Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Pe pustă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 

La coborâre o aştepta un cavaler, cu pălărie neagră, având boruri mari, cu manşete dantelate la mâini şi o invitase la umbra unui stejar secular care domnea peste pusta fără margini.  

-Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânşi în cizme înalte, cu cămaşă albă de in topit, cu guler rotund care decorează haina lungă şi albastră ca văzduhul, cu nasturi aurii, culeşi bucată cu bucată din coroana soarelui.  

-Te poftesc, domnişoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo ca ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca aşezată la umbra stejarului şi urmăreşte o reprezentaţie din repertoriul unui pustnic, descendent dintr-o baronesă exilată în Siberia, apoi eliberată şi recompensată cu ferma din această pustă, cu zeci de hectare.  

După ce terminase micul expozeu, bărbatul fluieră scurt şi prietenos, semn la care apăru din pâlcul de copaci un cal negru şi zvelt. La prima lovitură de corbaci, răsunând sub forma unui ecou spiralat în aer, calul se aşeză în genunchi în faţa stăpânului; la a doua lovitură trimisă tot în aer, el se culcase pe pajişte iar cavalerul se întinsese în faţa lui; la al treilea semn al biciului, calul îşi aşezase un picior peste pieptul lui ca semn al îmbrăţişării eterne dar şi al simbiozei dintre om şi animal. Mauve îi aplauda vădit impresionată.  

-Şi acum ne vom continua drumul cu trăsura, spre a vizita ferma cu diverse animale. Vreau să-ţi arăt străduinţa pusă în slujba unui trai înfrumuseţat.  

-Cu mare plăcere, cavalere, din adâncul pustei! a exclamat Mauve, ridicându-şi rochia lungă, dizolvată în atmosfera întâlnirii şi potrivind umbrela de soare deasupra capului.  

-Aici poţi vedea cai pur-sânge, pregătiţi pentru concursuri sau vulturi antrenaţi în prinderea şoarecilor ori măgari care mănâncă din palmă şi râd dacă le faci poză.  

-Dar lebedele acelea negre şi albe? Care-i povestea lor?  

-Am curăţat o mocirlă plină de mâl şi după cum vezi, ai în faţa ta oglinda unui lac cu apă curată.  

-Un lac fermecat?  

-De unde ştii? Legenda locului spune că înainte de a te uita în adâncul apei, trebuie să intri în ea până la gât, cu ochii închişi.  

-Şi apoi?  

-Apa îţi va şopti un secret.  

-Vreau şi eu! striga domnişoara Mauve, cu gustul aventurii ireale.  

-Aşa să fie! îi răspunse cavalerul, rugând-o să-şi dea jos veşmintele vaporoase, în curbura crengilor de plopi, crescute într-o atingere fizică cu veşnicia. El într-o parte, ea în cealaltă a copacilor primitori şi voluminoşi, scăpară de convenienţa recuzitelor.  

-Şi acum? întreba ea cu o netăgăduită emoţie în voce.  

-Acum îţi vei închide ochii iar cavalerul te va însoţi până te scufunzi în apă, apoi te lasă liberă ca să poţi recepţiona şoaptele ei.  

-Bine, mă predau - zise Mauve - păşind sfioasă sub îndrumarea unui bărbat care nu-şi putea lua privirea de pe trupul ei. Imaginea de ansamblu scoţând în relief un sutien alb ca spuma care susţinea doi bujori perfect rotunzi, apoi un abdomen rozaliu care reproducea emoţia paşilor spre necunoscut ca până la urmă privirea necontrolată să alunece spre lenjeria tăinuitoare de alte secrete.  

-Am ajuns, dragă Mauve, acum te las în voie să înoţi spre destinul tău dacă există aşa ceva. Nu te speria, voi fi mereu în preajmă, încrede-te în mine!  

Şi cu vorbele acestea, fata se lăsa biruită de puterea apei care o purta lin spre secrete seculare. Plutea cu ochii închişi în continuare dar vorbele de duh ale apei se lăsau aşteptate, până când distanţa faţă de cealaltă persoană se mări îndeajuns.  

-Fata mea... susura apa la un moment dat, taina ta rezidă în faptul că eşti o persoană frumoasă la chip şi cumsecade în suflet, tocmai de aceea eu am menirea să te avertizez în ce priveşte viitorul.  

-Şi ce-ţi spune viitorul meu? se auzea glasul ei tremurat.  

-Să ştii că acest cavaler te iubeşte mai mult decât arată el iar dacă vei ajunge vreodată să împarţi şi dragostea cu el, te va sluji întotdeauna. Alege!  

-Între ce şi ce?  

-Între dragostea veşnică şi iubirea trecătoare.  

-Eu nu cred şi nu am crezut niciodată în dragostea veşnică!  

-De aceea trebuie acum să cântăreşti lucrurile mai bine!  

-Vrei să-mi spui că acest cavaler ar putea să mă iubească mereu cu acelaşi foc?  

-Exact! Este o ocazie unică! N-o lua în van!  

-Nu am pretenţia să primesc la fiecare mic dejun un trandafir dar recunosc, din când în când mi-ar plăcea...  

-Aşa va fi!  

-Să nu-mi spună la plecare spre serviciu: “Te iubesc”... mai bine la venire.  

-Bine zici, femeie.  

-Şi să mă întrebe din când în când ce gânduri am? Să-i placă ce găseşte în sufletul meu.  

-Acum să nu exagerăm.  

-Şi să-mi spună că sunt frumoasă şi tânără!  

-Vezi că sari gardul, fata mea.  

-Ok. Dar tu de ce mă asiguri în previziunea ta dacă eşti aşa de înţelept şi atotştiutor?  

