Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII  

dr. Ştefan Lucian Mureşanu  

 

Motto: iubesc cu certitudinea că lucrurile întunecate sunt menite / între umbră şi suflet, în secret să fie iubite…(Pablo Neruda, “Sonet XXVII”)  

 

Cuvinte cheie: persuasiune, comunicare, critici literari, literat, operă literară, mocirlă  

 

 

În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective, ci doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulţi, din dorinţa de a-şi ascunde complexul, care se apleacă înciudaţi asupra unei scrieri, a unui modest autor, pentru că faţă de un literat consacrat tupeul îi este deja retezat de nepregătirea în domeniu, adulmecă, scobeşte, roade şi, după aceea, varsă invective atât la adresa scrierii respective cât şi la adresa autorului: E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înşirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune (Mihai Eminescu, Criticilor mei). Eu, sincer, am văzut prin criticul de artă un îndrumător înţelept, un contemplator cunoscător în domeniu, un suflu deusian, ce îşi apleacă ademenitor simţul de observaţie asupra unei creaţii dorite de a o selecta (amintesc aici blândeţea criticului literar, profesorul Marcel Crihană, vocea caldă şi îndemnătoare a prof. academician Sabina Ispas, căldura prietenească a criticului literar, prof. Nicolae Georgescu, a scriitoarei Elisabeta Iosif sau privirea blândă a mai tânărului critic literar, prof. Felix Nicolau şi mulţi alţii). Când nu interesează o creaţie, dovedind-o, de mai mulţi critici, mediocră, acea lucrare rămâne neidentificată şi, nicidecum, tăvălită în mocirla unuia care, în sfârşit, a dat peste o pradă, a devenit critic literar şi a despuiat-o furtunos în public, dezmembrând existenţa numelui autorului. Nu mi-am propus să dau exemple de astfel de greşeli genetice, autointitulaţi critici de artă, că i-aş pune într-o situaţie stânjenitoare, îi las pe ei să se simtă şi să se retragă din cinul marilor îndrumători în ale artei.  

Studiind, în liniştea bibliotecilor şi căutând scopul şi interesul existenţial al criticului de artă, am constatat că acest grup de literaţi se împarte în trei facţiuni, identificând: elevaţii, părtinitorii şi complexaţii.  

Criticii elevaţi sunt aceia care caută şi evaluează stilurile, arta, opera şi mai puţin autorul creaţiei respective, ţinând la statutul de critic literar şi nicidecum la acela de istoric literar. Elevatul îi dă valoare scrierii, descoperă şi nuanţează fineţea creativă prin care scriitorul s-a detaşat, în timpul existenţei lui, de toate eurile fiindurilor perioadei sale evolutive. Criticul literar elevat este un produs al ideii deusiene care caută echivalentul în creaţia detaşată de teluric. Este căutătorul luminii în lumina ideii autorului, maniera exprimării asupra scrierii respective denotă nobleţe, dăruire şi particularizare prin exprimare a artei, un iniţiat ce potriveşte din cuvinte şi aşează drumul literatului în curentul de exprimare al ideii, al particularităţii stilului şi a clasificării şi orientării autorului: Excelenţa morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecţi, făcând fapte corecte, devenim temperaţi comportându-ne temperat şi devenim curajoşi făcând acte curajoase (Aristotel). Este cel care nu lezează, rănind simţul literatului, ci îl face să înţeleagă, în cazul mediocrităţii, că drumul lui încă este presărat cu bolovăniş şi denivelări asupra cărora trebuie să îşi îndrepte atenţia. Munca literatului mediocru cere înălţare spre lumina celestă, spre Universul luminos al unui studiu aprofundat şi, evident, talent. Se poate ca acesta să nu-şi poată măsura neputinţa şi lipsa talentului de a crea artă nemuritoare însă criticul elevat o demonstrează tocmai prin faptul că nu i-o citează în niciun mod, îl lasă în simţămintele lui minore fără să-i aducă critici care să-i deranjeze existenţa. Nu-i perturbă cu nimic dorinţa profană de a fi, pentru că visele lui sunt atât de nesemnificative încât prin slăbiciunea minţii nu se poate înălţa cu ideile către universul deusian, al creatorului-om; profanul nu este decât un om-creator, doar atât. Criticul elevat este singurul dintre cei trei gânditori care face o departajare judicioasă a creatorilor dintre care numai unii dintre ei se înalţă spre celestul deusian, majoritatea rămânând atrasă de jocul viciilor lumeşti, teluricul înghesuit al nimicului.  

Timpul criticului elevat nu-i permite distribuirea activităţii sale asupra a ceva ce este nesemnificativ, precum o creaţie literară mediocră, care nu spune nimic, ci doar vorbe sau vederi, simţul său practic îl face de la prima răsfoire a lucrării să o pună în raftul netrebuinţei, doar atât. Valoarea criticului elevat este însuşi modul prin care îşi alege cuvintele în a-şi exprima aprecierea faţă de o creaţie literară.  

