Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Ana Maria Gîbu         Publicat în: Ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Pentru o oră am iubit întunericul!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

M-am alăturat cu bucurie acţiunilor de conştientizare a problemelor mediului înconjurător, generate de activitatea noastră, a oamenilor. Susţin cu tărie sloganul “ Schimbarea suntem noi!”  

Am înţeles că anul 2012 ne aduce într-o etapă nouă, etapa unei schimbări într-un sens mai profund. Este momentul să înţelegem toţi că schimbarea reală pe care o dorim, vizavi de problemele mediului, stă în puterea noastră, a fiecăruia dintre noi, mai mult decât a atenţiona sau a trage un semnal de alarmă.  

Am trăit, participând alături de colegii mei-voluntari din Asociaţia “Vis de Artist” şi de ceilalţi cetăţeni ai municipiului Botoşani, momente deosebite care mi-au arătat puterea uimitoare, excepţională şi minunată de sincronizare a voinţei noastre cu a milioanelor de locuitori de pe întreaga planetă şi am înţeles din strigătul la unison, de o simplitate profundă, că viaţa întrece ca prioritate orice altceva.  

Ceea ce cred eu că trebuie să avem în vedere este faptul că noile modele pe care le vom adopta în legătură cu problemele de mediu nu trebuie să fie valabile o singură zi, ci să facă parte din modul nostru permanent de a fi.  

 

Cum ar arăta Pământul dacă “Ora Pământului” ar fi de 12 ori pe an sau de 24 de ori sau în fiecare seară, la orele 20?  

Adresez întrebările şi celor cu putere de decizie şi poate răspunsurile lor şi insistenţele noastre le va înlesni ajungerea la un acord.  

Abia atunci, cu grija în faptă şi în gând, ne vom numi cu adevărat locuitori ai planetei Pământ.  

Pământul este pentru noi planeta mamă, planeta casă! I-am dedicat câteva versuri prin care am dorit să-i arăt dragostea şi grija pe care i-o port.  

Am iubit pentru o oră întunericul, deşi în restul timpului îmi este foarte frică de întuneric, atunci când sunt singură. Am fost bucuroasă că Pământul a avut o oră de linişte! De linişte şi fericire!  

Şi una şi alta au venit de la noi, oamenii.  

 

“când toate luminile au fost stinse
inima lui primea viaţă
ascult murmurul pământului
îmbrăţişat de torţe şi lămpaşe
pentru o oră a fost fericit”(Gîbu Ana Maria, Am iubit întunericul, 60 +)  

-  

Închid ochii. Pe suflet mi se conturează imagini ca dintr-un film tridimensional.  

Un autocar elegant, mulţi oameni în el. Doi mi-au atras atenţia.  

Amândoi miroseau a liliac de toamnă sau poate a sfârşit de vară. În faţa era şoseaua uscată, pregătită demult să primească binecuvantarea lacrimilor de sus. De-o parte şi de alta a şoselei dealuri cu livezi de meri pitici, care abia mai ţineau în cârcă roadele cu obrajii roşii ca de copil crescut la ţară.  

Călăuză era un nor cu mutra de bunic somnoros şi pus pe harţă, care ne însoţea în călătorie, protejându-ne de razele prea indiscrete din miezul zilei. Mintea îmi este acoperită de aceleaşi imagini, iar sufletul tresare ori de câte ori văd dealurile pictate în roşu şi verde amestecate cu albastrul prăvălit cu bună intenţie.  

Nu vorbea nimeni. Autocarul alearga inspirând aerul curat prin geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de irişi galbeni, de baltă, în faţă şi în spate… drumul. Cei doi mi-au atras din nou atenţia. Unul privea spre apus, altul spre nor. Din când în când îşi furau unul din imaginea celuilalt. Atunci privirile lor se întâlneau. Erau izvoare dătătoare de fericire!  

Inspir pentru ultima dată, în ziua aceea, parfumul merelor ionatane şi îmi iau rămas bun de la nor. Era un miros mai puternic ca niciodată. Închid geamul.  

Emoţiile s-au topit în ploi!  

-  

Mi-au cântat greierii toată noaptea trecută, aşa cum au cântat în toate nopţile din vara asta. Nu ştiu de ce, dar eu cred că uneori îmi cântau numai mie.  

Parcă de data asta au fost mai sonori, mai muzicali. Aveau în repertoriu piese noi, cântau în backing - şi chiar piesele mele, îngânate atunci când rătăceam prin ierburile înalte. Mai mulţi tenori decât başi. Mai multă lumină decât îngândurare. Cred că marea majoritate îşi finalizaseră cursurile de vioară sau chitară; la canto nu părea a fi niciun absolvent. Sau poate am avut eu timp mai mult pentru ai asculta!? Am fost mai atentă când ieşeau pe scena nopţilor de vară!? Mi-am dorit mai mult ca altădată să-i văd şi să-i ascult, fără să mă grăbesc!?  

Cred că din toate câte puţin! Dar cel mai mult simt că am reînvăţat să privesc iarba cum creşte, bucurându-mă enorm atunci când zăream un fir nou cum se luptă cu ţărâna, să ajungă la lumină.  

Ştiu acum, mai mult ca ieri, că nu trebuie să necăjesc gândacul răsturnat pe spate, că trebuie să păşesc cu grijă peste muşuroiul de furnici şi să las o felie de ceva prin apropiere, sau bucata de corn pe care nu am mâncat-o la şcoală, să dau o mână de iarbă ieduţului priponit pe o margine de şanţ, să accept familia de guguştiuci care-şi face iarăşi cuib, ca în fiecare an, la colţul pervazului de la geamul sufrageriei, chiar dacă trebuie să spăl mai des sticla, să culeg albăstrele, fire de iarbă, scai vânat, sunătoare şi gălbenele şi să fac din ele aranjamente, ikebana, care să-mi înfrumuseţeze masa de lucru...  

Am învăţat cum să văd şi să ascult păsările cerului care zboară şi cântă pentru mine! Am învăţat că natura are tot ce îmi trebuie pentru a trăi frumos.  

De aceea ascult încă ţârâitul greierilor, în liniştea serilor, alerg după fluturii care zboară, fac semn cu mâna cârdului de cocori care pleacă, mă rotesc odată cu frunzele în vântul toamnei, mă joc cu stropii de ploaie chiar dacă sunt reci.  

Dacă nu ar fi fost toate acestea şi încă multe altele, s-ar fi instalat o linişte demenţială care m-ar fi readus la tăcere şi singurătate.  

Şi toate mi le-a dat pământul!  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Pentru o oră am iubit întunericul! / Ana Maria Gîbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 843, Anul III, 22 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Maria Gîbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!