Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Pentru tine, Dani!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Plouă cu ţârâita dintr-un nor imens plumburiu. Monoton. Iritant. Stropi rebeli îţi intră-n ochi, se lipesc de obraji, de buze. De parcă plouă cu lacrimile tale. Dacă închizi umbrela, se înteţeşte ploaia. Dacă o deschizi, se domoleşte... Oricât te-ai feri, eşti „stropită”, dar dacă iei un taxi, degeaba te mai duci la serviciu, că dai cât nu „iai”... Parcă nu se mai termină toamna asta... Intră în tine, devine stare de spirit... Mă ascund cât pot de bine sub umbrelă, ca nu cumva să mai şi stau de vorbă în ploaie cu te miri ce plictisit ce-mi iese în cale. Îmi sună telefonul. Nu vreau să răspund. Îmi cântă Bonnie Tylor în geantă: „It's a heartbreak...” Ce altceva?! Insistă. „Doamne, s-o fi întâmplat ceva acasă...” Mă opresc alertată. Deschid fermoarul. Întuneric deplin în poşetă. Răscolesc toate cele până dau de telefonul meu cu butoane, care cade tot timpul pe burtă... cât mai jos.  

  • Miruţa, ce faci?!  

  • M-ai speriat, Dani... Nu s-a-ntâmplat nimic rău, nu?  

  • Nu... dar tu n-ai mai scris nimic. E weekend (Deja?! Cum weekend?!) şi e o plictiseală aici... Mai scrie şi tu ceva...  

  • Când ajung acasă, îţi scriu, bine?  

  • A, nu aşa... Postează pe facebook, pe Confluenţe... ceva lung. Mă plicti... de nu mai pot...  

    Fă amor”, îmi vine să-i spun, dar cu cine? Bani de numărat, de unde?, iar cu beţia, nu-i cazul şi nici nu-i dau ideea...  

  • Măi frăţioare, sunt ruptă... Citeşte-i şi tu pe ceilalţi...  

  • Nu pot, Miruţa. Ori nu-mi plac, ori nu-i înţeleg. Uite şi lui Ovi i-am dat like, dar nu înţeleg nimic...  

  • OK, văd eu ce scriu. Mă chibiţezi, da? Fă pârtie!!!  

    De treizeci şi cinci de ani tot scriu pentru fratele meu. Am început cu scrisori de dragoste. Nu trimitea niciodată de două ori aceeaşi scrisoare (dacă ajung să se cunoască, Miruţa?), iar eu m-am specializat în declaraţii de amor încă dinainte de a şti despre ce-i vorba. Au urmat mesajele, sms-urile. Cele mai sofisticate, cele mai reverenţioase sau... cele mai porcoase. Apoi articolele, editorialele, ziarele... M-am plâns de faptul că părinţii nu s-au gândit la un nume pentru mine şi m-au blagoslovit cu numele unei verişoare (printr-un fel de copy-paste...) Ei bine, am avut atâtea pseudonime în presa de Severin, încât ajunsesem să nu mai ştiu dacă am scris sau nu eu un articol, până nu citeam câteva fraze. Nu semnam cu numele meu decât editorialul. Am făcut o campanie electorală cu două săptămânale şi ediţii speciale... la foarte puţine mâini. L-am luat în echipă şi pe Profesorul Oancă, bietul, care combătea aprig şi – cred că singurul – cu convingere. Semna şi el pe bune, dar şi cu pseudonime. Ştiu că la un moment dat m-a sunat revoltat că apărea sub semnătura lui un articol de toată jena, scris de un diletant, un articol absolut idiot! Ah, ce-am suferit când am văzut că eu scrisesem acel articol... Scriam şi discursurile preşedintelui de partid, care fie că uita pe unde le punea, fie nu ştia să le citească şi spunea tot dume de-ale lui... dar nu era niciun bai, căci populaţia adunată de prin sate pentru o preumblare cu tricou nou înţelegea unde să pună ştampila. Mai ţii minte, Dani, camera electorală şi sala de sport?! Curtea mereu plină, acel du-te vino, indiferent de oră sau de condiţiile meteo??? Şedinţele secrete, şedinţele publice. Informale, formale. Distracţie de distracţie. Ce energie aveam!!! Ce voci! Ce putere de convingere!!! Mai ţii minte, Dani, când te-a felicitat Geoană pentru soră-ta? A luat cel mai mare procent în MH, dar ce folos?! A fost mai tare decât noi Sir William Cheese (Brânză Vasile) din diasporă... Bine, pentru noi a fost... tot aia... Am făcut ce-am făcut fără să sperăm la procopseală. Operaţia a fost un succes, dar pacientul Geoană, pe care l-am primit pe... targă, a decedat politic. Ce bine, că tot descoperiserăm noi între timp cât de prostănac era.  