Criticii părtinitorisunt cei ataşaţi de interese ale amiciţiei, simpatiei, pe care o poartă faţă de autorul lucrării asupra căreia se apleacă să o evalueze. Sunt superlative pornite dintr-un simţ al căutărilor excelative ale creaţiei artistice respective, consemnări pozitive, nu putem spune departe de adevăr, ba da, spun adevărul despre acea creaţie literară însă privirile lor se îndreaptă numai spre ceea ce au ca reper, amiciţia. Chiar dacă coexistă o altă lucrare tot atât de valoroasă ca cea pe care aceştia o disecă nu o supun criticii, ci o ascund învăluind-o în mister, ridicând pe treptele fizice ale nemuririi creaţia artistică a aceluia al cărui interes, pentru criticul părtinitor, este sentimental, moral sau material. Istoria criticii literare ne-a dovedit că în timpul mărginit al fiindului nostru teluric au existat şi entităţi, pierdute, care au dosit valorile în contra existenţei altora pe care ei i-au identificat ca valori şi i-au declarat prin puterea exprimativă câştigată genii. Nu m-am îndoit niciodată de aprecierile acelor critici însă am constatat subiectivism în marea-i căutare de valori: Lucrul important este acesta: Să fii capabil în orice moment să sacrifici tot ce ai pentru ce ai putea să devii (Charles Dubois). Criticii părtinitori sunt şi după cum bate vântul, alăturându-se spaţiului social-politic care le guvernează în acel timp al trăirilor existenţa, interesul lăuntric. Sunt creativi, măgulitori însă subiectivi. La acea dată, a timpului când subiectele de literatură erau impuse de dictatură, criticul literar Ov. Crohmălniceanu se apleca studiului creaţiilor acceptate, amintind studii despre Liviu Rebreanu, publicate în anul 1954 şi scrieri Despre originalitate, volum publicat un an mai târziu. Lucian Blaga, de exemplu, era pierdut într-o vreme a tulburărilor şi lăsat în uitare. Ne-am permite să subliniem faptul că literatul, anume criticul părtinitor, a repetat aceeaşi greşeală ca a lui Eugen Lovinescu, practica de a socoti scriitorii în cu totul dependenţi de programele revistelor la care publicau. În ciuda acestei ipotetice şi neajutorate dorinţe a criticului nu vine cu interpretări în întregime noi, ci peste tot este citat doar George Călinescu.  

Lumea criticii este o lume dificilă cu aură de putere şi de disecare nevoită a unor intimităţi nedezvăluite ale literatului. Îngroapă şi dezgroapă entităţi formative şi atâta timp cât creatorul se află în viaţă este ciuntit şi declarat, obiectiv sau subiectiv, neputincios mersului în autocarul artei. În editorialul său din revista Prosaeculum nr.7-8/2010, Mircea Dinutz consemna: Cu câteva luni în urmă, am avut surpriza foarte neplăcută de a-l vedea pe Dan C. Mihăilescu, pe care-l respect, în mod deosebit, pentru dubla sa prestaţie de critic şi istoric literar…, discutând… cartea „Viaţa unui om singur” de Adrian Marino, aproape fără să vorbească despre carte. A fost un discurs resentimentar, pătimaş, provocat de portretele obstrucţioniste transmise posterităţii de ilustrul cărturar, între care Dan C. Mihăilescu, Eugen Simion, Dan Grigorescu, G. Călinescu… Fără îndoială, A. Marino este deseori nedrept, a îngroşat defectele unora, a mai pus de la el, a mai pierdut câte ceva, dar nu sunt frustrările unui ins oarecare, ci ale unui intelectual cu o statură impresionantă în cultura română, care nu merita un asemenea tratament.  

Criticii părtinitori se alătură, nu sistemului, ci individului literat plăcut. Sunt mult prea subiectivi cu laudele şi cred, în sinea lor, că lucrul făcut prin critica selectivă pe care o practică este una demnă şi obiectivă. Trec cu vederea peste multe dintre creaţiile cărora ar trebui să le acorde atenţia cuvenită, lăsându-le să zacă în anonimat. Acesta este criticul literar sau de artă părtinitor. Are talent, cunoştinţe în domeniul asupra căruia se apleacă să studieze, elevat însă pierdut contemplării selective a operelor literare. Nu îngreunează cu nimic existenţa creatorului de literatură care nu îl interesează, îl lasă deoparte, neidentificat.  

Criticii complexaţi sunt adunătorii obsedaţi de obiecţii, împiedicaţi în definirea corectă a sensului de a evalua lucrarea şi nicidecum autorul. Sunt pierduţii în expresii fără sens, neajutoraţii cu diplome, pseudointelectualii veştejiţi, mărginiţi şi răi: Numai un prost poate să critice, să condamne şi să se plângă – şi majoriatea proştilor o fac(Dale Carnegie). Sunt cei care caută nume pe care să le împroaşte cu noroi, cu cuvinte căutate în dicţionare însă nu pot defini stilul unui literat. În realitate, nu au puterea intelectuală să discearnă, valoarea fiind o marjă a păcatului neputinţei lor: Poţi să descoperi criticul prost când începe să discute poetul şi nu poezia (Ezra Pound). Mulţi dintre autorii debutanţi se lovesc de astfel de critici, abrutizaţi de lipsa de talent în crearea unei lucrări literare, fie ea poezie, eseu, nuvelă sau roman. Complexaţii se afirmă lingând fără încetare blide, scrupuloşi în a-şi încălţa mentorii şi a tăvăli în mocirlă literaţii incomozi. Mă opresc aici cu prezentarea acestui grup de critici de artă, pentru că multe nu aş mai dori să spun despre ei, decât că există şi domină prin formalism, distrugând prin toate mijloacele mass-media, pe care le au la îndemână, trunchiul fiindual al unui biet şi nevinovat literat Neplăcut la prima vedere de către aceştia, poate chiar şi netalentat în ale artei scrisului însă doborât pe nedrept în şanţul adânc al mocirlei din care, de fapt, aceşti critici complexaţi se ridică şi, din păcate, sunt ascultaţi: Critica e uşoară, arta e grea (Phillipe Destouches).  

 

Bucureşti, 07.12.2012  

Referinţă Bibliografică:
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 737, Anul III, 06 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!