au pensionat la 28 de ani... În prezent sunt licenţiat în ştiinţe juridice la stat, zi. O ducem cu bune şi cu rele ca toată lumea. În facultate studenţii mă tratau ca pe un coleg fără să mă simt dat la o parte iar eu care toată viaţa am avut episoadele mele cu prigoana şi cu marginalizarea eram un om normal. Mare lucru este să fi om ca toţi oamenii să te simţi băgat în seamă, să mergi la o cafea sau la o bere să râzi de o glumă sau să te superi pe unul, dar cred că numai cei ca mine ,,pleava şi drojdia societăţii,, marginalizaţii şi izolaţii vremurilor învolburate pot simţi, cu tot respectul şi respectând proporţiile faţa de ceilalţi.  
  
Cu respect 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Petitie catre vremurile odioase 7 / Sorin Andreica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 359, Anul I, 25 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorin Andreica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sorin Andreica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!