Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Peregrinările unui suplinitor !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Zbuciumată a fost viaţa trăită de mine, după ce am ieşit de pe băncile şcolii normale din Câmpulung Muscel. Timp de patru ani am cerşit la Revizoratul şcolar Muscel un post de învăţător suplinitor. Prin 1934 era revizor şcolar pe judeţul Muscel, institutorul Vasile Ganea din Câmpulung iar inspector şcolar învăţătorul Mucenic Comăndăşescu de la Poenărei. Ambii erau liberali şi cadre didactice deosebite. Prefect al judeţului era Gogu Ionescu-Baştea din Rucăr, de asemenea liberal. Am făcut o cerere şi am adresat-o Revizoratului şcolar Muscel.  
  
Când ea a ajuns la revizor – care fusese învăţător la Rucăr şi îl avusese pe tata soldat în plutonul său în luptele de la Pravăţ, în încleştarea aprigă din toamna lui !916 – acesta a telefonat la Primăria din Rucăr şi m-a anunţat să mă prezint urgent la revizorat. Mi-a povestit cum l-a cunoscut pe tata şi mi-a cerut să-i urmez calea de va fi nevoie de un nou război. Parcă a avut gura aurită, pentru aşa mă va duce destinul nu peste mult timp. 
  
“Aş vrea să te ajut şi de aceea te numesc în postul de la Sătic. E aproape de casa dumitale părintească, a ţinut să mai precizeze dânsul. Cunoşti drumul prin Piscul Jugii? mă mai întrebă. 
  
“Îl cunosc, dle revizor, i-am răspuns pe nerăsuflate. 
  
Candidat la o suplinire era şi consăteanul şi prietenul meu Gheorghe Arişanu, care absolvise şcoala normală din Galaţi. Eram fericit. Intram pe leafă, mai slăbeam din chingile cu care o împresurasem prea strâns pe sărmana mamă. Până la acea dată, Ghică al Popii (Anastase, un înstărit al timpului şi al locului) mă plătise cu 10 lei pe zi, la aşezarea lăturoilor de la fabrica de cherestea de pe Luncă. Mă recomandase penru această muncă Niţă al lui Iliuţă Urdea, care primea 20 de lei la zi.  
  
Ca învăţător suplinitor aveam 1675 lei pe lună, deci aproape de trei ori cât Niţă. Era o diferenţă netă între muncitori şi intelectualii satelor, chiar numai cu diplomă de şcoală normală, cum este şi azi, dar invers. Pentru că veni vorba, după 43 de ani de profesorat, mi s-a acordat o pensie mai mică decât obţine un portar la fabrica de cherestea, fostă proprietate a fraţilor Ion, Viciu şi Costică Teodorescu.  
  
Sosit cu ordinul de suplinire, n-am de lucru şi mă destăinui (gură spartă!) “prietenului” meu, Gh. Arişanu, unde m-a numit. De îndată, acesta i-a spus fratelui său Aurică Arişanu, iar acesta a şi plecat cu Aurică Băjan, învăţătorul, care era şi el liberal, direct la prefectul liberal Baştea. Spiritul de “frăţietate” partinică de azi are, fără doar şi poate, precedente asemuitoare în trecut, aşa că prefectul, fiind mai mare în partid decât revizorul, procedează “(im)parţial” ca tot românul ...  
  
Eu nu ştiam nimc. Mă şi dusesem la Sătic pentru a vedea şcoala şi a mă interesa de o gazdă pentru vreme rea. Nu începuseră cursurile. Peste două zile, revizorul Ganea m-a poftit prin omul de serviciu de la Primărie, să mă prezint la Revizorat. Am plecat imediat pe jos, peste Pravăţ, cum mergeam mai mereu la oraş, aşa-i ziceam noi Câmpulungului. M-a impresionat întâlnirea de acum, una de suflet şi de inimă cu dl. Revizor, un amestec de sobrietate profesională cu confesiunea discretă şi sinceră. Când am intrat în biroul d-sale, văd că se ridică ferm după scaun şi mi se adresează mieros, atins de o culpă cu care trebuia să fie, volens-nolens, de acord: 
  
“Dragul meu, aşa este în viaţă, stăpânul dispune şi stăpânul meu este dl. prefect. În faţa mea a dispus ca postul de la Sătic să fie dat lui Arişanu. Aşa ceruse Aurică Băjan, fostul meu învăţător, deasupra oricăror sentimente care ar mai fi putut să lege peste ani un dascăl, de un amărât de învăţăcel de-al lui din clasele primare. 
  