-Te asigur de acum înainte că dacă te înfăţişezi nudă în faţa cavalerului, te va aprecia foarte mult în următoarele...  

-Ore? Minute? Săptămâni sau luni? Află lacule că mie nu-mi mai ajung nici orele, nici minutele sau lunile!  

-Şi totuşi ce ai vrea, fata mea?  

-Vreau eternitatea! Adică, un trandafir şi o vorbă caldă când mă simt singură. Atât!  

 

Mauve în sfârşit păşea pe mal cu ochii deschişi şi cu cavalerul în urma ei.  

-Ce ţi-a zis lacul, frumoasa mea?  

-Nu-ţi pot dezvălui.  

-Dar ne potrivim în viziunea sa?  

-Sigur... Hai să încercăm potrivirea...  

-Unde?  

-Tocmai aici pe stânca asta, pe care te poţi căţăra şi mă ajuţi şi pe mine să vin cu tine.  

-Dezbracă-te, sufleţel! Vreau să te văd fără accesorii.  

-De mult sunt transparentă, n-ai observat?  

-Îmi dai voie să dau jos de pe umerii tăi şi suspensiile acestui sutien?  

-Ce vezi? Spune-mi şi mie!  

-Morile vântului care sunt rotunde şi care ar putea fi şi ale mele cu un vânt prielnic la pupă.  

-Altceva?  

-Fierbinţeala trupului tău care emană miros proaspăt de pâine coaptă într-un cuptor ţărănesc.  

-De unde îmi ştii temperatura?  

-Gândurile ... privirea… atingerea ...  

-Te ating pe catargul fierbinte care se cere la viaţă, plin de dorinţă. Care ştie călăuzi paşii în direcţia senzaţiilor aprinse, de la izvorul liniştit până la agitaţia râului şi apoi până la marea de mozaic azuriu.  

-De ce ai vrut tocmai aici, pe stânca strămutată din vârful munţilor?  

-Aici, culcată pe muşchi cu fibre  

scurte, mă simt la înălţimea florilor de colţ,  

preţioase şi ocrotite.  

-Ai culoarea, nevinovăţia şi individualitatea lor! Îmi place să mă pierd între pliurile tapetate, să te pătrund făcând parte din trupul tău, să-ţi ating sâmburii de pruni crescuţi în vârful sânilor de alabastru. Când percep moliciunea pielii parcă aş mângâia pui de o zi, cu un puf scurt şi umed. Are glasul păsărilor cântătoare, în timp ce mă înfundă velele tale zburătoare.  

 

-Ai mai călărit vreodată?  

-Nu, niciodată.  

-Hai că te ajut să te sui pe murg, vechiul meu prieten.  

-Crezi că mă voi descurca?  

-Ai curaj şi vei vedea.  

Cavalerul îl ţinea calul cu o frânghie şi în timp ce-l plimba roată-roată, o sfătuia pe Mauve să stea drept şi să încerce să preia ritmul mersului. Era un dans frumos, de a pătrunde în armonia carnală a murgului impunător.  

-Şi acum începem să mergem în galop.  

-Dar mi-e frică!  

-Lasă teama! Nu vezi ce uşor te integrasei în salturile murgului?! Faci parte deja din fiinţa lui.  

-Simt că mă pierd într-un zbor  

îndrăzneţ.  

Cavalerul, în timp ce ţinea murgul de frânghie, admira jocul sânilor creionaţi prin bluză, sărind în acelaşi ritm cu calul, părul lung, scăpat din împletitură şi amestecat cu aripile vântului. Ar fi ţinut calul până târziu numai să nu dispară imaginea sirenei sau a florii delicate ori a statuii cu forme rotunde, învăluite în mătase.  

-Ajunge, te rog, am ameţit de-a binelea, striga fata cu steluţe în ochi.  

-Ameţită? Dar să vezi când am să te servesc cu un papricaş de viţel şi un pahar de vin Tokay roşu.  

-Nu vrei să dansez şi pe masă?  

-Bineînţeles că da. Să am o privire şi de jos în sus, asupra ta.  

-Vrei să mă pictezi?  

-Să te fotografiez cu ochii mei ca să trăieşti în mine. Ştii să dansezi ceardaş?  

-Am mai dansat cândva.  

 

Ameţită de vin, de evenimente, în decorul unor impresii surprinzătoare, îmbrăţişarea lui însemna vârful dorinţelor care vin fără să-şi aştepte rândul. Vin ca să te năpădească, să te zăpăcească, să ajungi să confunzi voinţa cu dorinţa, ziua cu noaptea, visurile cu prispa casei bătută în cuie. Clipe, care prin zvârcolire, amestecă realul cu posibilul, perturbă liniştea interioară ca să producă energia de visare, de a trăi un scurt metraj destinat festivalului de la Cannes.  

Lianele braţelor se întind peste mări şi ţări şi trupul ei, simte avalanşa de zbor care se strecoară în mişcarea membrelor, în culorile soarelui, apoi ale lunii, alternativ, ca să se scufunde ca un submarin iluzoriu în adâncimi suple, pline de peşti galbeni cu picăţele negre şi peşti roşii cu aripioare transparente.  

Îl simte pe el ca pe o caracatiţă care vrea s-o guste apoi s-o înghită sau s-o devoreze, iar pasărea acvatică, subit apărută, s-o înalţe sus spre cer, când se scrie ultima pagină din dragostea lor, păzită de flacăra unei lumânări în descreştere progresivă.  

Ştie de mult, înainte de vreme, că lacul nu poate îndeplini imposibilul.  

 
Referinţă Bibliografică:
Pe pustă / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1128, Anul IV, 01 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!