    E vineri seară. Suntem doi oameni singuri în două capete de ţară. Camera electorală e goală, aparatele din sala de sport or fi ruginit, au trecut sute de weekenduri de când nu ne-am mai văzut... De cinci ani, Profesorul Oancă îmi trimite în fiecare vineri câte un rondel. La prima oră. Azi-dimineaţă am primit unul despre Brâncoveanu, care nu s-a lepădat de credinţa strămoşească. Trebuie să-i răspund, să-i mulţumesc, să-l felicit iar pentru consecvenţă în formă şi în fond. „Stimate Domnule Profesor, parcă în fiecare zi e vineri...”  

    Nu regret nimic din ce-am făcut atunci. Pentru că tu mi-ai cerut să fac o nebunie pentru tine şi eu nu te-am întrebat nici până azi de ce mi-ai cerut asta.  

    Ştiu însă de ce am făcut-o cu ochii închişi. Ca articolul să fie lung, cum l-ai „comandat”, îţi aduc şi ţie aminte... Pentru că eu „nu am nicio amintire fără tine. De mică am fost învăţată să te iubesc. Să nu zic ceva rău de tine nimănui. Să nu permit nimănui să zică ceva rău de tine. Să nu mă supăr pe tine niciodată. Să îţi ascult toate secretele şi să le ţin ascunse pentru totdeauna. Să te ajut orice mi-ai cere şi să te iert orice mi-ai face. De mică te-am şi iubit. Aveam câţiva ani când ai făcut amigdalită. Te-au dus cu salvarea la Spitalul de copii. A doua zi la grădi nu puteam să nu plâng întruna. Educatoarea insista să afle de ce. Mă durea sufletul atât de tare, încât nu puteam răspunde.  

    - Te-a bătut Sepi? mi-a dat chiar ea ideea. Am dat din cap că da. Ce de palme a primit bietul copil şi de la ea şi de la bunicu în pauză... Şi-acum mă simt vinovată, căci eu după tine plângeam.  

    Te-am iubit apoi în adolescenţă, când îi băteai pe cei care se uitau după mine sau îndrăzneau să-mi zică ceva. Mai ţii minte discoteca de la mare, unde ai dansat numai cu mine, întorcându-mă cu spatele spre cei ce trăgeau cu coada ochiului la mine? Dar ce-ai făcut cu ospătarul care atunci când mi-a oferit din partea lui o citronadă mi-a pus mâna pe picior?!  

    Te-am iubit când eram studentă şi din primii tăi bani m-ai dus la Arad, la Ziridava, să-mi cumperi cele mai de cele rochii. Şi când ai venit sâmbăta şi duminica la Recaş să culegi struguri în locul meu şi să-mi faci norma în avans ca să nu mai am probleme cu brigadierii. Şi când m-ai dus în cârcă pe Vâlcelul înspumat şi m-ai salvat cu o sticlă de vin când erau să mă dea afară din tabără.  

    Te-am iubit în tinereţe când făceai rost de gazolină şi veneai să mă iei cu Dacia de la Deta, când îmi dădeai o coţcă de ciocolată sau o felie-două de portocale de pe la prietenele tale din cooperaţie, când îmi cumpărai de la Otther(?) câte o pereche de adidaşi „Le cocq sportif” şi mă luai apoi la meciurile tale de fotbal, unde marcai de fiecare dată câte un gol în cinstea mea.  

    Cum să nu te iubesc acum când mă ştii pe de-a-ntregul, cu toată viaţa mea, cu toate feţele mele, şi-mi spui că nu-i oglindă-n lume care să poată arăta cine sunt?! Nimeni nu te iubeşte ca mine. Ţi-o spun în fiecare dimineaţă, când ne urăm o zi mai bună, şi-n fiecare seară târziu, sperând într-o noapte mai bună... Şi nu te-ai plictisit deloc să auzi că te iubesc şi nici să-mi spui că mă iubeşti şi tu şi că ţi-e dor de mine. Te plângi că nu putem fi împreună sau măcar mai aproape unul de altul? Câţi au fericirea de a avea încredere pe viaţă în dragostea celuilalt? Fiindcă oriunde am fi, oricât şi oricum am trăi, un lucru e sigur: NOI DOI NE VOM IUBI MEREU...  

     

Referinţă Bibliografică:
Pentru tine, Dani! / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!