“N-am avut ce face, continuă să se justifice dl. revizor, dar ţi-am găsit un post şi mai bun. Uite, te-am numit la şcoala din Ciocanu. Sunt acolo oameni primitori şi cu dragoste de şcoală. Ei, din avutul lor greu agonisit, au ridicat clădire nouă de şcoală şi cu o cameră şi pentru învăţător. O să vezi că o să fii mulţumit. 
  
“Mă duc oriunde, dle revizor, numai să nu fiu şomer, i-am răspuns însufleţit şi tare îndatorat de propunere! Îl apucasem pe Dumnezeu de picior ...  
  
Într-adevăr a avut dreptate. M-am simţit foarte bine în acest cătun din “creierii” munţilor şi pendinte de Dâmbovicioara, la poalele Pietrei Craiului. La prima noastră întâlnire, după această întâmplare, Gh. Arişanu m-a descusut cum este la Ciocanu etc. N-am ştiut să mă prefac, nu-mi este în fire, povestindu-i în amănunţime totul, ba şi ceva de la mine, pentru atractivitate ... provocată!... Că la astfel de “giumbulşucuri” te pretezi când entuziasmul tinereţii pare să nu aibă “hăţuri” şi credulitatea fără margine se zbenguie fără oprelişti.Imediart şi-a dat seama că postul meu era mult mai bun decât al lui. 
  
În al doilea an, în aceeaşi formulă de asalt a instituţiei tutelare şi din nou cu intervenţii la prefect – peste capul reizorului (dacă ar mai fi contat vreo ipotetică împotrivire a acestuia – postul de la Ciocanu a fost ocupat de “prietenul” în mâinile căruia îmi pusesem sufletul şi onestitatea, cu toată sinceritatea! Ulterior, revizorul, om de caracter şi în numele amintirilor ce-l lega de tatăl meu, s-a străduit literalmente dezinteresat şi m-a numit la şcoala din Dâmbovicioara. Ca pentru a-i face în necaz, sau poate ăla era postul vacant. Aici director era preotul Petre Pungoci, un învăţător bine pregătit dar care nu se înţelegea cu cel care venea în al doilea post în şcoală. În acest fel a avut multe conflicte cu învăţătorul Belduganu.  
  
Cu el m-am înţeles foarte bine. Mi-a dat clasele V-VII, învăţământul complementar, să n-aibă el frecvenţa slabă. În el avea ceva totuşi ascuns, respingător, simulant. Am avut o frecvenţă bună, iar elevii din ultima clasă, când s-a dat examenul de absolvire, la centru din Rucăr – la care a participat elevii claselor terminale de la şcolile din Podul Dâmboviţei, Dâmbovicioara, Ciocanul, Rucăr-băieţi, Rucăr-fete şi Dragoslavele, premiile unu, doi şi trei au fost obţinute, pe linie, de elevii mei. Peşedintele Centrului de examen era un învăţător de elită, Constantin Cotolan, subrevizor şcolar al plăşii, titular la şcoala Dragoslavele. 
  
M-a felicitat călduros şi a ţinut să anunţe dorinţa lui, ca anul şcolar viitor să mă duc suplinitor pe catedra lui, de la Dragoslavele. Mă onorase aprecierea d-sale, avea autoritatea exemplară de dascăl şi fusese decorat cu ordinul “Mihai Viteazul” în primul război mondial. Aşa am şi făcut. Anul următor eram la Dragoslavele, membru al unui colectiv didactic select şi unde m-am simţit bine. Mă simt dator să-i amintesc în acest cadru, pentru a-i condamna la “neuitare” pe Toma Burtilă, director şi veteran de război, Costică Predoiu, fost subrevizor şcolar, Paul Catrinescu, Florian Bădic, Filia Cotolan. Aici am cunoscut pe dr. Ulieru şi preotul Ioan Răuţescu, adevăraţi cărturari ai lumii satului românesc, dintre cele două războaie mondiale. 
  
Suplinire pe două luni am făcut şi la Podul Dâmbovoiţei. Director al şcolii de-aici era Nae Rădulescu, despre care gurile rele spuneau că şi-a tras un glonte în palmă, în degetul arătător, pentru a fi trecut în categoria “avantajată” a invalizilor de război. Eu nu colportez, spun ce-am auzit! Când fostul meu profesor Ilie Patraulea a ajuns prefect al judeţului Muscel, mă ruga într-o scrisoare, să intervin ca să-l numească primar la Rucăr. Păstrez încă scrisoarea, dar n-am intervenit pentru postul de prmar, convins de faptul că Ion O. Cârciumărescu era mai potrivit pentru această demnitate publică locală. Nae Rădulescu avea şi el, ca tot omul, hibele lui. El mi-a suflat “rabatul” cuvenit la comanda de manuale şcolare pentru toţi elevii din Ciocanul. Asociaţia “Învăţătorii gorjeni”, care avea tipografie proprie, acorda rabat de 70% la comanda de manuale şcolare pe unităţi sau circumscripţii şcolare.  
  
Amintind de acest rabat îmi apare în faţa ochilor imaginea profesorului meu de sociologie, marele Dimitrie Gusti, fost preşedinte al Academiei Române, care la Soroca ne-a făcut o demonstraţie, prin sindicatul “Solidaritatea” al cadrelor didactice din judeţul Soroca. Ce se întâmplase? Ca în toate oraşele, şi mai ales în Moldova ş Basarabia, comerţul era în mâna evreilor. Era prin 1937, când marota antisionistă flutura cu frenezie în documentele programatice ale unor formaţiuni politice xenofobe, an în care, dacă nu mă înşel, partidul “Totul pentru ţară” (noua denumire demagogică şi naţionalistă a Gărzii de Fier, partidul legionar) câştigase un număr însemnat de mandate în reprezentanţa legislativă a ţării.  
  
În această delicată situaţie, evreii n-au mai putut influenţa ca înainte mersul domeniului lor preferat, comerţul. Unii dintre ei, cei mai zeloşi, fuseseră serios zdruncinaţi în afacerile lor. Profesorul Gusti, după cum se vorbea în “dulcele târg” al Moldovei, era rudă bună cu madam Lupescu, amanta “oficială” a regelui Carol al II lea. El a apreciat că o parte din comerţul din Soroca a încăput pe mâna sindicatului amintit. Cum venea treaba şi care era apropierea cu povestea de mai sus ?  
  
Mai întâi manualele şcolare din judeţ, aflate până atunci în mâna evreilor au trecut la “Solidaritatea”, care prin rabatul oferit de “Învăţătorii gorjeni” a început să-şi lărgească şi diversifice activitatea de comerţ cu carte şcolară. Treptat, fără violenţe ca în alte părţi ale Europei, precum şi acţiuni folosite ulterior de legionari a trecut din mâna evreilor în cea a sindicatuui cadrelor didactice din Soroca. În felul acesta, Gusti recomanda metoda ca fiind modernă şi capitalistă, care nu are nimic de-a face cu politica, idee la care subscriu şi o consider justă şi fără partipriuri! 
  
(din vol. “Convorbiri, mărturisiri şi corespondenţă cu Gheorghe Pârnuţă” de George Nicolae Podişor, în curs de elaborare) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Peregrinările unui suplinitor ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 221, Anul I, 09 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!